Referat, comentariu, eseu, proiect, lucrare bacalaureat, liceu si facultate
Top referateAdmitereTesteUtileContact
      
    
 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?

Politica de confidentialitate




Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 

Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
despre:
 
CARACTERIZAREA GENERALA A LITERATURII ROMANE DIN REPUBLICA MOLDOVA DUPA CEL DE-AL DOILEA RAZBOI MONDIAL
Vizite: ? Nota: ? Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri
 

b5c14cs
In intreaga fosta Uniune Sovietica urmarile nefaste ale celui de-al doilea razboi mondial au fost puse in exclusivitate pe seama hitleristilor. Acestia erau blamati fara ezitare, ca dusmani ai oame nilor sovietici, evident pasnici . Mai mult, Germania si intregul
Occident erau prezentati ca inamici inveterati ai socialismului, vesnici atatatori la razboi . Occidentul era numit obstacol in calea oamenilor sovietici doritori de a continua cauzele revolutiei din octombrie, proclamata ea, nu nasterea Domnului nostru Isus
Histos! inceputul unei ere noi in istoria omenirii . (In reali tate revolutia a fost o simpla si hidoasa lovitura de stat, pusa la cale de Lenin si de acolitii lui.)
In plan intern, politica Uniunii Sovietice consta in consolidarea pe toate caile, folosind absolut toate mijloacele, a unitatii de ne zdruncinat a popoarelor sovietice , in consolidarea cu orice pret a colectivizarii agriculturii incepute in anii 20 - 30 (infaptuite in acei ani si in raioanele din stanga Nistrului) si in construirea co munismului luminos .
Totul era subordonat ideologiei leniniste, de fapt staliniste, apoi neostaliniste, de vreme ce Stalin si urmasii lui la conducerea
Uniunii Sovietice incalcau in chip grosolan orice lege, in numele cauzei . Cine nu e cu noi, acela e impotriva noastra , Daca dusmanul nu se preda, el trebuie sa fie nimicit si alte lozinci simi lare chemau oamenii la vigilenta bolsevica si la lupta ideologica fara de compromis . O piedica in calea colectivizarii agriculturii

si a altor actiuni asemanatoare, planificate la Kremlin, fiind oa menii instariti, acestia au fost declarati dusmani, raufacatori, chia buri si... distrusi ca clasa . Ei au fost deportati in locuri pustii ale
Siberiei, Extremului Orient, Kazahstanului, pentru ca sa uite cine sunt, sa fie asimilati de alte semintii, sa nu revina vreodata acasa.
Oamenii saraci erau inscrisi cu forta si prin amageala in gospodarii colective (colhozuri, sovhozuri).
Cei de mijloc ( mijlocasii ) au avut de asemenea o soarta grea, ajungand pana la urma, de nevoie, in aceleasi gospodarii colective.
Pe taram cultural stalinismul s-a afirmat cu aceeasi ferocitate bolsevica. Fidel indicatiilor leniniste, de mult confirmate docu mentar, de a distruge preotimea fara judecata si fara ancheta ,
Stalin si acolitii lui, inclusiv cei locali, poate inconstienti de ceea ce savarseau, au nimicit nu numai o buna parte din slujitorii biseri cii, dar si majoritatea locasurilor sfinte. A fost prigonita intelectu alitatea, oamenii de creatie. In loc sa se dezvolte limbile nationale, se trecea peste noapte la dominatia tiranica a limbii ruse in toate domeniile de activitate. Cu timpul limba rusa a fost proclamata drept cea de-a doua limba materna in fiecare republica na tionala.
Intr-un atare context social-politic si cultural literatura nati onala nu putea sa se dezvolte normal. Chiar in statutul Uniunii
Scriitorilor din U.R.S.S. din 1934 literatura sovietica era numita nationala ca forma, socialista prin continut . Prin continut so cialist literatura, de fapt intreaga arta, era aservita regimului comunist salbatic, necrutator.
In Republica Moldova in calitate de dusmani figurau, alaturi de cotropitorii germani, si cei... romani. Era totalmente neglijat/ nerecunoscut adevarul ca Romania intrase in razboi cu scopul de a-si recupera teritoriile sale istorice, acaparate de sovietici in 1940:
Basarabia, Bucovina de Nord si tinutul Herta. Atunci s-au pus ba zele romanofobiei. In ferbuarie 1941, fara nici o pregarire, scri-



