Arta naratiunii se contureaza cu totul aparte in proza lui Ion Creanga prin ritmul rapid al povestirii, fara digresiuni sau descrieri suplimentare, prin dialogul dramatizat, prin umorul debordant realizat cu jovialitate, prin oralitatea stilului, dar mai ales de eruditia sa paremiologica. i1c23ck
Oralitatea stilului lui Ion Creanga este data de impresia de supunere a intamplarilor in fata unui public care asculta si nu cititorilor.
Modalitatile de realizare a oralitatii sunt: dialogul (“- Ia sasati, mai, zise Ochila, clipocind mereu dein gene.”), folosirea dtivului etic (“mi ti-l insfaca cu dintii de cap, zboara cu dansul in inaltul cerului si apoi, dandu-i drumul de-acolo, se face Spanul pana jos praf si pulbere.”), exclamatii, interogatii, interjectii (“- Mai, Pasarila, iacata-oi, ia!”), expresii onomatopeice (“cand sa puna mana pe dansul, zbrr!”), formule specifice oralitatii (“vorba ceea”, “de voie de nevoie”, “toate ca toate”), proverbe si zicatori (“Cine poate oase roade, cine nu, nici carne moale”), versuri populare sau fraze ritmate (“La placinte, inainte/ La razboi, inapoi.”), cuvinte populare, regionalisme (a fosgai, a clampani, a gadui, a boncalui).