h8u24uz
Un amuzant reactionar este col. Gr. Lacusteanu (1813—1883), var al lui Vasile Carlova, scriind mult mai tarziu, insa retrospectiv despre evenimentele de la 1848, care formeaza centrul vietii sale. Si pentru el Tudor “era un om foarte neinsemnat”, “vrajmas neimpacat al nobletei”, urmarind “a omori aristocratia romana spre a se urca prostimea si mojicimea pe ruinele ei”. In miscarea de la 1848 nu vede decat atata ca “dascaletii, avocatii si ciocoii rapaci”, “craii” s-au ridicat sa rastoarne pe boieri. Magheru e “ciocoi de peste Olt”, Tell e “de o familie cu totul obscura” (pozitia sociala il obsedeaza pe Lacusteanu),
Aristia e “un smintit, profesor de declamatii teatrale”, ideile revo lutionarilor ca suferinta poporului si tiraniile boierilor sunt “fleacuri”,
Iancu Bratianu este “un ciocoi din cei rasculati”, si el cu toti ai lui sunt “vagabonzi”, “strengari”, “mitocani”. La 1848 Lacusteanu era de parere ca rebelistii trebuiau pusi “sub judecata la minut”, iar lui Eliade, la vestita arestare a guvernului, ii spusese furios: “ O sa te tai, caine, sa te invat sa mai dai asemenea proclamatii!” Lacusteanu e savuros prin prudhommismul lui si prin automatismul frazei sale care a si starnit entuziasmul anticalofililor. Memorialistul e satisfacut ca maica-sa a fost inmormantata cu “o pompa demna” de rangul ei, iar sabia raposatului sau fiu o depune intr-o odaie cu recomandarea de a se

“pastra in vesnicie”. In casatorie e circumspect, principiul lui fiind:
Quidquid agis, prudenter agas et respice finem! Fraza lui suna astfel:
“...Capitanul Farcasanu, care nu stiu ce balbaia din gura cu ofiterii, ma intorc la dansul si ii zic: Asculta, domnule capitan, daca vei indrazni sa vorbesti o vorba de asemenea propaganda, ma jur pe onoare ca iti trasnesc creierii la minut!”