Referat, comentariu, eseu, proiect, lucrare bacalaureat, liceu si facultate
Top referateAdmitereTesteUtileContact
      
    
 
 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?



Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 

Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
 
despre:
 
INSTANTELE COMUNICARII NARATIVE (AUTOR, NARATOR, PERSONAJ, CITITOR)
Vizite: ? Nota: ? Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri
 


Autorul = persoana care concepe si care scrie o opera (literara, stiintifica etc.) n2n5nh
Din perspectiva operei literare, autorul si cititorul sunt entitati aflate la capetele opuse ale procesului semiotic. Primul este cel care a creat si semnat opera, al doilea este cel care o recepteaza si o interpreteaza in functiile de propriile referinte si capaitati de intelegere. Autorul concret, creatorul operei literare, adreseaza, ca expeditor, un mesaj literar cititorului concret, care functioneaza ca destinatar/receptor.Autorul concret si cititorul concret sunt personalitati istorice si biografice, ce nu apartin operei literare, insa se situeaza in lumea reala unde ele duc, independent de textul literar, o viata autonoma.

Reflexul (oglindirea) autorului intr-un text narativ este naratorul, delegat sa relateze faptele/intamplarile universului fictional. Autorul abstract este cel care a creat universul epic, iar naratorul, instanta intemediara intre autor si cititor, este cel care comunica istorisirea narata cititorului fictiv. Atat naratorul cat si personajul sunt manuite de autor in scopul dorit de acesta si in conformitate cu propria viziune asupra veridicitatii relatarii. Se poate pune semnul egalitaii intre autor, narator si personaj doar in cazul jurnalului, memoriilor sau al autobiografiei.
Personajul=principalul element al unei opere epice sau dramatice (niciodata lirice), care determina actiunea, se afla in centrul evenimentelor si intamplarilor., de obicei personalitate umana.

Tipuri de naratori
Naratorul-personaj (Stefan Gheorghidiu -; “Ultima noapte…”, capitanul de mazili Neculai Isac atunci cand povesteste intamplarea de la fantana dintre plopi, “Hanu Ancutei”)-participa la intamplari, este implicat direct in succesiunea evenimentiala. Relatarea se face la persoana I, existand o perspectiva subiectiva asupra evenimentelor narate, caci naratorul face parte din lumea fictiva pe care o expune.
Naratorul-martor -; presupune relatare atat la persoana I si deci relativa implicare in evenimentele narate, cat si la persoana a III-a, in acest ultim caz naratorul fiind absent din intamplarile prezentate.
Naratorul omniscient- (“Enigma Otiliei”, G Calinescu)este cel care cunoaste gandurile personajelor, intentiile acestora, pe care le nareaza la persoana a III-a.Este atotstiutor si obiectiv.(narator omniscient exista si in “Ciocoii vechi..”, insa in acest caz naratorul stie mai mult decat personajul si este subiectiv- a nu se include in explicatie)

MODALITATI DE CARACTERIZARE A PERSONAJULUI

I.Caracterizare directa -; referirea asupra personajului este exprimata in mod direct de catre: a.autor (narator) b.celelalte personaje din opera c.personajul insusi (autocaracterizarea)

II.Caracterizarea indirecta a.prin faptele,gandurile,vorbele,atitudinile,reactiile personajului b.mediu c.onomastica d.relatia cu celelalte personaje e.didascaliile (in cazul personajelor dramatice) f.limbaj

1.Ilustreaza trasaturile prozei romantice, prin referire la o opera literara studiata.
Alexandru Lapusneanu, Costache Negruzii
-Curent aparut in Anglia la sfarsitul secolului al 18-lea, romantismul s-a ridicat impotriva rigorii si a dogmatsmului estetic, propunandu-si sa iasa din conventional si abstract, sustinand manifestarea fanteziei creatoare, a sensibilitatii si a imaginatiei si minimalizand ratiunea si luciditatea.Altfel spus, romantismul a pledat pentru explorarea universului interior al omului.
-In “Alexandru Lapusneanul”, romantismul se manifesta la nivelul temei, personajelor, motivelor si procedeelor:
Tema
-Prima nuvela istorica din literatura romana,aceasta specie a genului epic fiind de altfel proprie romantismului, “Alexandru Lapusneanul” apare in primul numar al revistei “Dacia literara”, inscriindu-se intr-una din directiile imprimate de programul acesteia: inspirarea scriitorilor din istoria patriei. “Alexandru Lapusneanul” va fi astfel o nuvela romantica tocmai prin tema abordata: evocarea unui moment zbuciumat din istoria Moldovei, in timpul celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lapusneanu.

