Referat, comentariu, eseu, proiect, lucrare bacalaureat, liceu si facultate
Top referateAdmitereTesteUtileContact
      
    
 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?

Politica de confidentialitate




Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 

Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
despre:
 
Ana BLANDIANA - proiect intreaga opera literara
Vizite: ? Nota: ? Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri
 

b3x9xt
Cu o metafora care placea =i lui Malherbe =i lui Paul Valéry, se poate spune ca in timp ce proza merge, poezia danseaza. Proza are un capat, merge spre o \inta, descrie, reprezinta, comunica o idee, poezia este un balet de cuvinte, o aventura a limbajului, o experien\a ce se are pe sine scop =i capat. Dansul cuvintelor comu nica, totu=i, ceva unic =i esen\ial despre fiin\a care, zice Sartre, se ridica in fa\a noastra „ca un turn de lini=te“. Mi-a venit in minte aceasta metafora recitind poezia Anei Blandiana (n. 1942), de la
Persoana int`ia plural (1964), cartea de debut, p`na la poemele din Stea de prada (1985) ie=ite, cum singura spune, dintr-un „uter al spaimei’’. Poezia ei, cu adevarat, danseaza, are for\a =i gra\ie
(o gra\ie a ideilor in primul r`nd), cauta, mai ales la inceput, materiile sonore =i transparente =i lasa impresia unui joc superior al spiritului.
Blandiana vine de undeva din Transilvania, nu =tiu cu exactitate de unde, =i primele ei versuri au placut de la inceput prin nota lor delicat senzoriala. Debuteaza in acela=i an cu Ioan Alexandru
=i la patru ani dupa primele car\i ale lui Nichita Stanescu =i Cezar
Baltag. Sorescu publicase parodiile lui in 1964. Cu an inainte debuteaza Constan\a Buzea. Cur`nd (1965) apare, cu Ultrasenti mente, =i Adrian Paunescu. Unele teme, obsesii, mituri sunt comu ne. Candoarea, jubila\ia in fa\a miracolului vie\ii, sentimentul de solidaritate cu universul =i toate celelalte fic\iuni ale adolescen\ei
— cum le-am zis odata — intra =i in poemele din Persoana int`ia plural (titlul in sine vrea sa sugereze identificarea eului poetic cu destinul colectiv). Primul cuv`nt din volum este chiar candoarea
(„candoarea mi-a-nflorit-o in ochi definitiv“), mai departe sunt ploile de soare, cerul care curge fierb`nd prin timp, s`ngele care coloreaza zarea de rasarit =i din nou cerul care devine s`nge, carnea „ins`ngerata de lumina“, rasfirarea fiin\ei in plante, pietre


