c7k5kx
G. Creteanu (1829—1887), autorul popularului “Cantec al straina tatii” (“Fie painea cat de rea, tot mai bine-n tara mea”), e un facator de goale versuri, moralizatoare si pline de poncife, sau, cand sunt erotice, cantand cu dignitate “copilite rumeioare” si pe “gentila dona”.
Nici Mihail Zamphirescu (1838—1878), amintit mai ales pentru
“bufoneria literara” Muza de la Borta rece, impotriva “Junimii”, nu era mai talentat. Acesta cultiva o poezie pesimista, de genul cavernos.
Poetul, uitand de Dumnezeu “in zi de decadinta”, se scufunda in

“abizul profund de necredinta”, umpland lumea de “tristele-i lamente”, urmarit de un “ras fatale”. El, “dilectul amante”, nu credea in femeie si viata ii dadea “somnolenta”. De disperare radea “ca un nebun”.
Zamphirescu s-a specializat in “strigoi” (Castelul mortii, Mireasa strigoiului), descriind castele sinistre radcliffiane si scene cu spectre.