Personajele
-romanstismul nuvelei frapeaza insa prin caracterul personajului de exceptie Alexandru Lapusneanu: erou romantic, este alcatuit din puternice trasaturi de caracter si actioneaza in imprejurari deosebite
-este tipul domnitorului tiran si crud, cu o vointa puternica (“Sa ma intorc?Mai degraba-si va intoarce Dunarea cursul indarapt”) si cu spirit vindicativ (razbunator).
-il caracterizeaza cruzimea nemasurata, trasatura tipic romantica, provenita dintr-o ura fara margini, dusa la paroxism, fata de boierimea tradatoare.- ceea ce include personajul in anormalitate, specifica romantismului.
-domnitorul are un destin spectaculos, cu ascensiuni si caderi spectaculoase: dupa ce este tradat de boieri si pierde scaunul domniei, merge la Constantinopol, de unde se intoarce cu osti.Il detroneaza pe Tomsa, ajunge domnitor pentru a doua oara si loveste fara mila in boieri.Rapus de boala, moare otravit de propria-I sotie.
-specifica personajelor romantice le este si complexitatea caracterului.Portretul lui Alexandru Lapusneanul este alcatuit din lumini si umbre.In deschierea nuvelei, aflam chiar din spusele domnitorului ca in prima sa domnie nu a existat varsare de sange, a facut dreptate tuturor, dovada ca Lapusneanu este capabil de o conducere in care crima nu este ridicata la rang de lege. Ajungand in tara, este primit de popor “cu bucurie si nadejde”.Tradat fiind, el se schimba insa radical si intorcandu-se in Moldova dornic de razbunare, loveste cu putere in boieri, omorandu-I, lunadu-le pamanturile.Metoda adoptata a facut ca personajul sa fie incadrat in categoria psihopatologica a sadicului, cu toate ca exista o ambivalenta comportamenta, sadismul lui fiind mai putin o pornire instinctuala, cat o atitdine politica fata de tradatori.
-personajele sunt in general antitetice; de ex: firea de tiran a voievodului venind in contradictie cu firea pasiva si caracterul slab al doamnei Ruxanda.
Temele abordate specific romantice sunt:
· Istoria
· Patriotismul
· Luptele sociale
· Dorinta de marire
· Razbunarea
· Scoarta schimbatoare
Motive romantice:
· Calugarirea
· Rasturnari de domn, ungeri de domn
· Ucideri, schingiuiri
Procedee romantice:
· Tirade, discursuri (hotararea de nestramutat pe care o expune soliei boieresti, discursul din biserica)
· Antiteze (intre personaje)
· Replici memorabile (vezi motourile:
I “Daca voi nu ma vreti, eu va vreu…”
II “Ai sa dai sama, doamna!…”
III “Capul lui Motoc vrem…”
IV “De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu..”
· Redarea culorii locale
· Subiectivismul (“desantata cuvantare”, “tiran”)

2. Ilustreaza trasaturile prozei realiste, prin referire la o opera literara studiata.

Realism: curent literar in care realitatea este zugravita veridic si cu obiectivitate, creand cititorului impresia ca universul fictional este o oglinda a realitatii. Scriitorul nu se implica in redarea intamplarilor sau conturarea personajelor.Ilustreaza imprejurari si personaje tipice, reale, creand astfel tipologii de caracter: arivistul, demagogul, avarul, intelectualul, intr-un stil impersonal, rece, obiectiv.
- tema: viata burgheziei bucurestene de la inceputul sec al XX-lea, societate degradata sub puterea mistificatoare a banului.
- Tipologia personajelor: Costache Giurgiuveanu: tipul avarului, stanica Ratiu tipul parvenitului, Aglae: “baba absoluta fara cusur in rau”, Titi -; tipul retardatului, Felix- “martor si actor”, Otilia -; eternul feminin enigmatic.
- Tehnica detaliului aspectul caselor cu o “varietate neprevazuta a arhitecturii”, din care naratorul surprinde “marimea neobisnuita a ferestrelor, in raport cu forma scunda a cladirilor, ciubucaria, ridicula prin grandoare, amestecul de frontoane grecesti si chiar ogive”,”umezeala care dezghioca varul”,”uscaciunea, care umfla lemnaria” -; toate facand din strada bucuresteana “o caricatura in moloz a unei strazi italice”


3.Ilustreaza trasaturile prozei fantastice, prin referire la o opera literara studiata.-vezi 8.

