aAfara-i toamna...i s3r5ru
Aparitie : 1 oct. 1879, « Convorbiri literare »
Tema : iubirea si natura.
Elemente de versificatie:
Sonetul = 2 catrene si doua tertine = 14 versuri; Eminescu adopta structura sonetului italian;
- rima imbratisata in catrene, rima libera in tertine, feminina;
- ritmul iambic;
- masura metrica de 11 silabe (endecasilebul);
Procedee artistice:
- observam prezenta epitetelor, care surprind trasaturi definitorii ale celor doua universuri create ( cel interior -; iubirea , cel exterior -; natura ): “ frunza imprastiata “, “ grele picuri”, “ roase plicuri “, “dulci nimicuri”, “basmul vechi”,

“moale pas”, “maini subtiri si reci “;
- predomina imagini vizuale, poetul foloseste lexeme populare: zvarle, picuri, zloata, nime-;
In strofa a III- a identificam metafora “ceata” care simbolizeaza intrarea intr-un spatiu nedefinit, de poveste; senzatia aceasta este amplificata de epizeuxis: “in juru-mi creste ceata randuri-randuri”;
Trezirea la realitate se face in urma aparitiei feminine sugerata prin “ fosnirea unei rochii “ si “ pasul moale”.