Referat, comentariu, eseu, proiect, lucrare bacalaureat, liceu si facultate
Top referateAdmitereTesteUtileContact
      
    
 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?

Politica de confidentialitate




Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 

Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
despre:
 
Vasile ROMANCIUC
Vizite: ? Nota: ? Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri
 

y5l4lj
Poetul Vasile Romanciuc s-a nascut la 17 decembrie 1947 in comuna Badragii Noi, fostul judet Hotin. A absolvit Univer sitatea de Stat din Moldova (1972). A debutat editorial in 1974, cu placheta de versuri Genealogie. Alte carti de poezie pentru adulti: Citirea proverbelor (1979), Din tata-n fiu (1984), Ce am pe suflet (1988), Note de provincial (1991), Un timp fara nume (1996; premiul pentru poezie al revistei Ateneu din
Bacau, premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din Moldo va, premiul pentru poezie al Salonului National de Carte),
Indoiala de sine (1997). Carti de poezie pentru copii: Daca ai un prieten (1983), Mama coase-o floricea (1987; Premiul
Alexandru Donici al Ministerului Educatiei si Stiintei), Doi iezi

(1990), Povestile lui Ion Creanga (1996), Ursul-dirijor
(1992) s. a.
Activeaza si in domeniul traducerii artistice.
Debutul editorial al lui Vasile Romanciuc, in 1974, a fost unul cuminte , am zice ordinar, spre deosebire de acela al Leonidei
Lari sau, intrucatva, al lui Nicolae Dabija, prima inchipuind o Piata a Diolei, inexistenta, echivalent etic si artistic al unui taram imagi nar, unde poeta se simtea libera, cel de-al doilea vazand totul si toate cu un ochi deosebit, printr-o lacrima curata si starnind si el suspiciuni diverse, ridicole, pana la urma invinse. Vasile Ro manciuc a debutat cu versuri simple, abordand motive obisnuite, ca sa nu zicem batatorite, pe care le intelegea si trata asa, incat adeverea o genealogie sociala si poetica sanatoasa, generatoare a succeselor sale de mai incoace. El s-a aratat inainte de toate poet al neamului, al plaiului natal si al fiintelor dragi din preajma.
Ce-i drept, din versurile sale nu lipsea acel pic de fronda, fara de care poezia ar fi degradat poate in retorica ordinara, de vreme ce adevarul comunicat de autor era la indemana tuturor. Atunci poetul a intuit necesitatea unei expresii hiperbolice: In mine se-ntalnesc/ parintii mei,/ iar in parinti / buneii se-ntalnesc./ Buneii gazduiesc/ pe strabunei,/ eu neamul meu intreg/ il gazduiesc!
Parte integranta a neamului, poetul gaseste, in continuare, o forma proaspata pentru ideea comunitatii personajului liric cu strabunii sai: Ce drum sfant, ce drum nesfarsit,/ de parca ar fi frunza frematand in vant/ a unui pom de milenii sadit/ la capatul celalalt de pamant . Personajul liric este frunza. Despre radacini Vasile
Romanciuc nu pomeneste, acestea se subinteleg in strabunii si in parintii lui.
In alta poezie, Oda pamantului, personajul liric se identifica in mare masura cu glia natala: Bunatate, darnicie / Daca-si fac salas in mine,/ Simt pamantul ca un sange/ Rasfirandu-mi se-n vine . Nitel extravagant, monologul personajului continua cu



