Comedia -; specie a genului dramatic, aparuta in Antichitate, sec. 6 i.Hr., care prezinta personaje, intamplari, moravuri intr-un mod care starneste rasul , avand un final fericit. y7c21cl
Tipuri : comedia de situatii, de moravuri, de caracter, de intriga, de salon, eroica, grotesca.
Autori : Aristofan, Shakespeare, V. Alecsandri, I.L.Caragiale.
Caracteristici :
1. starneste rasul;
Exista diferite situatii comice, diferite greseli de exprimare care produc rasul. In acest sens, Caragiale foloseste procedee specifice teatrului clasic, facand apel la incurcatura (determinata de pierderea banului), la coincidenta (Dandanache utilizeaza acelasi instrument de santaj ca acela la care recurge Catavencu), la quiproquo (inlocuirea lui Catavencu, in final, cu Agamita Dandanache).
2. conflict derizoriu (nesemnificativ);
Conflictul este produs de pierderea scrisorii trimise de Tipatescu lui Zoe. Scrisoarea este un adevarat personaj, care trece din mana in mana, generand si intretinand intriga, contribuind la mentinerea tensiunii dramatice.
Prin disparitiile repetate si eforturile personajelor de a o recupera, ea se transforma intr-o importanta sursa a comicului.
3. personajul este confruntat cu false probleme, este mediocru, avand defecte morale care sunt satirizate;
Tipurile de personaje reflecta anumite defecte de caracter sau vicii. Zoe -; femeia adulterina; Trahanache -; sotul incornorat; Pristanda -; politaiul slugarnic; Catavencu -; demagogul etc.
4. conflict intre aparenta si esenta;
Personajele vor sa para altceva decat sunt. Observarea discrepantei intre aparenta si esenta produce efecte comice.
5. deznodamant vesel;
Nae Catavencu este pus ca sa conduca manifestatia in cinstea lui Agamita Dandanache, iar personajele, care mai inainte au fost in conflict, acum se impaca, refaand pacea. Piesa se incheie intr-o nota comica, prin vorbele lui Pristanda, nu inofensive: «Curat constitutional».
6. stil parodic.
Caragiale isi iubeste personajele, dar nu le iarta acele defecte care le face ridicole.