Lostrita, de Vasile Voiculescu

Autorul este acelasi cu naratorul, adica naratorul este o voce auctoriala. Este un povestitor; naratiunea se face la persoana a treia. Naratorul este extradiegetic (nu e personaj in povestirea sa ori martor). Apar elemente ale istorisirii orale. Naratorul lasa impresia ca spune si nu ca scrie ceva. p4r17rc
Naratorul intervine in incipitul textului, cand creeaza o atmosfera stranie si il avertizeaza pe cititor ca faptele relatate sunt stranii, cat si in final cand enigma nu se dezleaga, ci este amplificata (Povestea este impodobita an de an «cu noi adaose si alte scornituri»). Naratorul isi face simtita prezenta prin fraze exclamative sau interogative, prin fraze scurte, care genereaza o anumita atmosfera fantastica si prin anumite detalii care urmaresc sa ne convinga de misterul ascuns in spatele acestui peste. Intr-o povestire, rolul povestitorului este principal, de el depinzand modul in care receptam textul.
Naratorul isi creeaza un personaj fantastic, facand parte din categoria antropoichtiomorfelor (omul-peste). Aliman este personajul principal, desi accentul nu cade pe portretul sau, ci pe trairile si starile emotionale ale acestuia.

Aparitia lostritei in satul de pe Bistrita produce o diferentiere intre oamenii satului: pescarii cuminti care vad in vanat doar o sursa de existenta si nu se lasa atrasi de lostrita blestemata; copilandrii, care iubind primejdia, cadeau prada lostritei; Aliman apare in ipostaza vanatorului absolut, care nu poate accepta lupta fara un rezultat decisiv. Aliman era un flacau voinic si frumos. Pentru el, prinderea Lostritei insemna idealul sau. Vara alerga ca un nebun, iar iarna mergea pe la sezatori unde asculta povesti despre lostrita blestemata. Initial, lostrita reprezenta un vanat, apoi o intruchipare a diavolului, o iubita si, in final, un ideal.
Lostrita reprezinta absolutul lui Aliman ca vanator si ca barbat.
Cititorul de povestire fantastica trebuie sa fie pasionat de mister, de mitologie, de elemente de folclor.