=i flori... O mica poetica a beatitudinii =i a comuniunii cu elemen tele se observa in insemnarile acestei adolescente care, gra\ioasa
=i meditativa, coboara in poezie. O frenezie in candoare =i puritate, o jubila\ie a sim\urilor tinere =i caste surprindem in acest Dans in ploaie, cu vagi ecouri din vitalismul t`narului Blaga:
„Lasa\i ploaia sa ma imbra\i=eze de la t`mple p`na la glezne,
Iubi\ii mei, privi\i dansul acesta nou, nou, nou,
Noaptea-=i ascunde ca pe-o patima v`ntul in bezne,
Dansului meu i-e v`ntul ecou.
De fr`nghiile ploii ma ca\ar, ma leg, ma apuc
Sa fac legatura-ntre voi =i-ntre stele.
+tiu, voi iubi\i parul meu grav =i nauc,
Voua va plac flacarile t`mplelor mele.
Privi\i p`na o sa vi se atinga privirea de v`nt
Bra\ele mele ca ni=te fulgere vii, jucau=e —
Ochii mei n-au cautat niciodata-n pam`nt,
Gleznele mele n-au purtat niciodata catu=e!
Lasa\i ploaia sa ma imbra\i=eze =i destrame-ma v`ntul,
Iubi\i-mi liberul dans fluturat peste voi —
Genunchii mei n-au sarutat niciodata pam`ntul,
Parul meu nu s-a zbatut niciodata-n noroi!“
Limbajul e purificat, metafora cauta mai totdeauna zonele
insorite ale cuvintelor, rareori c`te o combina\ie mai indraznea\a agreseaza imponderabilele universului: „curcubeul trezirii coclite“,
„vinul cerului“, „pisica moarta a ce\ii“, „coapsele zarii crude“,
„c`rpa sufletului“ sau aceasta imagine antropomorfizanta, venita din direc\ia poeziei de avangarda: „Lunii nu i-am ciupit niciodata/
S`nul mare =i portocaliu“... Pentru ca versul citat inainte folose=te un element anatomic, sa spunem ca Ana Blandiana cultiva =i ea, in spiritul genera\iei, o mitologie a trupului t`nar: „claviatura coap selor“, „co=ul pieptului de crengi“, aripi infipte in glezne, in umeri, in t`mple, in creier =i, din nou, coapsele zarii“, „aripile buzelor“, „maduva sur`sului“... +i, tot ca poe\ii din genera\ia sa, alterneaza poemele de medita\ie =i de reverie cu reportajele lirice, azi completamente
invechite. Mai reu=ite sunt nota\iile despre singuratate (Robinson
Crusoe), cu acest splendid vers: „Ziua f`lf`ie ca un steag disperat“.
Surprinde absen\a erosului in poezia acestei adolescente care desc`nta ploile feciorelnice =i se tavale=te prin iarba lor alba =i
inalta. Sntr-un Post-scriptum, Blandiana cere iertare „nec`ntatei iubiri“ =i promite sa-i poarte intr-o zi mai fasta „diademele grele“.
S-a \inut de cuv`nt mult mai repede dec`t avertizase ea: poemele din culegerile urmatoare (indeosebi in Octombrie, noiembrie, decembrie) cultiva o erotica spiritualizata foarte profunda.
Calc`iul vulnerabil (1966) tulbura reveria luminoasa =i radicali zeaza limbajul poemului. Apare deja neincrederea in cuv`nt (tema pe care o regasim la to\i poe\ii genera\iei ’60), iar neincrederea
in cuvinte aduce in chip fatal neincrederea in Poezie ca literatura
=i oroarea de mistifica\ie in ordine morala:
„Doamne, c`ta literatura con\inem!
Sentimentele — va aminti\i — le-am inva\at inca la =coala.
Sn jurul patului celui ce moare ei pl`ng,
Dar nu se contamineaza de moarte nici unul...“
Poemul trebuie sa fie altceva: expresia unei op\iuni fundamen tale. Sn Intoleran\a mi se pare a se sugera mai bine dec`t oriunde aceasta radicalizare morala a poeziei, in\eleasa, acum, ca rigoare, iubire de geometrii pure =i culori esen\iale:
„Vreau tonuri clare,
Vreau cuvinte clare,
Vreau mu=chii vorbelor sa-i simt cu palma,
Vreau sa-n\eleg ce sunt, ce sunte\i,
Delimit`nd perfect de r`s sudalma.
Vreau tonuri clare
+i culori in stare pura,
Vreau sa-n\eleg, sa simt, sa vad,
Prefer acestei fericiri ambigue
Sn tonul clar, ingrozitorul meu prapad.
Vreau tonuri clare,
Vreau sa spun «fara-ndoiala»
Sa nu ma indoiesc cu toate c-a= avea ragaz,
Urasc tranzi\ia, mi se pare triviala
Adolescen\a stralucind de co=uri pe obraz.“
Poezia nu mai este o imbra\i=are tinereasca a materiei in febra crea\iei, ci o deta=are de lucruri, o scrutare indelunga =i severa a lor. Darul de a c`nta este tragic, poezia e o vina, o ispa=ire =i poetul are soarta regelui Midas: tot ce atinge se preface in cuvinte. Se na=te, atunci, o poezie din medita\ia asupra posibilita\ilor Poeziei, din negarea ei — inca o data — ca literatura =i acceptarea Poeziei ca act de cunoa=tere. De aici vin, poate, =i refuzul de a mai face o lirica specific feminina, viscerala =i voin\a de a intelectualiza emo\ia. La Ana Blandiana aceasta trecere incepe printr-o reconsi derare a obiectului poeziei =i ocolirea sistematica a temelor tradi \ionale ale liricii feminine (poezia universului unic =i, dupa vorba rea a lui Paul Zarifopol, fantasmele lirismului obstetric). Universul
insu=i nu se mai prezinta ca o armonie de elemente muzicale, ci ca un echilibru precar de for\e divergente. Pe acestea poeta le cuprinde, acum, cu m`inile spiritului ei. Ochiului terorizat, Univer sul i se arata scuturat de convulsii teribile. Zapezile fac viermi, lumina curge murdara spre canale =i—ca la Ioan Alexandru — un complot al verminelor amenin\a frumosul infern care este pa m`ntul. Poezia cre=te in marginea acestei senza\ii colosale de spai ma. Modelul Blaga se simte in aceste versuri care i=i asuma, acum,
