Comicul -; categorie estetica, ce desemneaza un fenomen care starneste rasul si care nu perecliteaza existenta celor implicati. Comicul provine dintr-o neconcordanta intre aparenta si esenta, intre adevar si minciuna, intre scop si mijloace. Forme ale comicului : umorul, satira, ironia, sarcasmul, grotescul. k1x21xl
Tipuri de comic : de situatie, de limbaj, de nume, de caracter.

Comicul de limbaj este provocat de:
1. prezenta numeroaselor greseli de vocabular. Cuvintele sunt deformate, mai ales neologismele, din lipsa de instructie: famelie, renumeratie, andrisant, plebicist (familie, remuneratie, adresant, plebiscit).
2. incalcarea regulilor gramaticale si a logicii
- contradictia in termeni: «Dupa lupte seculare care au durat aproape 30 de ani.»
- asociatii incompatibile: «Idustria romana e admirabila, e sublima, dar lipseste cu desavarsire.»

- nonsensul: «... ori sa se revizuiasca, primesc ! dar sa nu se schimbe nimica...»
3. ticuri verbale:
- Ghita Pristanda: curat murdar, curat constitutional;
- Trahanache: aveti putintica rabdare;

Comicul de situatie rezulta din fapte neprevazute si din prezenta unor grupuri insolite:
- triunghiul conjugal: Zoe-Tipatescu-Trahanache;
- cuplul Farfuridi- Branzovenescu;
- incurcatura (pierderea scrisorii);
- evolutia inversa (Catavencu);
- quiproquo-ul (inlocuirea lui Catavencu prin Dandanache);
- orice scena in care apar efecte comice;