sul nostru a fost trecut la alfabetul rusesc. Greutatile dezvoltarii literaturii noastre le-au simtit pe pielea lor scriitori ca Nicolai Cos tenco, deportat in acelasi an la ursii albi .
Dar si in atare conditii draconice scriitorii n-au stat de-o parte
(Liviu Deleanu). Un autor prezenta aspecte ale colectivizarii agri culturii in satele din dreapta Nistrului, fara sa se abata de la mo delele oferite de Mihail Solohov si de alti scriitori rusi din anii
30 sau chiar de Ion Canna si de alti condeieri de peste Nistru, un altul isi lua drept exemplu personajul Nikita Morgunok din poemul
Tara Muravia de Aleksandr Tvardovski, un al treilea cuteza sa inchege o naratiune searbada, fara mostre, dar si fara adevar, de vreme ce i se cerea in mod obligator sa arate biruinta noului asupra vechiului . Se intampla, e drept, si cate o exceptie, ca poemul
Hat in hat si fata-n fata de Andrei Lupan, al carui protagonist se miara cand vede lucrul tractorului, dar nu se grabeste sa in tre in gospodaria colectiva. Or, aceste opere, cele mai apropiate de natura si de esenta procesului real al colectivizarii, erau criticate aspru, etichetate drept ramasite burgheze in constiinta scriitorului , abateri de la principiile realismului socialist .
Asa s-a facut ca afirmarea unor directii si tendinte viguroase in literatura noastra a fost franata pentru mult timp inainte.
In primii ani postbelici n-a fost rezolvata just nici problema perpetuarii valorilor literare din epoca marilor clasici romani si din perioada interbelica. In intreaga Uniune Sovietica erau nega te in principiu literatura si arta de pana la 1917. Atitudinile pro letcultiste s-au manifestat in Republica Moldova prin declararea lui Eminescu si a celorlalti scriitori clasici ca fiind burghezi , de parte de interesele norodului si, deci, imposibil de a fi reeditati.
Scriitorii nostri au fost pusi in situatia de a plati un greu tribut ideologiei comuniste, glorificand partidul si pe Stalin personal (a se vedea Scrisoarea norodului moldovenesc tovarasului Stalin ).
O intreaga avalansa de documente partinice, incepand cu faimo-

sul articol leninist Organizatia de partid si literatura de partid , continuand cu rezolutia C. C. al P. C. (b) din Rusia din 18 iunie
1925 Despre politica partidului in domeniul literaturii artistice , cu hotararea C.C. al P. C. (b) din toata Uniunea din 23 aprilie
1932 Despre restructurarea organizatiilor literar-artistice , cu hotararea C.C. al P. C. (b) din toata Uniunea din 14 august 1946
Despre revistele Zvezda si Leningrad , cu hotararea C.C. al P. C.
(b) din toata Uniunea din 26 august 1948 Despre repertoriul te atrelor dramatice si masurile pentru imbunatatirea lui si termi nand cu hotarari ca cea a Biroului C.C. al P. C. (b) din Moldova din 22 noiembrie 1948 Despre starea literaturii sovietice moldo venesti si masurile pentru imbunatatirea ei , contineau atatea cerinte si indicatii , incat nu putea fi vorba despre nici o at mosfera creatoare propice activitatii fructuoase. Totul era supus ideologizarii depline, totul era reglementat, pentru orice abatere de la buchia si spiritul acestora si al multor alte hotarari asema natoare pe autori ii pastea pericolul mortii. (Sunt cunoscute criti cile aspre, la care au fost supusi Andrei Lupan, George Meniuc si chiar Emilian Bucov, cel mai fidel regimului comunist, in cadrul forurilor partinice si in presa de partid din Chisinau.)
In Republica Moldova acuitatea problemelor ideologice era mai mare decat in alte republici unionale sovietice. Inca Rusia tarista, apoi Lenin si regimul comunist, cunoscand prea bine adevarul ca bastinasii de pe teritoriul Republicii Moldova sunt romani si vorbesc limba romana, au avut grija sa ne inabuse limba, sa schi monoseasca denumirea ei, in registrele recensamanturilor din se colul al XIX-lea au inclus denumirea oficiala moldavskii iazak
(in 1897, de exemplu), au facut totul pentru a impiedica importul de carte romaneasca in Basarabia si in general pentru uitarea de catre bastinasi a obarsiei lor etnice si a limbii lor romane.
In primii ani postbelici parintii si bunicii nostri au fost trecuti prin moara ideologiei leninist-staliniste, au fost supusi politicii de