o angajare sincera Urc in spic, m-afund in brazda,/ Nu cum va ca vreo bucata/ Din pamantul tarii mele/ Sa ramana necantata si sfarseste printr-o zicere nelipsita de rezonanta poetica: Cand, dorit de vraja strunei,/ Zice sufletu-mi sa cant,/ Toate cantecele mele/ Se incep de la pamant .
Cu aceasta genealogie a venit Vasile Romanciuc in literatura, genealogie sanatoasa, care avea sa dea curand recolte literare surprinzatoare. Vorba e ca se schimba timpurile, evolueaza menta litatea oamenilor, inclusiv a poetilor: unora dintre acestia incep sa li se para vetusti Eminescu, Mateevici, taranul, tarana, si consta tam cu satisfactie ca Vasile Romanciuc nu face parte dintre deni gratorii valorilor nationale supreme. El continua sa scrie sincer si inspirat despre clasicii nemuritori, despre limba materna, despre casa, despre plai, printre instrumentele sale un loc de seama ocupand... inima, dupa cum se vede dintr-o frumoasa si exacta definitie a poetilor oameni/ ce sufera vesnic,/ de inima si dintr-o miniatura admirabila: In lume nu exista poezii,/ Iar cine zice sunt , nu-l credeti, minte!/ Sunt inimi numai, inimi care stiu/ Sa rada si sa planga in cuvinte .
Nu sunt de neglijat cadentele folclorice, prezente nu numai intr-un inspirat Post-scriptum la o balada.
Ne-am oprit atat de mult asupra plachetei de debut a scriito rului, pentru ca anume in genealogia sanatoasa de la inceput rezida temelia succesului celei de-a doua carti a poetului, Citirea proverbelor. Cartea vadeste o viziune specifica, romanciuchista , asupra creatiei populare orale, in albia careia se desfasurase in parte debutul autorului. Se adauga o indrazneala civica si artis tica, parca exclusa la ora debutului, dar atat de principiala, incat a fost pe punctul de a mari numarul cartilor sechestrate de slugoii regimului comunist. Intai si-ntai cuvantul despre tara,/
De-ar fi sa-l spui a orisicata oara;/ Intai si-ntai cuvantul despre casa:/ Chiar si-n straini strain el nu te lasa;/ Intai si-ntai cuvant despre parinte,/ Semanator de obiceiuri sfinte;/ Si despre

limba, si despre iubire/ De tot ce-avem mai drag in amintire .
Acestea erau obiectivele poeziei lui Vasile Romanciuc, si poate cer berii regimului de odinioara ar fi tacut, daca poetul n-ar fi di vulgat ce s-ar cuveni sa faci cu celelalte obiective ale literaturii realist-socialiste a timpului: Iar inca despre toate celelalte/ Am mai putea vorbi si dupa moarte .
Simplitatea aparenta a spunerii , viziunea proaspata a autorului asupra motivelor luate in discutie poetica, participarea activa cu inima! la discursul personajului liric si, adesea, o nota po lemica strecurata cu indemanare si chiar cu ingeniozitate in tesatura poeziei sunt particularitati definitorii ale creatiei scriito rului. O tara, o casa, un grai,/ atat mi-e de-ajuns pentru trai , sublinia Vasile Romanciuc, facand totodata niste precizari pe cat de calme, pe atat de polemice: Dar nu orice tara frumoasa,/ Ci tara in care-s acasa , Un grai din nascare ales,/ In tara si-n casa-nteles .
Ideea bastinei, a dragostei pentru meleagul natal, atat de insis tent cultivata in epoca, se invrednicea la Vasile Romanciuc de o expresie originala, inedita: A pornit Fat-Frumos prin lume/ In cautarea norocului./ A facut inconjurul pamantului/ si l-a gasit./
Norocul/ era pe locul/ de unde-a pornit .
Poetul citeste pe nou, in viziune proprie, proverbele noastre milenare. O, nu-ti trebuiasca privire straina/ Sa-ti para si mai frumoase florile / Vina totuna a ochilor tai va ramane,/ De-a fi sa incurci culorile , gloseaza Vasile Romanciuc intr-o frumoasa miniatura poetica, pentru a compune in continuare o vorba in stil popular, purtatoare de intelepciune si sclipitoare sub aspect propriu-zis literar: De-ai putea pasi cu toate picioarele lumii,/
Sa si te-mpiedici in ele/ S-ar putea intampla./ Atuncea cand te vor rani spinii,/ Doar picioarele tale vor sangera .