=i temele lumii din afara. Blandiana are deja un stil al ei de a primi conceptele =i de a-=i implica micile drame existen\iale in mecanica mare a universului. Temeliile lumii ii apar amenin\ate de cuvinte
=i spiritul are de ales intre tacere =i pacat. Nu poate alege, desigur, pacatul, dar nici sa taca nu poate. Poezia capata brusc un ton sever. Ea descopera existen\a tragicului: „E totul grav =i in\elegem totul“. Fata care desc`nta ploile =i c`nta ardoarea de a fi in lume descopera „drama de a muri de alb“ =i simte inconsisten\a =i oboseala universului:
„Dar totul e fluid in jur. Eu caut
+i-s obosit de moarte =i de mers,
Silit sa port rigid in mine punctul
De sprijin pentru univers.“
Spectaculoasa aceasta intoarcere a poeziei spre marile teme.
Blandiana alege dintre mituri pe Orfeu =i Euridice, dar din c`ntecul ei dispar fervoarea =i orgoliul. C`ntecul cauta \ipatul („ce e destul de dureros sa \ip“) =i, in genere, poemul devine o indoiala de sine, o arhitectura de interoga\ii tagaduitoare:
„Ce spune c`ntecul care-mbl`nze=te
+i fiarele? Pot fi Orfeu,
Dar ce sa-ngaim in fa\a lumii?
Sunt =i Euridice eu.
C`nt`nd incerc sa ies din moarte
+i moartea totu=i nu se curma,
Nu cred destul sa nu-ntorc ochii
Ca sa ma vad venind din urma,
+i-astfel ma pierd. Unde-i m`ndria
Strict necesara de a crede
Ca orice vorba-a mea rostita
Dezlan\uie in cer planete?
De ce aceasta renun\are
La fericitul somn comun,
Daca nu pot din cel mai grav
Clopot al lumilor sa sun?“
Punctul extrem al acestei poezii de asprimi expresioniste =i gra\ii, totu=i, prerafaelite, il aflam in poemul Vulcanii dedicat lui
G. Calinescu. E o viziune severa a stingerii universului, notata intr un limbaj taios. Lipse=te imaginea romantica a mor\ii grandioase:
„Va fi o v`rsta a pam`ntului in care
+i carnea pietrelor se va usca =i va muri.
Sn toamna-aceea a planetei, ca-n oricare
Toamna, padurile se vor ingalbeni,
Dar galbenul va fi definitiv =i lent
Ca sa decada inspre gri culoarea,
+i fara indoiala se va slei =i marea,
+i cerul o sa fie aproape de ciment.
Va fi o spaima-n lucruri diavoleasca
Sub ghea\a miliardelor de ani
+i ultimele ierburi or sa creasca
Sn gurile raci\ilor vulcani.“
Lirismul Blandianei e, aici =i in celelalte poeme, mai unitar =i se deschide fara complexe spre c`teva din motivele marii poezii.
Trei sunt temele care se repeta: cuv`ntul mistificator (=i, fatal,
Poezia), radicalitatea morala (etica poeziei =i etica existen\ei din afara poeziei) =i, sub influen\a lui Blaga, sentimentul de inserare
in lume (revela\ia mor\ii). Pe cele dint`i le aflam =i la ceilal\i poe\i din genera\ia ’60. Blandiana reduce elementul ludic =i impinge estetica poeziei spre o morala a esteticii, pastr`nd mereu in poem accentul unei sentimentalita\i frumoase =i decente. Iata inceputul unui poem care anun\a o grava asceza:
„Sunt slaba, probabil. +i ochii mi-s slabi
Nu deosebesc culorile intermediare.
Pentru ca se lasa iubita de crabi
Mi-e sc`rba de mare.“
=i altul care sugereaza o atmosfera crepusculara incheiata cu un blestem in nota mai suava:
„Se face noapte in genunchi
Se insereaza l`nga buze...
Pe orice zare cel pu\in o stea
+i zarile z`mbesc lehuze
. . . . . . . . . . . .
S-apuna ochii mei mode=ti,
Sa mi se stinga-n jur paunii,
Doar pl`nsul sterp sa nu mi-l rup
De marginea perfec\iunii...“
Ve=nicia se na=te, =i pentru Ana Blandiana, tot la sat. Aici vorbele se identifica in chip normal cu lucrurile =i oamenii sunt purtatori de eresuri =i basme:
„Vreau drumul parin\ilor mei sa-l intorc,
Vreau satul cu sunetul lacrimii mele,
Poteca din holde =tiuta din somn
+i reintrarea vorbelor in lucruri.“
Calc`iul vulnerabil este cartea care individualizeaza talentul
Anei Blandiana =i-i arata disponibilita\ile pentru temele mari ale poeziei. +i chipul ei liric se modifica: adolescenta baie\oasa care se intorcea victorioasa cu arcul pe umeri, alaturi de prietenii sai,
=i se lasa spalata de ploile tinere, laud`nd miracolul lumii =i bucuria simpla de a exista, descopera deodata complica\iile =i dedesubturile lumii. Chipul ei capata asprimi de stare\a t`nara =i spiritul renun\a la morala beatitudinii, opt`nd pentru o morala a ascezei =i a tonurilor clare. Din reveria candorii, poezia trece intr o reverie a suferin\ei =i a freneziei tragice.
S-a spus ca elementul nou in A treia taina (1969), fa\a de poemele dinainte, ar fi intoarcerea la starea de puritate a copilariei. Obosita de ascetismul moral al poeziei, Ana Blandiana redescopera inocen\a lucrurilor. Sunt c`teva poeme (Pieta, Dorin\a) care pledeaza in favoarea acestei metamorfoze, insa nostalgia dupa inima pura a lucrurilor se vedea =i in poemele din Calc`iul vulnerabil. E greu a deduce, a=adar, un program liric din ni=te versuri ce-mi par a gravita in jurul altei idei: neputin\a de a alege, imposibilitatea cunoa=terii ca act, in primul r`nd, moral. Aceasta o exprima Ana Blandiana limpede in Hotarul:


