Curentul literar este greu de definit el desemnand o realitate (cea artistica)
de o complexitate uriasa in continua prefacere si reasezare in primul
rand recalcitranta la etichetari si delimitari stricte definitive. Curentul
literar este o miscare literara de o anumita amploare si durata; convergenta a
unor principii generale de natura complexa (artistica, ideologica, filozofica)
exprimate in literatura, care se pot subsuma unor viziuni comune intr-o
anumita perioada istorica si rezultanta generala a tendintelor unei epoci. g1r18rm
In functie de perioada in care s-au desfasurat curentele literare
se impart in zece mari epoci ale literaturii: umanismul, clasicismul,
iluminismul, romantismul, realismul, naturalismul, parnasianismul, simbolismul,
expresionismul, postmodernismul.
Unul dintre curentele cele mai semnificative si cu o mare dezvoltare este romantismul.
Epoca destramarii feudalismului si a dezvoltarii capitalismului, epoca revolutiilor
burghezo-democrate si a razboaielor pentru eliberare si independenta nationala,
aduc in campul literaturii un nou curent literar numit romantism. Cultivat
si afirmat de o clasa sociala ridicata de jos si potrivnica nobilimii, romantismul
impune un suflu nou, caracterizat prin setea de libertate, spargerea normelor
conventionale si rigide ale clasicismului, inclinarea spre reverie si spre
explorarea complexitatii eului uman. Aparut mai intai in Anglia, apoi
in Germania si Franta, la sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul
secolului al XIX-lea, romantismul este o miscare literara complexa cu tendinte
adeseori contradictorii.
Astfel, distingem un romantism avantat, vizionar si revolutionar; un altul
caracterizat prin regretul fata de trecutul patriarhal si rezistenta la procesul
de innoiri; in sfarsit, o a treia categorie de romantici manifesta
deceptia urmata dupa consolidarea burgheziei care a tradat interesele poporului.
Cu toate aceste diversificari, romantismul apare ca un curent literar omogen,
cu trasaturi si o metoda de creatie proprie.
In literatura universala cei mai importanti scriitori romantici sunt: Byron,
Kcats, Shelley, Shakespere-; in Anglia, Novalis, Chamisso, Heine in
Germania, Lamartine, V.Hugo, Al.Dumas - tatal, Stendhal in Franta, Puskin,
Lermontov in Rusia.
Romantismul romanesc prezinta caractere proprii, specifice conditiilor sociale
si politice din tara noastra. Mai intai trebuie remarcat faptul ca
la noi, romantismul, cu toate ca predomina, coexista alaturi de clasicism si realism.
La scriitori ca Alexandrescu, Negruzzi, Alecsandri, gasim, alaturi de atmosfera
romantica dominanta si elemente clasice sau realiste. In al doilea rand,
romantismul, in tara noastra, este stimulatorul luptei pentru eliberare
si al desteptarii constiintei nationale. Literatura romantica din perioada pasoptista
nu se pierde in zugravirea zbuciumului si a cautarilor intime, ea este o
literatura angajata, pusa in slujba idealului national. Romantismul romanesc
apare ca o miscare unitara, cu un program bine definit, care ridica literatura
noastra de la incercarile minore ale Vacarestilor, la geniul universal al
lui Eminescu.
In evolutia miscarii romantice din tara noastra, se pot distinge mai multe
etape. Intr-o prima etapa, preromantica, scriitori cum sunt Vasile Carlova,
Heliade Radulescu sau Gh. Asachi prezinta o literatura a ruinelor cu un usor regret
fata de un trecut eroic care poate servi ca exemplu al luptei prezentate in
care visul, fantasticul si meditatia primeaza.
O a doua etapa, momentul pasoptist propriu-zis, aduce o poezie lirica, militanta,
patriotica si vizionara, de evocare istorica, cu radacini adanci in
bogatul filon folcloric, asa cum apare la scriitori ca Balcescu, Bolintineanu,
Alexandrescu, Russo, Kogalniceanu, Alecsandri sau la ardeleanul Andrei Muresianu.
O a treia etapa postpasoptista cand burghezia realizeaza monstruoasa coalitie
tradand masele populare, duce la maturizarea estetica a romantismului, dar
si la o reactie critica si pamfletara fata de societate sau platitudini elegiace,
pesimiste chiar, de refugiu in natura si mitologie, asa cum se manifesta
la genialul nostru poet Mihai Eminescu.
Filonul romantic, ca maniera de creatie si atitudine fata de viata, se prelungeste
apoi si mai tarziu prin opera lui Obodescu, Hasdeu, Macedonski, Goga, Sadoveanu.
Principalele caracteristici ale romantismului romanesc pasoptist raman
patriotismul si lupta pentru realizarea idealului national, o constiinta militara
cetateneasca, o inimoasa daruire si slujire a poporului.
Specificitatea romantismului romanesc se exprima in specii literare
ca doina si balada de inspiratie populara, meditatia si elegia, drama, legenda
istorica si poemul in versuri sau in proza si se concretizeaza in
opere de aparte tinuta estetica si inalt mesaj patriotic. Operele reprezentative
pentru romantismul romanesc sunt: „Poezii populare ale romanilor”,
„Coana Chirita la Iasi”(Vasile Alecsandri), Cantarea Romaniei
(Alecu Russo).
Principalele caracteristici ale romantismului universal:
- romantismul inlatura si neaga normele si metodele prescrise de clasicism;
nu exista decat legi generale, specifice artei literare in sine, izvorate
din natura compozitiei sau a subiectului tratat.
- fata de suprematia legii si a unui rationalism rece, romantismul afirma primatul
subiectivitatii, al sentimentului si fanteziei creatoare, al spontaneitatii si
sinceritatii emotionale.