deznationalizare, ca sa nu se poata cel putin gandi ca ar fi romani si ca limba lor ar fi aceeasi limba ce se utiliza peste Prut.
Totusi scriitorii Emilian Bucov, George Meniuc, Bogdan Istru,
Andrei Lupan, Vasile Coroban, Gheorghe Bogaci, Ramil Portnoi si altii au desfasurat o lupta apriga in apararea limbii si literaturii autentice. In 1951 aceasta lupta (impotriva lui Ion D. Ciobanu, care punea la temelia limbii noastre literare graiul din raioanele din stanga Nistrului) s-a intetit intr-atat, incat problemele limbii au fost luate in discutie la o sesiune stiintifica comuna a Institu tului de Lingvistica al Academiei de Stiinte din U.R.S.S. si a Insti tutului de Istorie, Limba si Literatura al Filialei moldovenesti a



A.S. din U.R.S.S., care si-a tinut lucrarile la Chisinau intre 3 si 7 decembrie (1951). Sesiunea a fost un eveniment extrem de impor tant in viata culturala a republicii. Academicienii Vladimir Sisma riov si Viktor Vinogradov, profesorii Ruben Budagov, Mark Bern stein, Dmitrii Mihalci si alti oameni de stiinta din fosta U.R.S.S. au dat o riposta categorica si principiala pseudosavantilor de tipul lui Ion D. Ciobanu si Artiom Lazarev, care sustineau inca de pe atunci teoria antistiintifica, de provenienta sociologist-vul gara, despre existenta a doua limbi literare diferite: moldove neasca si romana.
Dupa sesiunea din 3 7 decembrie 1951 incep sa fie reedi tate la Chisinau opere ale scriitorilor clasici: Alexandru Donici
(1952), Constantin Negruzzi, Constantin Stamati, Ion Creanga
(1953), Ion Sarbu, Alexei Mateevici, Vasile Alecsandri, Mihai
Eminescu (1954), Alecu Russo (1955), Nicolae Milescu-Spataru,
Ion Neculce, Alexandru Hajdeu, B.P. Hasdeu (1956).
Abia in acesti ani se creeaza premise reale pentru dezvoltarea normala a literaturii noastre. Evolutia ei a fost favorizata de une le primeniri de ordin social-politic din intreaga Uniune Sovietica, survenite odata cu moartea lui Stalin (1953) si cu demascarea necrutatoare a cultului personalitatii acestuia de catre Nikita

Hrusciov la Congresul al XX-lea al P. C.U.S. (1956). Intre altele, abia in 1956 s-a intors din Extremul Orient Nicolai Costenco, de portat din motivul ca nu recunostea limba moldoveneasca a scrii torilor de peste Nistru.
In atare conditii se infiripa toate genurile si speciile literare, inclusiv romanul ca opera epica de proportii si complexa (chiar daca mostrele se dovedeau niste incercari extrem de palide, ca
Dimineata pe Nistru de Ion Canna sau Desteptarea de Alexan dru Lipcan). Se afirma basmul in versuri (Soltuzul Graur de Geor ge Meniuc), poemul (Hat in hat si fata-n fata de Andrei Lupan), poezia satirica (Daca-i tata presedinte de Aureliu Busuioc).
Intre timp au fost aprobate noile reguli ortografice ale limbii moldovenesti (august 1957).
O imbunatatire considerabila a starii de lucruri din literatura noastra s-a produs abia in anii 50 60, cand au aparut o seama de opere reusite ale scriitorilor din generatia in varsta: George
Meniuc, Nicolai Costenco, Andrei Lupan, Emilian Bucov, Bogdan
Istru, Liviu Deleanu, cartile unor poeti si prozatori tineri la acel timp, ca Petru Zadnipru, Aureliu Busuioc, Ion Druta, Ion C. Cio banu, Alexandru Cosmescu, mai apoi ale lui Paul Mihnea, Vasile
Levitchi, Liviu Damian, Grigore Vieru s.a. in poezie, Ariadna Salari,
Ana Lupan, Raisa Lungu-Ploaie, Alexei Marinat, Vasile Vasilache,
Vladimir Besleaga, Spiridon Vangheli s. a. in proza.
Despre adevarate directii si tendinte in literatura romana din
Republica Moldova se poate vorbi mai cu seama din momentul afirmarii plenare a talentului unor scriitori ca Ion Vatamanu,
Dumitru Matcovschi, Petru Carare, Nicolae Esinencu, Vlad Iovita,
Serafim Saka, Anatol Codru, Gheorghe Voda, apoi Ion Vieru, Mihail
Ion Cibotaru, in fine a generatiei ochiului al treilea , reprezentata de Leonida Lari, Nicolae Dabija, Vasile Romanciuc, Iulian Filip, Efim
Tarlapan si de alti poeti si prozatori daruiti cu har autentic.
In chiar ultimul timp in literatura romana din Republica Moldo va au venit sa-si spuna cuvantul optzecistii Arcadie Suceveanu,