„Caut inceputul raului
Cum cautam in copilarie marginile ploii...
Degeaba am crescut,
Din toate puterile
Alerg =i acum sa gasesc locul unde
Sa ma a=ez pe pam`nt =i sa contemplu
Linia care desparte raul de bine.
Dar totdeauna raul inceteaza-nainte
De a-i descoperi hotarul
+i reincepe-nainte
De-a =ti p`na unde e binele.“
Sn acest album cu acuarele dam peste tot de o uimire, de o umilin\a
in fa\a materiei, de, in fine, o contemplare ing`ndurata a proceselor vitale. Iata spaima de decizie (Nealegere), sentimentul, apoi, de complicitate =i suferin\a de a fi solidar cu Universul (Legaturi):
„Totul este eu insumi
Da\i-mi o frunza care sa nu-mi semene
Ajuta\i-ma sa gasesc un animal
Care sa nu geama cu glasul meu /.../
Ma haituie=te Universul cu mii de fe\e ale mele
+i nu pot sa ma apar dec`t lovind in mine.“
Identitatea totala cu Universul ascunde totu=i orgoliul unei subiectivita\i dominatoare. Universul — vrea sa spuna poeta (in
Ochiul inchis), lu`nd o sugestie din Rilke — exista at`ta vreme c`t exista spiritul care sa-l contemple =i o simpla inchidere de pleoape poate arunca in neant totul:
Nu indraznesc sa-nchid o clipa ochii de teama sa nu zdrobesc intre pleoape lumea sa n-o aud sfar`m`ndu-se cu zgomot ca o aluna intre din\i.
C`t timp voi mai putea fura din somn?
C`t timp o voi mai \ine-n via\a?
Privesc cu disperare
+i mi-e c`ine=te mila
De Universul fara aparare
Ce va pieri in ochiul meu inchis.“
Alte versuri trimit la Blaga (Batr`ni, Siha=trii, Alternativa) sau
Arghezi (Calatorie, Pieta). Ana Blandiana gloseaza aici in jurul unor mituri cunoscute, cum este acela al pustnicului sau al
intoarcerii la starea de inocen\a a naturii. Nu sunt, fire=te, lucruri noi, numai surpriza de a le afla tratate in chipul unei confesiuni simple, fara afectarea marilor revela\ii, este noua =i intaritoare.
Satana — ca sa luam un exemplu — este un principiu sine-qua non al existen\ei. Fara el, fara adica ideea de rau, de dezordine,
Dumnezeu — perfec\iunea, binele — nu ar exista (Alternativa).
Aceasta specula\ie s-a mai facut pentru a sugera ideea de dualitate, de echilibru in Univers. Ana Blandiana ii adauga o nuan\a de joc, de copilarie. Dumnezeu =i Satana stau pe c`te un capat al unei sc`nduri ce se balanseaza =i, pentru ca cel dint`i sa fie totdeauna sus, trebuie ca Satana sa ram`na totdeauna jos, o contrapondere necesara. Sa ram`nem in aceasta figura\ie biblica. Sngerii cad in pacat (Cadere) nu din gre=eala, ci din oboseala. Siha=trii fugi\i de lume au uitat sa mai urasca =i Dumnezeu se arata enervat de aceasta amnezie. Isus, fugit de pe cruce, solicita odihna, moartea, perspectiva invierii il deprima (Pieta).
Aceste frumoase specula\iuni au cusurul de a atinge prea multe chestiuni grave, de a aglomera temele mari ale liricii intr-un spa\iu prea mic de medita\ie. De aici vine, probabil, impresia de afectare, de tratare cordiala, prea literara, a miturilor, pe care au avut-o comentatorii poeziei sale. Este de observat insa ca aceste spa\ii sunt
— in A treia taina — asediate de peste tot de nota\ii pornite dintr-o percep\ie proaspata. Actul cunoa=terii se transforma, in fond, in poezia
Anei Blandiana, intr-o elegie pura =i inalta, ca in fermecatoarea Elegie:
„Leaga-mi urechile cu fo=net de aripi
Sa uit mecanicul vuiet de zbor
+i pentru a nu mai cauta sa-n\eleg
Acopera-mi ochii u=or.
+i lasa ploaia sa curga pe trupul
Prin care uimirea a trecut ca un plug.
Sngaduie limbilor ro=ii-ale ierbii
Sa ma suie pe rug.
Sndura-te-apoi =i cheama ninsoarea
Sa cada nebuna, sa cada,
Labele pasarilor sa-mi puna, pioase,
Cruci pe zapada.“
N-a disparut din poeme sentimentul de oboseala in lucruri, de
inserare a fiin\ei =i, intr-o splendida ruga, Blandiana comunica dorin\a de a \ine universul in loc, de a impiedica marea tacere:
„Lasa-mi, toamna, iarba, lasa-mi
Fructele =i lasa
Ur=ii neadormi\i, berzele neduse,
Ora luminoasa.
Lasa-mi, toamna, ziua, nu mai
Pl`nge-n soare fum.
Snsereaza-ma pe mine,
Ma-nserez oricum.“
Ceea ce reprezinta pentru un pictor a picta aerul este pentru un poet a g`ndi timpul. Blandiana recurge la o ingenioasa analogie cu sens tragic: „Sunt / asemenea / nisipului clepsidrei / care / poate fi timp / numai / in cadere.“ Versuri memorabile, ca multe altele in poemele acestea care nu ezita sa rastoarne sensul miturilor mari.
Caderea sacrului in existen\ial este un motiv care se repeta. Am citat mai inainte c`teva imagini comice ale transcendentului. Blandiana reia =i in alte forme tema caderii in lume, substituind ideii de pacat ideea de devitalizare a cerului. Sngerii cad pe pam`nt nu pentru ca au gre=it, ci pentru ca au obosit in eternitatea vazduhului. Imagine tragica a divinului:
„S-au stins profe\ii in pustie,
+i ingeri cu aripile-at`rn`nd
Sunt du=i incolona\i
+i str`n=i in pie\e.
Vor fi judeca\i in cur`nd.
Vor fi intreba\i: ce pacat
Le-a alungat fapturile din ceruri?
Ce vina? Ce tradare? Ce gre=eala?
Ei, cu o ultima iubire,
Ne vor privi ince\o=a\i de somn
+i n-or gasi draceasca indrazneala
De-a marturisi ca ingerii, cad
Nu din pacat, nu din pacat,
Ci din oboseala.“