- izvoarele de inspiratie, ca si temele operei literare sunt mult largite, dandu-se
o atentie deosebita traditiei populare, istoriei si folclorului, considerate ca
manifestari specifice ale genului popular; natura, cu totul ignorata in
literatura clasica devine obiect de admiratie si mijloc de exprimare a sentimentelor.
- personajele sunt luate din toate categoriile sociale, cu precadere oameni din
popor sau care reprezinta interesele si lupta poporului. Romanticii isi
manifesta preferinta pentru personaje exceptionale care impun, fie prin grandoare
si noblete sufleteasca, fie prin slutenia lor fizica (Cocosatul de la Notre Dame
de Paris) sau decadenta morala. In toate cazurile personajele sunt atent
individualizate, zugravite in complexitatea vietii sociale si psihice, in
continua si, adeseori, neasteptata transformare.
- in timp ce clasicismul condamna limbajul popular, socotind unele cuvinte
inestetice si vulgare, romancierul introduce in literatura un limbaj metaforic,
un vocabular comun si suculent, ca si noi categorii estetice, ca uratul,
grotescul -; in opozitie cu frumosul, feericul sau fantasticul, pentru
ca antiteza si contrastul sunt procedee specifice artei romantice. Antiteza nu
o gasim numai in conflictul operei sau intre personaje diferite: adeseori
acelasi personaj este creionat in trasaturi contraste -; un fizic frumos
ascunde un suflet murdar si pervers, in timp ce o figura respingatoare are
un suflet nobil.
- genurile si speciile literare respectate riguros de clasicism sunt supuse unor
fuzionari si transformari inedite: lirismul este introdus in epic si dramatic,
comicul este amestecat cu tragicul; in aceiasi poezie lirica pot fi gasite
elemente de oda, imn, meditatie, satira sau pastel; in proza apar elemente
de poem, de peisaj pitoresc zugravit cu lirism, intr-o actiune captivanta,
adeseori aventuroasa; in drama asistam la un conflict violent in care
se infrunta eroi antagonici care cultiva tirada retorica, iar actiunea se
incheie adesea printr-o „lovitura de teatru”.
Particularitatile romantismului
Global privind romantismul a fost o miscare constienta de ea insasi si mai
cu seama de ceea ce opunea sistemului de idei estetice pana atunci in
vigoare.
Sub semnul romantismului ca o particularitate apare drama romantica. Se afirma
ca Victor Hugo este teoreticianul ei tumultos. Drama romantica apare in
urma unei evolutii lente cu origini in tragedia clasica. Pe parcursul acestei
evolutii intalnim drama burgheza, comedia lacrimogena si melodrama.
Visul, viziunile, intamplarile supranaturale, atractia pentru elementul
ocult isi gaseste locul in productia dramatica, sfidand uneori
legile teatrului care pretinde personaje cu existenta proprie, antrenate in
actiuni obiectiv justificabile. In domeniul dramei romantice se remarca
in Germania Zacharias Werner, Heinrich von Kleist, in Franta se remarca
V. Hugo care are ca model pe Shakespere.
Un alt model care are la baza romantismul este romanul epocii romantice in
care istoria poate fi obiectul unei negari sau dimpotriva asa cum se intampla
in romanul lui Xalter Scott o realitate fundamentala, generatoare de conflicte
sociale si psihologice.
Dintre speciile literare care se afirma, se dezvolta si cunosc apogeul avand
o grandioasa raspandire in romantism, romanul istoric este in
cel mai inalt grad ilustrativ pentru specificul istorismului romantic. Creatorul
lui a fost Walter Scott. Multe dintre evocarile istorice ale romantismului se
hranesc din sistemele filozofice dominate de ideile transformiste, sisteme elaborate
de-a lungul intregului sec al XVIII-lea si mai ales in preajma si
in perioada imediat urmatoare revolutiei din Franta.
Pe langa romantismul de tip istoric exista si un romantismul antichizat.
Atitudinea romanticilor fata de antichitate depaseste sfera istorismului romantic,
pentru ca mai mult decat valorificarea dintr-un punct de vedere modern a
unei epoci trecute el ofera numeroase implicatii de ordin etic si estetic. Cateva
dintre cele mai decisive tendinte ale curentului care au conlucrat la prodigioasa
inflorescenta a fantasticului in literatura romantica sunt: atractia pentru
folclor, viziunea mitica, sondajele in straturile profunde ale constiintei,
fascinatia tenebrelor interioare, predilectia pentru expresia simbolica.
Scriitorii romantici au aspirat cu totii la o fericire ideala. Romantismul apare
ca un avant al genului individual in cautarea Absolutului.
BIBLIOGRAFIE
1. Mic dictionar -; antologie pentru elevi.
Autor Elena Petras. Editura Demiurg Bucuresti 1992. Romantismul pagina 82.
2. Romantismul.
Autor Vera Calin. Editura Univers Bucuresti 1970 paginile 7, 46, 53, 64, 71, 90.
3. Elemente de teorie literara pentru elevi.
Autor Ioan Andrau. Editura Dacia Cluj-Napoca 1986 paginile 313, 319.
4. Literatura romana subiecte rezolvate si explicate.
Autori Livia Coanta Ruxandra Ivanescu Ana Popescu. Editura Aula 1999 pagina 231.
PLANUL LUCRARII
1. Definitia notiunii de curent literar.
2. Definitia romantismului.
3. Perioada de manifestare si centrul de propagare.
4. Reprezentanti in cultura romana si universala.
5. Particularitati, idei promovate de romantism.
6. Opere reprezentative pentru romantism.
7. Fisa citat.