Emilian Galaicu-Paun, Nicolae Popa, Vitalie Ciobanu, Vasile
Garnet, Valeriu Matei, Andrei Turcanu, Leo Bordeianu s. a.
Directiile si tendintele in creatia scriitorilor sunt acum pronun tate, diverse, rodnice. In proza, de exemplu, alaturi de naratiunea epica obiectiva din romanele rurale ale lui Ion C. Ciobanu, se afirma proza lirica si sugestiva a lui Ion Druta, cea carnavalesca a lui Vasile Vasilache, romanul solilocvial al lui Vladimir Besleaga
(Zbor frant), cel ironico-sarcastic al lui Aureliu Busuioc (Singur in fata dragostei). In poezie stilul epic, grav, dominant la Andrei
Lupan, este concurat puternic si sanatos! de stilul intelectu alizat, saturat de simboluri profunde si sugestive, al lui George
Meniuc si al lui Liviu Damian, se afirma tendinta spre versul liber si alb (in unele poezii ale lui George Meniuc, Ion Vatamanu, apoi si ale unor tineri), spre versul simplu in aparenta, insa de o com plexitate inerenta creatiei autentice, al lui Grigore Vieru, spre poe zia profund metaforica a lui Anatol Codru, spre poezia eliptica
(miniaturala) a lui Nicolae Esinencu etc. Chiar in cadrul creatiei unuia si aceluiasi scriitor ca Nicolae Esinencu, diversitatea direc tiilor si tendintelor poate fi urmarita in procesul analizei detaliate a operelor sale in poezie, in proza, in dramaturgie.
Toate aceste primeniri au avut drept sursa, intre altele, acce sul scriitorilor nostri la mostenirea clasica nationala si la creatia unor mari poeti si prozatori din perioada interbelica. Dupa cum s-a mai spus, cartile lui Eminescu si ale celorlalti clasici incepuse ra sa fie tiparite (cu caractere rusesti) inca in primul deceniu post belic. Dar asimilarea creatoare a creatiei clasicilor intarzia din motive ideologice. Partidul chema intreaga intelectualitate de creatie la oglindirea constructiei comunismului, la crearea de opere pe teme antireligioase etc.




A fost nevoie de curajul lui Grigore Vieru, apoi si al unor confrati de breasla mai tineri, pentru ca Mihai Eminescu sa devina in anii
60 si mai incoace spiritul tutelar al majoritatii scriitorilor nostri,

