La Caragiale, in O scrisoare pierduta, intalnim frecvent ca modalitati de caracterizare preferate de autor urmatoarele procedee fundamentale, toate indirecte: u4u3uf
4. prin limbaj;
5. prin nume.
Prin limbaj:
- Zaharia Trahanache are ticuri verbale, precum «aveti putintica rabdare», ceea ce denota o gandire plata si o anumita inertie a personajului.
- Dandanache e peltic, defect de vorbire care nu se potriveste cu statul lui social: «Asa e, puicusorule, c-am intors-o cu politica?»
- Pristanda foloseste frecvent termeni populari, mai ales regionalismele, iar neologismele le deformeaza, tradandu-si incultura si lipsa de instructie: bampir, famelie, catrindala, renumeratie. Ticul sau verbal produce asociatii comice: curat murdar, curat condei, curat constitutional.

Prin nume:
- Zaharia Trahanache -; numele lui sugereaza zahariseala si capacitatea de a se modela usor, dupa ordinele superiorilor: Trahanaua e o coca moale.

- Nae Catavencu -; demagogia personajului, principala sa caracteristica, este sugerata prin numele de Catavencu, nume ce trimite la cata -; persoana care vorbeste mult.
- Farfurdi si Branzovenescu -; numele lor au « rezonante culinare » si sunt derivate cu sufixe onomastice grecesti si romanesti, amestecul clientelei politice a vremii, care se bucura de aceleasi avantaje constitutionale.
- Pristanda -; numele personajului este luat de la un joc moldovenesc in care se bate pasul intr-o parte si-n alta fara sa se porneasca niciunde, aratand siretenia lui, ce simte ca adversarul de azi poate fi prefectul de maine.