Laconic, exact (desi metaforic) si deosebit de sugestiv este
Vasile Romanciuc in miniaturile din ciclul Citirea proverbelor .
Stim cu totii ca-i grea piatra de pe suflet, dar numai poetul a spus-o

memorabil: In clipa de tristete si de singuratate/ Si piatra de pe suflet mi-ajunge de-o cetate . Sau: Neintrecutii nostri lautari /
Cu sufletul in sufletul viorilor.../ Eu cred ca numai ei ar sti canta/
La nuntile privighetorilor... .
Chiar spuse direct, adevarurile rostite de poet au farmec si se memoreaza: Clipa amara/ Cu zahar nu se-ndulceste,/ Anii ce trec / Cu rugamintea nu-i poti opri./ De tine insuti/ nimeni nu te scuteste,/ In locul tau/ viata ta/ nimeni n-o poate trai... .
Nu-l absolvim pe Vasile Romanciuc de orice pactizare cu poe zia tributara ideologiei timpului, dar, intelegatori fiind, urmeaza sa stim a pretui chiar si putina prospetime a unor poezii ca Sfanta pace , In tara lui Neruda de mult n-a mai fost ziua sau Antifas cista din cartea Din tata-n fiu, in care gasim antologica piesa lirica De parca te asculta Eminescu, secondata de Imparatii lui
Ion Creanga si de Cartea lui Alexei Mateevici.
Caracteristica pentru poetica lui Vasile Romanciuc este poezia
Salcamul, cu care se deschidea cartea sa Ce am pe suflet . Poetul preamareste frumosul, placutmirositorul si harnicul copac al me leagului nostru prin cuvinte simple ca si obiectul atentiei sale:
Salcamule-mparate,/ Pe stramoseasca vale,/ Ma-nchin de sana tate/ Luminatiei tale... . Se pare ca salcamul insusi s-ar intimida in prezenta unor cuvinte si expresii neologice sau pretentios metaforice. Chiar in strofa celei mai mari concentrari a sensului etic Cinstita ti-i lucrarea/ In osul radacinii./ Pentru prieteni floarea/ si pentru dùsmani spinii scriitorul ramane sim plu, se exprima calm. Nimic strigat, exagerat sau tainuit cu tot dinadinsul. Vasile Romanciuc este unul dintre putinii nostri poeti care cultiva o lirica tihnita, linistita, calma. Mai mult pe soptite el ne-a facut sa intelegem ca salcamul este o expresie metaforica a demnitatii si o sugestie lirica de mare incarcatura ideatica a existentei intemeiate pe principii etice sanatoase, dominate de cin ste si constiente de necesitatea atitudinii adecvate fata de prieteni si, pe de alta parte, fata de dusmani.

In volumele de mai incoace Vasile Romanciuc si-a innoit aria de motive lirice si modalitatile de comunicare cu cititorul, astfel incat cartea Un timp fara nume ar putea fi lesne revendicata de postmodernistii nostri. In ce ne priveste, evidentiem legatura orga nica dintre o poezie ca cea intitulata Cuiul lui Pepelea din acest volum si intreaga placheta de debut a scriitorului si Citirea prover belor: I-aducem lui Pepelea multumire/ Ca ne-a lasat celebrul cui drept mostenire./ Numai ca, vezi, in testamentul sau,/ Nu ne-a lasat si ... pofta / e bine ori e rau?/ Si, cum n-avem nimic, n-avem, iti spui,/ N-avem nici pofta sa ne punem pofta-n cui./
Dar azi nu-i ca pe vremea lui Pepelea / Cine nu-si pune pofta-n cui, isi pune pielea .
Poezia are forma si talc de parabola, ceea ce dovedeste o maiestrie literara evoluata. Apoi si in alte piese lirice autorul e simplu in aparenta, ca la inceputuri, dar complex si profund prin sensurile grave descoperite faptelor banale si exprimate acum relativ liber, spre deosebire de anii 70, cand o lucrare ca Tema (teama) basarabeana era condamnabila din capul locului: Raul in care se scalda strainul/ peste noapte s-ar putea/ transforma/ in granita . O alta poezie cu sens profund si cu o forma literara ce denota cautarile (si gasirile) scriitoru lui, Libertatea cuvantului, se cere transcrisa aici exact, pen tru a putea fi savurata in toata adancimea continutului de idei si in toata splendoarea ei formala:




In Basarabia e tot mai greu sa fii si sa ramai cel care esti...
In Basarabia e tot mai greu sa fii si sa ramai...
In Basarabia e tot mai greu sa fii...
In Basarabia e tot mai greu...
In Basarabia e tot...
In Basarabia...
In...
...

