Comicul -; categorie estetica, ce desemneaza un fenomen care starneste
rasul si care nu perecliteaza existenta celor implicati. Comicul provine
dintr-o neconcordanta intre aparenta si esenta, intre adevar si
minciuna, intre scop si mijloace. Forme ale comicului : umorul, satira,
ironia, sarcasmul, grotescul. k1x21xl
Tipuri de comic : de situatie, de limbaj, de nume, de caracter.
Comicul de limbaj este provocat de:
1. prezenta numeroaselor greseli de vocabular. Cuvintele sunt deformate, mai
ales neologismele, din lipsa de instructie: famelie, renumeratie, andrisant,
plebicist (familie, remuneratie, adresant, plebiscit).
2. incalcarea regulilor gramaticale si a logicii
- contradictia in termeni: «Dupa lupte seculare care au durat aproape
30 de ani.»
- asociatii incompatibile: «Idustria romana e admirabila, e sublima,
dar lipseste cu desavarsire.»
- nonsensul: «... ori sa se revizuiasca, primesc ! dar sa nu se schimbe
nimica...»
3. ticuri verbale:
- Ghita Pristanda: curat murdar, curat constitutional;
- Trahanache: aveti putintica rabdare;
Comicul de situatie rezulta din fapte neprevazute si din prezenta unor grupuri
insolite:
- triunghiul conjugal: Zoe-Tipatescu-Trahanache;
- cuplul Farfuridi- Branzovenescu;
- incurcatura (pierderea scrisorii);
- evolutia inversa (Catavencu);
- quiproquo-ul (inlocuirea lui Catavencu prin Dandanache);
- orice scena in care apar efecte comice;