Aceasta elegie a fiin\ei, care este, care a devenit poezia Blan dianei, cu accente din ce in ce mai profund metafizice, continua
in cele zece poeme inedite din Cincizeci de poeme (1970), domi nate de o figura\ie sacra (Dumnezeu, Fiul) =i de simbolurile sf`r=i tului. Este mai int`i imaginea fiin\ei fragile =i speriate:
„Stam at`rna\i de jilava icoana
Ca lacrimile-n geana unor nesiguri zei,“ reluata =i in alte versuri scrise in tonalitatea grava a psalmilor.
Somnul, v`ntul nefiin\ei, lini=tea prevestitoare a toamnei, lacrimile ce cad din cer („Cine pl`nge deasupra mea...?“), noaptea ce cade peste calendare, fratele „intru negasire“, fiul cuminte care este
Dumnezeu, dar pe care noaptea-l cre=te =i-l face frate pentru a redeveni apoi parinte, „moartea in lumina“ =i sufletele goale care trag sa moara in iarba... sunt imaginile cele mai pregnante ale acestei elegii metafizice. Blandiana evita sa faca o poezie conce ptualizanta, livresca in marginea ideii de moarte. C`nd incearca,
intr-un poem mai demonstrativ (Moarte in lumina) sa vorbeasca despre pacat =i sa compuna o viziune terifianta a nelini=tii mistice am impresia ca nu izbute=te.
Sn Octombrie, Noiembrie, Decembrie (1972), Ana Blandiana se hotara=te, in fine, sa vorbeasca in chip mai sistematic in poezie despre eros. Dragostea este vazuta eminescian ca o bucuroasa disperare =i tot eminescian este sugerat =i momentul ei de extaz: somnul, adormirea:
„Adormi, adormi,
Cum stam cu ochii-nchi=i
Parem intin=i alaturi
Doi tineri mor\i egali.
Dupa ce somnoros pa=e=te soarele
Prin ierbi uscate,
Cerul e moale =i lasa pe degete
Un fel de polen.
Peste fe\ele noastre se muta
Umbrele c`rdurilor de pasari,
Mirosul strugurilor ne patrunde.
Adormi,
Nu te speria,
Pletele noastre vecine
Rasfirate in iarba
Au inceput sa prinda radacini,
Sn cur`nd frunzele ne vor inveli
Sn auriul omat.
Niciodata n-am semanat mai mult,
Aripile \i s-au afundat in \ar`na
+i nu se mai vad.“
Somnul nu este cu necesitate o prefigurare a mor\ii. E intoar cerea pentru o clipa la ritmul pur al materiei, in zona de lini=te =i de plenitudine a sim\urilor. Iubirea i=i regase=te in acest spa\iu chipul ei melancolic, suav, spiritualizat. Dealtfel, in poemele de dragoste ale Anei Blandiana lipse=te nuan\a temperamentala, carnala. Strigatul sim\urilor se pierde in tacerea medita\iei. Dra gostea inceteaza atunci sa mai fie o emo\ie incontrolabila, este o luare de cuno=tin\a, o sensibilizare a spiritului in fa\a problemelor existen\ei. Blaga a pus, la noi, poezia erotica in legatura cu miturile esen\iale, fac`nd din ea o forma de cunoa=tere. Bataia inimii ne pune in contact cu ritmul Universului. Dragostea, cultiv`nd inteli gen\a sim\urilor, deschide o cale spre in\elegerea condi\iei =i a pozi\iei noastre fa\a de lucruri. Aceasta idee nu-i departe de inche ierea ca numai indragosti\ii au acces la cunoa=tere, numai lor li se deschide impara\ia in\elegerii... Fara sa impinga poezia erotica spre pragul conceptelor, Ana Blandiana pune in poemele ei mai multe teme de reflec\ie, cum este aceea a devenirii. Sn pragul som nului hibernal, natura cunoa=te o explozie de vitalitate. Presim\irea agoniei se inso\e=te acum cu un fel de delir vegetal: iarba crapa de seva, pam`ntul se ascunde sub odajdii, arborii se infa=oara intr-o lumina moale, uleioasa, ingerii padurii umbla goi cu gura plina de afine =i arunca semin\e =i fructe in cuplul sortit sa nu inchege rod:
„Pe unde calca,
Talpa strive=te fruct
+i-nseamna
Sam`n\a destinata nerodirii,
Ne pierdem printre ei —
Acestei lumi
Crepusculare
Noi ii suntem mirii.
O, mirii noroco=i ce niciodata
Sorti\i au fost sa nu inchege rod.
Se mira ingerii ca nu port aripi
Sn felul lor st`ngaci, pu\in nerod;
Copilaro=i, incearca sa-=i descheie
Snsemnele puterii de pe omopla\i,
Nereu=ind,
Se-apleaca supara\i
+i-ncep s-arunce in mine
Cu fructe =i semin\e.“
Sn poemele acestea copilaroase, inchipuite ca desenele picto rilor mari care afecteaza uneori naivitatea, este vorba =i de moar tea adevarata, contemplata insa fara teroare, ca, de altfel, toate categoriile negative ale existen\ei care tind sa capete la Ana Blan diana o luminozitate stranie: disperarea este bucuroasa, suava, moartea — clara, bezna — tandra, curata, povara — dulce, spai mele — moi. Impresia este ca poeta filtreaza, estompeaza totul, luminile ca =i umbrele. De aceea lucrurile, chiar =i cele mai terifiante, impure, se privesc din nou in oglinzi clare, purificatoare, sf`r=ind prin a avea in jurul frun\ii lor cercuri de lumina. Obiectele tind, astfel, spre o stare — daca putem spune — de sfin\enie. Sfin\i ai lumii materiale. Snsa cercul de lumina este =i un cerc al mor\ii (in Clar de moarte), lucrurile traiesc intr-un regim crepuscular, tendin\a lor profunda este sa se retraga, sa se scufunde lent. Figura poetica a
Anei Blandiana este, cred, stingerea, dar nu in sensul escatologiei romantice (unde intra =i nuan\a de spectacol), ci ca o insingurare luminoasa =i trista a elementelor, o cobor`re spre starea de inocen\a.
Cu aceasta revenim la tema somnului, esen\iala in Octombrie,