Semn al unei improspatari principiale a viziunii poetului asu pra vietii si al verticalitatii lui etice, poezia Post-scriptum la un reportaj televizat despre sfintirea abatorului din Chisinau are rostul si rezonanta piesei lirice Intai si-ntai din cartea Citirea proverbelor, la care ne-am referit anterior: In fine, a fost sfintit si abatorul,/ voi, boilor, sa stiti ca-aveti noroc... . Voi, boilor! exclama poetul, si noi n-ar trebui sa admitem ca el s-ar adresa vitelor.
Totusi, nu e cazul sa ne suparam pe poet, chiar daca in acest
Post-scriptum... cu subtext ne are in vedere pe noi ori, daca vreti, si pe noi, cei care induram nu de azi sau de eri toate greutatile, toate relele, toate nedreptatile si de ce nu? toate jugurile, astfel incat ar fi cazul sa intelegem de ce poetul le pune in fata boilor o lozinca, parca ei ar fi personaje capabile sa-si dea seama cat de bine procedeaza venind, supuse si fara sa cracneasca, la abatorul ospitalier: Boilor buni si blanzi, bine-ati venit!
Nu avem de ce ne supara pe acest ochi trist si inlacrimat , care umbla prin oras, mahnit pe lumea amarata , nedoritoare de a vedea limpede totul ( Orbii nu vor sa mai vada. / Vazatorii nu vor sa vada mai mult decat vad ). Acesta e Vasile Romanciuc, trist si inlacrimat , ca si ochiul care, indreptat spre lumea din jur, i-ar putea schimba punctul de vedere/ asupra propriei sale orbiri . Or, poetul nu despera. In aceeasi carte, Indoiala de sine, el mai zice un Cantec basarabean, amintindu-ne in mare masura de Ion Vatamanu: Basarabia / frunza/ pe doua ape... ; ne in vita la o Tainica vanatoare: Sa vanam fiarele care se vor lasa mo mite/ sa iasa din noi ; reia unele poezii din cartile anterioare, parca rezumand ca avem a-l citi, savura, memora si chiar canta: Luminati de-un mac, Busuioc, De parca te asculta Eminescu, Din tata-n fiu, In cautare de frate, Constiinta nationala si de ce nu, o, voi, cititorilor! antologicul Post-scriptum la un reportaj tele vizat despre sfintirea abatorului din Chisinau

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA
Ion Ciocanu, Poezia tanara: imperativul innoirii continue. In cartea lui: Clipa de gratie , Chisinau, Ed. Literatura artistica, 1980; O inima ce rade si plange in cuvinte. In Literatura si arta , 1991, 28 februarie;
Amiaza poetului. In Literatura si arta , 1997, 25 decembrie.
Mihai Prepelita, De unde-si aduna poetul culorile? In cartea lui:
Constelatia tinerelor talente , Chisinau, Ed. Literatura artistica, 1982.
Andrei Turcanu, Un poet fidel genealogiei sale. In cartea lui: Mar tor ocular , Chisinau, Ed. Literatura artistica, 1983.
Ana Bantos, Vigoarea argumentului poetic. In cartea ei: Creatie si atitudine , Chisinau, Ed. Literatura artistica, 1985.
Gheorghe Mazilu, Prestanta etica si fior dramatic. In cartea lui: Valori si aparente , Chisinau, Ed. Literatura artistica, 1985; Curatenie sufleteasca si rigoare artistica. In cartea lui: Reabilitarea calitatii artistice , Chisinau,
Ed. Literatura artistica, 1989.
Mihai Cimpoi, Traditionalul ingenuu. In Romania literara , 1992,
21-28 octombrie; O istorie deschisa a literaturii romane din Basarabia.
Editia a II-a, Chisinau, Ed. Arc, 1997.
Mihail Dolgan, Lirica lui Vasile Romanciuc. In Literatura si arta ,
1995, 21 septembrie.






Comentarii:

Nu ai gasit ce cautai? Crezi ca ceva ne lipseste? Lasa-ti comentariul si incercam sa te ajutam.
Esti satisfacut de calitarea acestui referat, eseu, cometariu? Apreciem aprecierile voastre.

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)


Noteaza referatul:
In prezent referatul este notat cu: ? (media unui numar de ? de note primite).

2345678910

 
Copyright 2005 - 2019 | Trimite referat | Harta site | Adauga in favorite