4. Ilustreaza conceptul operational basm cult prin referire la o opera literara studiata.

Basmul:specia genului epic in care se nareaza intamplari fantastice ale unor personaje imaginare (feti-frumosi, zane, animale si pasari nazdravane etc), aflate in lupta cu forte malefice ale naturii sau ale societatii (balauri,zmei,vrajitoare) pe care le biruie in cele din urma. Atunci cand are un autor si nu apartine literaturii populare, este basm cult.
Trasaturi ale basmului:
1. ilustreaza alta lume decat cea reala: Actiunea se petrece in imparatiile lui Verde Imparat si Imparatului Ros, personajele vor fi imparati, fii si fice de crai. Originala aici este imbinarea supranaturalului popular cu evocarea realista a satului moldovenesc, caci unele personaje par a fi despinse din Humulesti.
2. Timp fabulos si spatiu mitic: “Amu cica era odata”un crai care avea 3 feciori si un singur frate care era imparat “intr-o tara mai indepartata”, “tocmai la o margine a pamantului”
3. elem reale + fabuloase => fantasticul ca sfpecific ancestral al basmelor. La Ion Creanga, principala trasatura a fantasticului este ca e antropomorfizat: personajele fabuloase se comporta in general ca oamenii. Exista personaje fantastice, probe fabuloase, personajele au insusiri supranaurale. Este un fantastic de tip beningn, car prin seninatate, absenta tragicului.
4. Exista personaje reale si personaje fabuloase, acestea din urma avand puterea de a se metamorfoza.
5. Personajul principal trebuie sa depaseasca probele si sa invinga obstacolele puse in cale cu scopul de a demonstra virtuti morale exceptionale si a deveni apt pentru a-si intemeia si conduce propria gospodarie.
- Verde Imparat ii cere fratelui sau, craiul, sa-I trimita cel mai vrednic dintre fii pentru a-l lasa mostenitor, caci el avea numai fete. Fiul cel mic -; span- Imp Verde. Gradina Ursului, Padurea Cerbului, fata Imparatului Ros. Gerile, Flamanzila, Setila, Ochila, Pasari-Lati-Lungila.Casa de arama, macul si nisipul, pazirea fetei imparatului, alegerea dintre fete., calul si turturica.- Imp Verde.
6. Actiunea are la baza conflictul dintre fortele binelui si fortele raului.Dezn=victoria binelui.
7. Formule initiale: “Amu cica era odata intr-o tara un crai care avea 3 feciori”
Formule mediane “Dumnezeu sa ne tie, ca cuvantul din poveste, inainte mult mai este”
Formule finale: “Cine se duce acolo bea si mananca.Iar pe la noi,cine are bani bea si mananca, iara cine nu, se uita si rabda”
8. Cifre fatidice : Craiul avea 3 fii, exista 3 aparitii ale spanului, spanul il supune la 3 probe initiatice (urs, cerb, fata Imp Ros)., calul vine de 3 ori sa mannace jaratic, se scutura de 3 ori si se metamorfozeaza.
9. Cultiva principii morale esentiale: adevarul, dreptatea, cinstea, prietenia, ospitalitatea, curajul.

5. Ilustreaza conceptul operational povestire , prin referire la o opera literara studiata

Hanu Ancutei - Fantana dintre plopi, M. Sadoveanu
-Povestirea=specie a genului epic, de dimensiuni mai reduse decat nuvela si mai intinsa decat schita, care se limiteaza la nararea unui sigur fapt epic, si avand un numar redus de personaje.
-Trasaturi:Povestirea este o naratiune subiectivizata, adica relatarea este facuta din perspectiva povestitorului,fie ca participant sau doar ca mesager al intamplarii.Accentul cade pe situatia narata si mai putin pe personaje, de unde rezulta caracterul etic exemplar al povestirii, iar stilul se caracterizeaza prin oralitate.