Noiembrie, Decembrie =i, de aici inainte, in toate poemele Blan dianei. Ea depa=e=te sugestia erotica, dorin\a de somn fiind generala. Nu =tim daca poeta a ordonat sau nu mi=carea fanteziei ei in acest sens, dar toate elementele evocate in versuri au un gest de recul, de inchidere, o fuga, s-ar putea zice, de starea lor normala. Sn primul poem din volum (S\i aduci aminte) este citata marea care „se-nchidea (s.n.) ca o pleoapa / peste ochiul in / care a=teptam“. Sn alt loc, femeia cere mirelui sa inchida ochii pentru ca florile pe care le prive=te sa nu se stinga (Dupa felul in care aluneca luna). Fericirea incepe, apoi, cu o senza\ie de somn: „e-at`ta fericire / c-aproape ca \i-e somn“. Somnul este, a=adar, o stare de gra\ie. Daca mirele i=i plimba prin somn m`na pe trupul femeii, cresc deodata frunze c`ntatoare (Nu-mi voi aminti). Culoarea somnului este intunericul, =i intunericul este rodnic, in regimul lui anotimpurile se inv`rt mai repede, iar indragosti\ii vad mai limpede:
„Lasa-ma sa m-aprind de intunericul tau
Sn lumina feroce
Snva\a-ma sa ard intunecat,
Modeleaza dupa forma aripilor
Flacara mea
+i purific-o de orice culoare.
Sau,
+i mai bine,
Da-mi o sam`n\a de intuneric.
S-o ingrop in pam`nt /.../
Un intuneric in care
N-am mai fi frumo=i, nici buni,
Ci doar singuri,
+i nemaitrebuind sa privim
Snchiz`nd ochii am putea vedea.“
Somnului afectiv ii corespunde =i un somn vegetal. Noiembrie este o luna onirica, timpul ei este incert, lucrurile ezita intre via\a
=i moarte intr-o reculegere demna. Via\a materiei continua in ritmuri incetinite, elementele luneca spre o stare de iner\ie fabuloasa unde nu este nici g`nd, nici moarte:
„R`uri mari trec in somn
Spre oceane
Purt`ndu-=i poe\ii adormi\i...“
Zapada e punctul ultim al acestui proces. E simbolul incetarii totale de a mai trai exterior. Sn acest somn mineral indragosti\ii se refu giaza cu voluptate:
„...Dar eu trec prin zapada adormind,
Tu e=ti somnul din care
Nu vreau sa mai ies,
Rar c`te-o privire mai mare
Distrata, uituca, visez,
Neaua moale, inghe\ata pe mine,
Ma str`nge,
Mi-e cald in somn =i bine
+i =tiu c-o sa mor...“
L`nga somn apare, ca tema complementara, tacerea. Ana
Blandiana o inchipuie =i pe aceasta luminata, creatoare. Poezia este o floare care cre=te in tacerea somnului. Pentru ca lumina spiritului sa poata arde inauntru, trebuie ca lumina dinafara sa se stinga. Caci poezia nu comunica, nu exprima dec`t ceea ce nu exista:
„Nimic din ceea ce ascund nu traie=te
Dincolo de hotarele mele.
Niciodata, niciodata nu se va sparge
Echilibrul perfect
Care doarme-ntre lume
+i sufletul meu?
Numai pentru ca nu exista-n afara
Sl vad in mine-at`t de limpede pe Dumnezeu?“
De la pu\inele poeme inedite din volumul Poezii (1974) p`na la Ochiul de greier (1981) se intinde un teritoriu liric in care
Blandiana reia =i i=i ad`nce=te temele intr-o medita\ie existen\iala din care nu a disparut cu totul nota de senzualitate. Visul, somnul
=i somnul din somn, singuratatea ingereasca a fiin\ei, marea trecere, satul =i arhetipurile lui, zborul care este o cadere fara sf`r=it, beatitudinea in care cloce=te frica, cuvintele care nu =i-au v`ndut inca sufletul, extatica lumina crepusculara, sila de retori ca... sunt lucrurile care se repeta =i se observa in poemele acestea concentrate, de o remarcabila puritate. Blandiana =i-a construit o mitologie lirica =i o completeaza acum cu piese noi. Semnul ei originar ar fi oul care plute=te pe o mare de lumina =i care, divizat, a dat cerul =i pam`ntul =i a produs astfel singuratatea cosmica.
Vine la r`nd, in aceasta \ara de miracole tragice, somnul care este un vestibul al mor\ii =i un spa\iu al viselor. Lumea insa=i se sprijina pe cineva care doarme =i viseaza =i noi to\i, oamenii, „suntem visa\i de cineva / visat la r`ndul sau de altul / care e visul unui vis anume“... O viziune asemanatoare are =i Grigore Hagiu in Sfera g`nditoare, in varianta insa a visului conceptualizant. La Blan diana, visul este o no\iune existen\iala =i filozofica in accep\ia data de Blaga. Sn Somnul din somn (1977) =i Ochiul de greier =i in o buna parte din poemele din 1974, tot ce este in lume se petrece
intr-o somnie situata intre voluptatea eminesciana a integrarii in ritmurile cosmice =i teroarea blagiana a sf`r=itului. Blandiana aduce o nota personala senzorial-intelectuala, un rasfa\ al spiritu lui angoasat de ideea mor\ii =i sedus, in acela=i timp, de viziunile crepusculare. „Mi-e frica de somn / =i ru=ine / a fi“ — scrie intr-un loc pentru ca intr-un poem mai incolo sa aduca imaginea implinirii
=i a adormirii in aromele toamnei: „Mi-e somn a=a cum li-e somn
/ fructelor toamna, / Mi-e somn =i mi-e bine /.../ Adorm / =i capul
imi putreze=te de visuri, / Alcooluri dulci / se distileaza bl`nd, /
La r`ndul lui un inger — vierme adoarme / =i-ncepe sa viseze / putrezind.“
Este limpede ca a vorbi despre somn este a vorbi despre moarte,
=i a vorbi despre moarte in poezie este totuna cu a vorbi despre frica existen\iala, despre timp, despre singuratate, despre natura
=i, inainte de orice, inseamna a vorbi despre poezia care i=i asuma aceste subiecte. Blandiana are un fel inimitabil de a-=i implica bio grafia in aceste teme abstracte. O biografie a fiin\ei, mai pu\in
(in aceste volume) o biografie sociala. Cu ce sa incep? Poezia ei este o tragedie in alb, un desen pe o frunza transparenta, un bocet
intr-o cascada de lumina. Sa citez, int`i, imaginea unei singurata\i eminesciene inso\ita de ideea curgerii timpului: „Sn nop\i clinche titoare sa stau =i sa contemplu / Singuratatea lunii =i pl`nsul ei enorm / Reverberat in nouri ca-n murii unui templu / Pe c`nd via\a-mi trece =i turmele imi dorm“ =i, in continuare, aceea=i idee
intr-un pastel pe care Geo Bogza nu ezita sa-l puna alaturi de Sara pe deal. Blandiana folose=te dinadins, imi inchipui, verbul eminescian cura pentru a trimite la viziunea romantica a ireversibilita\ii =i a lini=tii cosmice. Poemul este, intr-adevar, splendid in clasicitatea lui:
„Dealuri, dulci sfere-mpadurite
Ascunse jumatate in pam`nt
Ca sa se poata bucura =i mor\ii
De carnea voastra rotunjita bl`nd,
Poate un mort sta ca =i mine-acum,
Asculta ve=niciile cum cura,
S=i aminte=te vechi vie\i pe r`nd
+i contempl`ndu-va murmura:
Dealuri, dulci sfere-mpadurite
Ascunse jumatate in vazduh
Ca sa se poata bucura =i viii
De nesf`r=it de bl`ndul vostru duh...“
+i, pentru ca e vorba de modele sa precizam ca satul are, in mito logia lirica a Blandianei, func\ia pe care i-a dat-o Blaga: locul in care se reveleaza eternitatea =i supravie\uiesc tiparele, miturile.
„Cladit in alb“, satul din Somnul din somn =i celelalte poeme este un eden in care patrund semnele sf`r=itului:
„Ce poate fi fericirea,
Daca nu aceasta plutire,
Printre fructe =i frunze,“
insa in aceste patriarhalita\i prafoase =i vrajite, in care fo=ne=te eternitatea, orele cad =i mor, iar cucul (pasarea prevestitoare a
Blandianei) anun\a, c`nt`nd, sf`r=itul lumii:
„Sn satul in care ma-ntorc
Ceasuri cu cuc sfarma vremea
+i mari buca\i de tacere
Zac sparte in praful din drum.
Acele se inv`rt cu harnicie,
Arat`nd mereu ceva de neprivit.
Orele au cazut de mult,
Au murit,
Numai acele alearga fara sf`r=it
+i dezorientat, c`nd =i c`nd,
Cucul apare =i-anun\a
Sf`r=itul lumii, c`nt`nd.“
Bucolismul spiritualizat al Blandianei atinge =i asemenea sunete grave prin care patrunde, in poem, un sentiment obscur de teroare aproape mistica. Apare =i sentimentul de t`rziu in lume, de invraj bire a pa=nicei naturi. Iarna „ninge cu du=manie“, „ninge hidos“
=i imaginea pam`ntului inve=m`ntat in alb (sclipitoare =i desfata toare la poe\ii de tipul Alecsandri) e, aici, apocaliptica. Borea lismul, poezia imacularii =i toate celelalte metafore ale purita\ii hibernale pier intr-un strigat existen\ial: „Am inghe\at / in singura tatea mea ingereasca“. De la poe\ii spiritualizan\i mai vechi (inclu siv de la Arghezi) vine, intr-un fermecator poem din Stea de prada, viziunea transcenden\ei in care ingerii s-au copt =i cad pe pam`nt ca poamele toamna:
„...Din c`nd in c`nd
Un pocnet infundat
Ca la caderea
Unui fruct in iarba.
Cum trece timpul!
S-au copt =i-au inceput sa cada
Sngerii:
S-a facut toamna =i-n cer...“
Blandiana i=i regase=te in asemenea desene mai suave gra\ia
=i credin\a ei intr-o religie a purita\ii. Satul redevine, in astfel de clipe, un topos al miraculoaselor impliniri (coaceri), cerul se lasa sub greutatea stelelor =i pe pam`nt cirezile se intorc de la pa=une in amurguri incendiate. Snsa in aceste pasteluri heliade=ti, caligrafiate fin, este mereu prezenta sugestia mor\ii spornice, harnice. Blandiana
=i-a facut din aceasta idee axul poeziei sale. Simbolul acestei intrepa trunderi este, in afara somnului, toamna, anotimpul c`nd:
„Voluptuos =i cu neru=inare
Via\a =i moartea se intrepatrund.“
Toamna este in aceasta viziune lirica o beatitudine corupta, o bucu rie a desav`r=irii amenin\ate de o moarte frageda. Sunt in poemele ultime ale Blandianei nesf`r=ite nuan\e ale acestei idei. Aleg una fermecatoare in ambiguitatea ei:
„Sntr-o beatitudine
Uimita ea insa=i de sine;
Fructe senzuale cu viermi
Sn carnurile dulci de ru=ine“...
Exista in poemele acestea cu lumini taioase (sa le spunem astfel) un fel de a cuprinde lucrurile =i un fel meticulos de a organiza poemul. Blandiana are predilec\ie, in ce prive=te lumea materiala, pentru un spa\iu situat, cum am precizat mai inainte,
intre doua realita\i care ar trebui sa se respinga. E linia sub\ire care separa plinul de gol, purul de impur, fiin\a de nefiin\a. Acest fraged hotar „intre doua lumi care se devora“ este cel mai des invocat in poeme: „aceasta triumfatoare / \ara a nimanui / dintre via\a =i moarte“, in fine, misterul locuie=te „in valea dintre suferin\a =i moarte“. Toamna este, ea insa=i, un fraged hotar. Poeta detesta „ar=i\a lubrica a verii“ =i are oroare — s-a putut constata
— de frig =i de ghe\uri. Sn genere, respinge excesul, preaplinul, aglomerarile, materiile prea consistente sau materiile care fierb sub puterea unei mari energii. E semnificativ, in acest sens, scurtul poem Ora= oriental:


