r5z22zl

1957 poet

Ochii lui Homer, Editura Dacia, 1977; Comedia literaturii, Editura Albatros, 1980; Rosa canina, Editura Cartea Romaneasca, 1982

A alcatuit antologia Cele mai frumoase 100 de poezii ale limbii romane, Editura Compania, 2001

Homer's Eyes, 1977; The Comedy of Literature, 1980; Rosa Canina, 1982

Multe dintre temerile lui Romosan plutesc in aerul epocii. As spune chiar: multe dintre versurile lui. Nu este primul si nu va fi ultimul care sa scrie despre regi si despre mascaricii lor, despre tragedia si comedia literaturii. Probabil ca poetul isi imagineaza ca autenticitatea frapanta a celor mai bune dintre poemele sale se datoreste tehnicii cu care a stiut sa adune ce i se potrivea si sa respinga tot ce-i era strain, din elementele naturii (si culturii) inconjuratoare. Tehnica e, intr-adevar, ireprosabila. Dar norocul sau si al poeziei sale nu de tehnica tine, ci de existenta. Romosan isi imagineaza ca joaca rolul bufonului, iar el e chiar bufonul. Palavrele lui de conviv si versurile fac una. Li se adauga, poeziei, zgircenia si maretia. Petru Romosan e unul din rarele personaje ale literaturii care nu-si scrie literatura, ci e scris de ea, poetul fiind numai prelungirea sau intruparea, sub chipul unui tinar meditativ cu ochelari, a unui poem de Petru Romosan.

... Debutind - si in reviste, si editorial - inaintea congenerilor sai, i-a pierit in penumbre virsta si au aparut fenomene bizare tinind (sa nu exageram!) nu de un mit Romosan, ci pur si simplu de neputintele memoriei... Romosan nu face parte din generatia lui Mircea Dinescu. Nici a lui Mircea Cartarescu. Nici a lui Ion Mircea... Nici macar din generatia lui... Petru Romosan nu face parte. Si totusi numele lui e adesea pomenit in articolele critice atunci cind, vorbindu-se de alti poeti, e descoperita (sau negata cu hotarire) influenta lui Romosan. Nu e putin lucru. Un semn ca e vorba de o personalitate. Un poet impersonal nu se influenteaza nici macar pe sine insusi.

... Stapin absolut pe poezia sa, gindita si regindita, scrisa si rescrisa de zeci de ori, Romosan se lasa uneori stapinit de poezie. Nu mai e vorba, atunci, de un curent electric continuu, ci de un fulger... Sa raminem la formula "versuri fulgerate" si sa spunem ca, in absenta unor asemenea versuri, o carte de poezie, oricit de inteligenta, nu traieste. Romosan e liber sa fie un mester al parabolei poetice tocmai pentru ca, pe linga sclipitoarele sale demonstratii de ironie, exista si aceste dovezi ale talentului. (Florin Mugur)

E adevarat ca nu poetizeaza si, in general, evita cliseele, sensibilitatea sa este mereu in alarma pentru a nu cadea in sentimentalism, dar in nonsalanta frazarii, in aceasta sistematica demitizare a idealitatii se poate usor banui un mit al copilariei infatuate, al poetului de fapt, "celestul scrib", copilul cinic si tandru, intelept si ingenuu, capricios si grav. Bravada sa nu este teribilista, gratuita; e o sensibilitate si o atitudine. Poetul acesta de o obraznicie usor trista, bine orientat n tehnicile moderne ale liricii, va avea ceva de spus in poezia actuala. (Petru Poanta)