-apartine genului epic deoarece autorul isi exprima conceptia despre viata si lume in mod indirect, prin intermediul personajelor
-dimensiunea
-constructia subiectului:un narator povesteste un singur fapt epic: idila dintre capitanul de mazili Neculai Isac si tigancusa Marga, existand un numar redus de personaje (Neculai Isac, Marga, Hasanache etc) si doar o succinta caracterizare a lor.
-este o naratiune subiectivizata deoarece intamplarile sunt povestite de Neculai Isac, care este si personaj al actiunii, deci intamplarile ajung la cititor prin prisma capitanului de mazili care se autocaracterizeaza “eram un om buiac si ticalos a…i Om nevrednic nu pot sa spun ca am fost a…i dar imi erau dragi ochii negri si pentru ei calcam multe hotare.” Dupa ce se indragosteste de Marga, mancarea nu mai are pentru el “gust si pret”, simte luand in mana blanita de vulpe, placerea tigancusei.
-caracter etic: pastrarea cuvantului dat, dragostea sincera a barbatului,comportamentul nobil al lui ii trezesc fetei respectul de sine si responsabilitatea pentru propriile fapte,Marga accepta sa moara pentru ca el sa poata trai, tiganii aplica legea talionului, omorand-o pe Marga.
-oralitate, demonstrata in primul rand prin caracterul fatic al povestirii=mentinerea unui permanent contact intre partenerii actului de comunicare, intre povestitor si ascultator.
Povesirea implica o relatie speciala intre narator si ascultatori, impunand un ceremonial al discursului, menit a capta atentia ascultatorilor si a le cultiva o stare de asteptare. Naratorul apeleaza la formule de seductie a ascultatorilor si de implicare a acestora in naratiune.
“-Iubitilor prietini,a…i mie mi-a placut totdeauna sa beau vinul cu tovarasi.Numai dragostea cere singuratate. Divanul nostru-I slobod si deschis si-mi sunteti toti ca niste frati!”
-este povestire in rama deoarece:
- se incadreaza intr-o povestire mai mare, este una dintre cele 9 povestiri cuprinse in “Hanu Ancutei”
- spatiu desfasurarii actiunii este unul privilegiat si ocrotitor (un topos -; hanul Ancutei,) in care mai multi povestitori (printre care si capitanul de mazili Necuial Isac) relateaza intamplari pilduitoare, respectand un ceremonial prestabilit (se strang laolalta, Ancuta le toana vin etc) si desfasurad o arta a discursului memorabila.
- Timpul narativ se situeaza intr-un plan al trecutului (“demult, pe vremea celeilalte Ancute”, iar principala modalitate de expunere este evocarea.”)

6.Ilustreaza conceptul operational nuvela psihologica, prin referire la o opera literara studiata.
Ioan Slavici, “Moara cu noroc”
Nuvela=specia genului epic in proza in care:
1. exista un singur fir narativ
2. personajele sunt putine, caracterizate in functie de contributia lor la desfasurarea actiunii, accentul cazand insa pe definirea lor si mai putin pe actiune
3. exista un singur conflict
4. o intriga riguros construita
5. fapte verosimile
6. subiect clar determinat