„Ora= oriental de c`mpie
Cu seva prelinsa pe strazi,
Cu soarele fara ru=ine
Sorbindu-=i sordidele prazi,
Ora= lichefiat, r`u fierbinte,
+i cr`ncene-arome urc`nd
Spre cerul de fructe in care
Se strica ultimul g`nd.“ unde se vede limpede oroarea de obiectele lichefiate de caldura.
Chiar lumina, elementul pur, imaterial, produce prin extensie, dila tare, o alarma a fiin\ei, o panica existen\iala teribila:
„Mi-e frica de-at`ta lumina,
De prea multe flori imi e frig
Mi-e somn de iubirea deplina
+i nu =tiu pe cine sa strig
Sa stinga in mine
Cereasca gradina,
Sa sparga din calea oceanului negru
Extaticul dig.“
Culoarea favorita a Blandianei este „albul fara margini“, iar dintre calita\ile materiei cea dint`i este fragezimea. Dam in poemele ei peste o veritabila reverie a fragedului. De la inger la vierme, obiec tele poetice ating in momentele lor de gra\ie sublimul fragezimii:
„ingeri umili =i fragezi“, „st`lp fraged“, „fragede moa=te“, „fragedul vierme“, „frageda moarte“, „frageda forma a crengilor ude“. Dupa fraged, vine umbra. Lucrurile tind sa se dematerializeze pe masura ce patrund in acest spa\iu de sublimita\i corupte care este poezia.
Starea lor ultima e starea de umbra: „umbra de buburuza urc`nd
/ chinuitor / o umbra de iarba“. Am lasat la urma adormirea =i somnul spre care tind toate lucrurile din poezia Blandianei.
Soarele, ingerii, norii, poamele, zeul batr`n, viermele, pam`ntul
— toate traiesc intr-un regim hipnotic =i t`njesc spre starea de adormire: „crucea cuprinsa de somn“, „pam`nt apus in somn“,
Avram Iancu e „invinsul crai al adormirii noastre“, „pam`ntul nostru pustiit de somn“, „roi somnoros de albine“, norii care
„adorm pe ceruri“, „ritmul somnatic de unda“ etc... O treapta spre adormire este picotirea =i un echivalent al somnului, in lumea cos mica, este picurarea: „soarele picotitor“, „vazduhul cum picura
inspre amiaza“, turme de picotitori miei trec prin c`mpiile poemu lui =i pe cer sta imobil un „soare picotitor“... Sensul acestei ador miri, picotiri generale este desigur curgerea, trecerea lenta a frage dului hotar imaginata de Ana Blandiana ca o transhuman\a sf`nta
(„=i-n transhuman\a sf`nta sa curgem impreuna“), ca o pregatire
inceata de moarte (marea trecere).
Primind aceasta viziune grava, poezia Blandianei nu renun\a la o anumita dorin\a de seduc\ie. Ea nu se hotara=te sa paraseasca valea care desparte tar`murile =i nu-=i refuza, vorbind de moarte, o anumita gra\ie a jocului. Poemele sunt taiate in materii pure, gra\ioase =i fragile ca ni=te balerine pe o scena vasta. Este greu sa determini temele acestei poezii =i sa-i analizezi ideile care au, uneori, o bataie foarte lunga =i razbat in alte planuri. Vagul simbo list =i nelini=tea moderna, starea de reverie =i con=tiin\a unei teri bile complicita\i a lucrurilor in univers se unesc =i se aproximeaza
in aceste medita\ii lirice delicate =i grave. Nu-i o poezie de cunoa= tere in sensul vechi al conceptului, de=i cunoa=terea poetica consti tuie o tema de care Blandiana se apropie des. Cunoa=terea se orga nizeaza in acest caz ca o arhitectura de intrebari. E o for\are a limitelor, o incercare de a cuprinde cu mijloacele de in\elegere ale poeziei ceea ce se situeaza, adesea, dincolo de in\elegere: „De ce nu se-amesteca totul?/De ce nu se-acopera / Pielea lucioasa a pam`ntului cu blana?/De ce nu rasare iarba verde =i frageda / Pe spinarea fierbinte a fiarelor din paduri?/De ce nu le cresc pomilor aripi / +i pasarilor radacini?/De ce nu ciripesc pietricelele fericite?
De ce marginea r`ului?/Eu de ce nu inva\ sa urasc?/Eu de ce?/
— O, Doamne, ce copil obositor, / Ofteaza ingerul.“
Este limpede ca poetul cauta altfel dec`t filozoful. Filozoful nu se apuca sa caute p`na n-a gasit deja. Poetul cauta nu ca sa afle, el infa\i=eaza doar aventura cautarii, pune intrebari fara raspuns
=i incearca u=i care nu se deschid niciodata. E un provocator al haosului =i un expert al necuprinsului. C`nd se int`mpla sa gaseas ca, e nelini=tit =i pune, in continuare, alt r`nd de interoga\ii. Cum scrie Blandiana intr-un frumos poem: „Mi s-a spus sa te caut / +i eu insami nu voiam dec`t cautarea. / Nici macar nu ma g`ndisem
/ Ce m-a= face cu tine / Daca te-a= gasi. / Te-a= pune in pam`nt ca pe-o sam`n\a? / Te-a= hrani ca pe-un animal domestic / Soco tindu-\i foloasele blanii =i carnii, / L`nii =i laptelui? / Sau, dimpo triva, m-a= lasa eu devorata / Ca de o fiara? / Sau ca printr-o padure / M-a= rataci cu spaima prin tine? / Sau ca intr-o prapastie
/ M-a= lasa sa cad nebanuind ad`ncimea? / Sau ca intr-o mare /
M-a= inmorm`nta in pe=ti?/Mi s-a spus sa te caut, /Nu sa te gasesc.“
Poezia din Stea de prada (1985) oscileaza intre doua spa\ii imaginare =i intre doua stari de spirit. Ordinea lor ar trebui sa fie, probabil, alta. Sn poezie insa ele se confunda =i ceea ce iese
int`i in fa\a este un tar`m ciudat de lumina =i intuneric, de gra\ie
=i spaima. Sa vedem, int`i, ad`ncimile gra\iei in aceste ing`ndu rate reverii. Aleg poemul Pe cer: un desen cu linii sub\iri, o
incercare de a transcrie ceea ce nu are, in fond, contur =i durata.
O poezie de-o admirabila puritate =i acurate\e a gra\iosului =i inefabilului: „Treceau clipe mari zdren\uite pe cer, / Mi=c`nd pe zapada umbre-abia colorate, / Le priveam cum rasar, cum v`slesc