dupa cum se poate simti la lectura poeziilor profund si princi palul autentic patriotice ale aceluiasi Grigore Vieru, ale lui Ion
Vatamanu, Dumitru Matcovschi, ale poetei-luptatoare Leonida
Lari. Asimilarea mostenirii eminesciene poate fi exemplificata si prin abordarea glosei (de catre Dumitru Matcovschi, de pilda), a doinei de tipul celei eminesciene (de catre Leonida Lari); Vasile
Vasilache, mai ales in romanul Povestea cu cocosul rosu, vine neaparat si din fabulosul fascinant al povestilor crengiene. Vigoarea umorului si satirei lui Petru Carare, apoi si a lui Efim Tarlapan este de neinchipuit in afara influentei lui Caragiale si Toparceanu.
La Ion Bolduma se resimt lecturile din Eminescu, Cosbuc, Goga.
Dar problema traditiei si inovatiei in literatura e si una a situarii generale a scriitorilor in albia idealurilor sociale si estetice ale marilor predecesori. In acest sens literatura din Republica Moldova are cateva aspecte specifice, poate unice in lume. Un timp repetam ni se tagaduia in principiu si definitiv o literatura cla sica, valabila si in epoca constructiei comunismului (teoria pro letcultista). Apoi ni se ingradea accesul la operele clasicilor nu numai in sensul ca nici dincolo de Prut nu se tiparea publicistica politica a lui Eminescu, in care se vorbeste amanuntit si convin gator despre acapararea Basarabiei de catre Imperiul rus in 1812, si nu numai in sensul ca din opere ca Mos Ion Roata de Ion
Creanga erau omise referintele la Basarabia si Bucovina, dar si pen tru ca si in anii 60 70 se considera o crima sa citim carti tiparite cu caractere latine, iar din cartile lui Vasile Alecsandri, Constan tin Stamati si ale altor clasici tiparite la Chisinau cu caractere rusesti era extirpat cuvantul roman sau omisa fraza in care se intalnea etnonimul roman si derivatele lui.
Nici vorba de insusirea creatoare de catre scriitorii nostri a mostenirii marilor poeti si prozatori dintre cele doua razboaie:
Lucian Blaga, George Bacovia, Ion Barbu, Ion Minulescu. Foru rile conducatoare ale republicii se opuneau tiparirii operelor lui

Constantin Stere, Gheorghe V. Madan, ale Magdei Isanos si ale altor scriitori basarabeni care traisera si activasera peste Prut.
Generatii intregi au cunoscut geniala poezie Limba noastra de Alexei Mateevici fara strofa a saptea (Limba noastra ii aleasa/
Sa ridice slava-n ceruri,/ Sa ne spuie-n hram s-acasa/ Vesnicele adevaruri). Acest catren lipseste pana si din editia de Pagini alese ale lui Mateevici din 1985.
In primul deceniu postbelic, dar si mai tarziu, asupra scriito rilor din Republica Moldova putea influenta liber si binefacator orice scriitor rus si ucrainean si orice limba de pe glob, in afara de scriitorii romani si de limba romana.
Cartea romana si cartea in limba romana erau citite la noi clan destin, cu teama si cu risc.
Asa a fost pana in anii miscarii de eliberare nationala de dupa restructurarea si transparenta inaugurate de Mihail Gorbaciov in 1985. De prin 1987 literatura romana din Republica Moldova se incadreaza plenar si deschis in dezvaluirea multilaterala si cura joasa a semnificatiei evenimentelor timpului si in procesul de trezire a constiintei nationale a maselor. Se dezvolta cu succes mai ales publicistica scriitoriceasca. In poezie sunt glorificati Mi hai Eminescu, Alexei Mateevici, Stefan cel Mare. Au inceput sa fie pomeniti Decebal, Burebista. Poate cel mai concludent exem plu de implicare a literaturii in viata oamenilor este cartea de poezie
Anul 1989 de Leonida Lari. Un exemplu mai recent este poemul
Cu mortul in spate de Nicolae Esinencu.
La ora actuala literatura romana din Republica Moldova se caracterizeaza printr-o adevarata diversitate de personalitati lite rare, prin stiluri de creatie diferite, prin dezvoltarea cu succes a tuturor genurilor si speciilor literare, prin cautari si realizari in domeniul limbajului si in acela al formei artistice, fapt lesne de monstrabil in procesul analizei nemijlocite a creatiei scriitorilor.






Comentarii:

Nu ai gasit ce cautai? Crezi ca ceva ne lipseste? Lasa-ti comentariul si incercam sa te ajutam.
Esti satisfacut de calitarea acestui referat, eseu, cometariu? Apreciem aprecierile voastre.

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)


Noteaza referatul:
In prezent referatul este notat cu: ? (media unui numar de ? de note primite).

2345678910

 
Copyright 2005 - 2019 | Trimite referat | Harta site | Adauga in favorite