La un semn,un tarm de altul,leganind vas de vas,se leaga s8f6fi
Si in sunet de fanfare trece oastea lui intrega;
Ieniceri,copii de suflet ai lui Alah si spahii
Vin de-ntuneca pamintul la Rovine in cimpii;
Raspindindu-se in roiuri,intind corturile mari...
Numa-n zarea departata suna codrul de stejari.

Iata vine-un sol de pace c-o naframa-n virf de bat.
Baiazid,privind la disul ,il intreba cu dispret:
-Ce vrei tu?
-Noi?Buna pace!Si de n-or fi cu banat,
Domnul nostru-ar vrea sa vaza pe maritul imparat.
La un semn deschisa-i calea si s-apropie de cort
Un batrin atit de simplu,dupa vorba,dupa port.
-Tu esti Mircea?
-Da-mparate!
-Am venit sa mi te-nchini.
De nu, schimb a ta coroana intr-o ramura de spini.
-Orice gind ai imparate,si oricum vei fi sosit,
Cit suntem inca pe pace,eu iti zic:Bine-ai venit!
Despre partea inchinarii insa,doamne,sa ne ierti;
Dar acu vei vrea cu oastea si razboi ca sa ne certi
Ori vei vrea sa faci intoarsa de pe-acuma a ta cale,
Sa ne dai un semn si noua de mila mariei-tale...
De-o fi una de-o fi alta...Ce e scris si pentru noi,
Bucurosi le-om duce toate,de epace de-i razboi.
-Cum?Cind lumea mi-e deschisa, a privi gindesti ca pot
Ca intreg aliotmanul sa se-mpiedice de-un ciot?
O,tu nici visezi,batrine,citi in cale mi s-au pus!
Toata floarea cea vestita a intregului apus,
Tot ce sta in umbra crucii,imparati si regi s-aduna
Sa dea piept cu uraganul ridicat de Semiluna.
S-a-mbracat in zale lucii cavalerii de la Malta,
Papa cu-a lui trei coroane,puse una peste alta,
Fulgerele adunat-au contra fulgerului care
In turbarea-i furtunoasa a cuprins pamint si mare.
N-au avut decit cu ochiul ori cu mina semn a face
Si Apusul isi impinse toate neamurile-ncoace;
Pentru-a crucii biruinta se misca riuri-riuri,
Ori din codrii rascolite,ori stirnite din pustiuri;

Zguduind din pace-adinca ale lumii inceputuri,
Inegrind tot orizontul cu-a lor zeci de mii de scuturi,
Se miscau ingrozitoare ca paduri de lanci si sabii,
Tremura inspaimintata marea de-ale lor corabii!...
La Niscopole vazut-ai cite tabere s-au strins
Ca sa steie inaintea-mi ca si zidul neinvins.
Cind vazui a lor multime,cita frunza,cita iarba,
Cu o ura nempacata mi-am soptit soptit atunci in barba,
Am jurat ca peste dinsii sa trec falnic,fara pas,
Din pristolul de la Roma sa dau calului ovas...
Si de crunta-mi vitejie tu te aperi c-un toiag?
Si,purtau de biruinta, sa ma-mpiedic de-un mosneg?
-De-un mosneg,da,imparate,caci mosneagul ce privesti
Nu e om de rind,el este domnul Tarii Rominesti.
Eu nu ti-as dori vreodata sa-nece spumegind a tale ostii.
Dupa vremuri multi venira,incepind cu acel oaspe
Ce din vechi se pomeneste,cu Dariu a lui Istape;
Multi durara,dupa vremuri,peste Dunare vrun pod,
De-au trecut cu spaima lumii si multime pe norod;
Imparati pe care lumea nu pute sa-i mai incapa
Au venit si-n tara noastra de-au cerut pamint si apa
Si nu voi ca sa ma laud,nici ca voi sa te-nspaimint,
Cum venira,se facura toti o apa s-un pamint.
Te falnesti ca inainte-ti rasturnat-ai valvirtej
Ostile leite-n zale de-mparati si de viteji?
Tu te lauzi ca Apusul inainte ti s-a pus?...
Ce-i mina pe ei in lupta,ce-au voit acel Apus?...
Laurii voiau sa-i smulga de pe fruntea ta de fier,
A credintii biruinta cata orice cavaler.
Eu?Imi apar saracia si nevoile si neamul...
Si de-aceea tot ce misca-n tara asta,riul,ramul,
Mi-e prieten numai mie,iara tie dusman este.
Dusmanit vei fi de toate,fara-a prinde chiar de veste;
N-avem osti,dara iubirea de mosie e un zid
Care nu se-nfioreaza de-a ta faima,Baiazid!