=i cum pier / Sn lumina din care izvor`sera toate. // Vinovate de-a fi doar at`t se-oglindeau / Snmul\indu-=i himera in omatul com plice, / Ca =i cum s-ar scuza ca-s prea ginga=e sau / Ca =i cum, uluite, ar cerca sa explice // Ve=niciei fiorul impacat =i intens / Al fapturii lor lungi, de nor auster. / Caci, scapate istoriei =i curate de sens, / Treceau clipe mari zdren\uite pe cer.“
Imagina\ia opereaza, aici, cu imponderabile =i se intinde, nes tingherita, lene=a pe c`mpuri vaste de suavita\i. Ea antreneaza o poezie a reveriilor calme =i luminoase, caligrafiata fin =i oprita — cum s-a vazut — inainte de a se explica. Ram`ne totdeauna o umbra, un nein\eles pe care cititorul trebuie sa-l lamureasca fara sa-l epuizeze.
+i umbra, nein\elesul din poem depa=esc rela\iile obi=nuite intre obiecte. Poezia Blandianei nu ocole=te, chiar in aceasta ipostaza mai lini=tita, t`lcul rela\iilor ce ne scapa. Sn fervoarea ei patrunde un \ipat stins care tulbura spiritul inc`ntat de miracole.
Sn celalalt capat al imaginarului se afla un spa\iu mai agitat =i mai pu\in armonios. Cartea de acum a Anei Blandiana este, in fapt, acaparata de aceasta latura, mai tulbure =i mai angoasata, a sensibilita\ii (imagina\iei) sale. Poeta starilor de reverie poate (=i este cu adevarat) taioasa =i profetica, ochiul ei vede nu numai ceea ce este delicat =i sublim in lume, vede =i derizoriul, co=marul existen\ei. Fiin\a nu-i numai un turn de tacere, este =i un turn de spaima. Blandiana gase=te intr-un poem (Gemenii) o imagine extraordinara pentru a sugera aceasta intui\ie a sensibilita\ii ei.
Iat-o: „Gemeni in uterul spaimei, / Locuitori ai aceleia=i celule, /
Orbi =i mu\i / Sn bezna sonorizata salbatic / Numai de pulsul hranitor, / Smulg`ndu-ne din nevertebrate, / Din pe=ti =i din pasari, din fiare, /Ca sa ne poata na=te / Dupa chipul =i asema narea Ei. / Fara drept de apel / Condamna\i la na=tere, / Singuri
=i neputincio=i in fa\a / Cre=terii noastre-nvelite / Sn trupul ei crescator / Ca-ntr-un morm`nt ce dospe=te via\a viitoare. / Noi doi, / Gemeni in uterul spaimei.“
Poem aspru, scris in alta tonalitate =i cu alte mijloace stilistice dec`t acelea ale poeziei senzoriale, mai vechi. Tema vinova\iei =i a complicita\ii (care mi se pare esen\iala in poezia Anei Blandiana) leapada aici inveli=urile obi=nuite, nota\ia este mai febrila =i ritmurile versului mai iu\i. Apare, in poemele astfel g`ndite =i in acest fel scrise, senza\ia de destramare in lume. Cerul i=i arata viscerele, lumina putreze=te, universul este un pustiu vegheat de o stea de prada: „E prea t`rziu: /Celula insa=i se destrama, / Nu mai recunosc nici un pact — / Apusul de soare e r`nced / +i rasaritul trucat. / O stea de prada p`nde=te / Clipa lucirii supreme
/ Pe cerul acid ca un sc`ncet / Care dizolva blesteme; / Dar raza se face prafoasa / +i v`ntul o spulbera scurt, / Gramezi de nisip luminos / Se troienesc prin unghere. / E prea t`rziu: / Seninul, de este, e doar furt, / C`nd norii etaleaza / Cere=tile viscere //
Cu o neru=inare exorciz`nd iubiri. / Indiferenta sie=i, celula se destrama, / Lumina se usuca de propria ei putere / Asupra universului pustiu, / C`nd \ipatul e moarte, / Tacerea e infama /
+i bezna are radacini sub\iri / Sn prea t`rziu.“
Nu-i o viziune inedita in poezie. De la romantici incoace, to\i marii poe\i au dat asemenea imagini ale sf`r=itului =i au sugerat dimensiunea metafizica a fiin\ei. Arghezi =i Blaga au impus, in aceasta privin\a, doua modele lirice. Blandiana traduce in felul ei aceasta tema cople=itoare: o implicare, int`i, discreta a subiecti vita\ii, o imprecizie, apoi, calculata a obiectului =i mai multe straturi de aluzii =i umbre care lasa intredeschisa in\elegerea simbolului grav. Poema devine, in cele din urma, o mica fabula din care a fost eliminata morala de la urma. Morala =i-o imagi neaza singur cititorul nevoit, astfel, sa ciocaneasca de mai multe ori pere\ii versurilor =i sa descopere miezul unor propozi\ii
indoielnice. Aleg, aproape la int`mplare, din volumul Stea de prada un poem construit ca o dantela de incertitudini, foarte sugestiv =i de mare for\a lirica: „Ce nenorocire sa =tiu / Ca nu exi=ti dec`t in mine, /Sa nu te simt in nici un fel / +i totu=i sa nu ma indoiesc /
Ca e=ti acolo! / Dar daca, totu=i, m-ai parasit / +i eu ingrijesc cu supunere / +i ridicol devotament / Frumo=ii pere\i ai statuii /
Goale pe dinauntru — / Fara nici o fisura / Prin care sa se poata zari ceva — / Sntreb`nd incet, cu spaima, din c`nd in c`nd, /
«E=ti acolo?» / De=i =tiu ca tu nu raspunzi / Din principiu...“
Trebuie sa ne schimbam impresia pe care am avut-o p`na acum despre poezia Anei Blandiana. Caligrafia impresionista, senzoriala de inceput a evoluat spre o poezie cu implica\ii metafizice =i sociale. O poezie din ce in ce mai mult (ii folosesc o imagine) gravida de idei. Dansul nu este numai un joc. Este =i o g`ndire a jocului.





Comentarii:

Nu ai gasit ce cautai? Crezi ca ceva ne lipseste? Lasa-ti comentariul si incercam sa te ajutam.
Esti satisfacut de calitarea acestui referat, eseu, cometariu? Apreciem aprecierile voastre.

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)


Noteaza referatul:
In prezent referatul este notat cu: ? (media unui numar de ? de note primite).

2345678910

 
Copyright 2005 - 2019 | Trimite referat | Harta site | Adauga in favorite