Deoarece este o opera literara epica de intindere medie, in care exista un singur plan narativ, cu personaje putine dar bine conturate, cu un singur conflict si o intriga riguros contruita,”Moara cu noroc” este o nuvela.
-Unicul plan narativ urmareste intamplarire de la hanul Moara cu noroc, insa mai ales evolutia personajului principal, Ghita, in setea sa de inavutire
-Subiectul este clar determinat, faptele prezentate fiind verosimile: Ghita, de meserie cizmar, ia in arenda hanul Moara cu noroc, unde se muta imperuna cu sotia si cei doi fii ai sai.Intriga este foarte bine conturata si o constituie aparitia lui Lica Samadaul la han, personaj malefic care va contribui din plin la tragismul faptelor. Setea de inavutire isi pune amprenta din ce in ce mai mult asupra lui Ghita, care este vazut intr-o continua evolutie, indepartandu-se de familie si luand parte la afacerile necurate ale Samadaului care exercita o dominatie fascinanta asupra hangiului. Pe rand, arendasul hanului este jefuit si batut, o femeie in doliu si copilul sau este omorata si pradata, iar toate drumurile par sa duca spre Lica, pe urmele caruia se afla de mult timp jandarmul Pintea. Lica il manipuleaza pe Ghita in asa fel incat acesta este de acord ca Ana sa il insele. Cand realizeaza gravitatea faptelor, merge la Pintea cu gandul de a-l demasca pe Lica, ceea ce si face.Atunci cand se intoarce la han o omoara pe Ana pentru fapta necugetata de a se arunca in bratele Samadaului, iar apoi este omorat de Raut. Lipsit de puteri in fuga de Pintea, Lica se sinucide izbindu-se cu capul de un copac ca in final, focul purificator sa cuprinda totul .
-Exista un singur conflict interior in viata lui Ghita:lupta se da intre fondul cinstit al lui si ispita imbogatiri.
-Personajele care apar in prim plan sunt trei: Ghita, Lica Samadaul si Ana, toate fiind foarte bine conturate.Introspectia si observatia psihologica pe care Slavici le manifesta in sondarea personajelor, precum si pedepsirea exemplara a acestora fac din “Moara cu noroc” o nuvela psihologica. Ghita este vazut in continua sa evolutie de la omul harnic, bun, trudind pentru “fericirea familiei sale” la din ce in ce mai preocupatul de inavutire care ajunge sa fie complice la afaceri necurate, la crima si in final chiar ucigas.De-a lungul operei prin procedee ca introspectia, analiza psihologica, monologul interior, autoanaliza, autorul surprinde reactii, ganduri, trairi in cele mai adanci zone ale constiintei personajului. El ajunge la un moment dat ca pentru prima oara sa nu isi mai doreasca sa aiba nevasta, tocmai pentru ca legat fiind de aceasta, nu putea sa faca ce vrea, sa isi puna capul in primejdie si sa castige bani necurati. Isi da seama de schimbarea din comportamentul si gandirea sa, are remuscari:”Iarta-ma, Ano, iarta-ma tu cel putin , tu, caci eu n-am sa ma iert cat oi trai pe fata pamantului.”, le spune copiilor ca ei nu au un tata vrednic de lauda asa cum au avut parintii lor, ci un “ticalos”.Fricos si las se afunda din ce in ce mai mult in faptele marsave puse la cale de Lica neasumandu-si responsabilitatea si incercand sa gaseasca scuze:”asa m-a lasat Dumnezeu! Ce sa-mi fac daca e in mine ceva mai tare decat vointa mea?! Nici cocosatul nu e insusi vinovat ca are cocoasa in spinare:nimeni mai mult decat dansul n-ar dori sa n-o aiba”
Lica este in nuvela un personaj satanic ce exercita asupra celorlalte personaje o domniatie fantastica.Bun cunoscator al psihologiei umane, mizeaza pe patima lui Ghita pentru bani, reuseste sa o fascineze si pe Ana care vede totusi in el un “om rau si primejdios”.Inca de la inceput Ghita intelege ca cine era hangiu la Moara cu noroc trebuia sa dea seama Samadaului.

7.Ilustreaza conceptul operational nuvela istorica, prin referire la o opera literara studiata.

-Nuvela=specia genului epic in proza, cu un singur fir narativ, cu personaje putine,in care exista un singur conflict, cu o intriga riguros construita si in care accentul cade pe definirea personajului si mai putin pe actiune.
-Trasaturile nuvelei: v Dimensiune variabila, mai mare decat povestirea si mai redusa decat romanul. v Constructie epica riguroasa :nuvela este structurata in 4 capitole echilibrate , fiecare fiind precedat de un moto care sintetizeaza actiunea capitolului. v Subiect clar determinat: exista un singur conflict bine consolidat, acela dintre domnitor si boierii care il tradasera in prima domnie si il silisera sa paraseasca tronul Moldovei. v Intriga bine evidentiata:hotararea de nestramutat a lui Alexandru Lapusneanul de a reveni pe tronul Moldovei :”Daca voi nu ma vreti eu va vreu…”,“Sa ma intorc?Mai degraba-si va intoarce Dunarea cursul indarapt” v Exista un singur plan narativ, planul intamplarilor de la curtea domneasca, sustinut de conflictul dintre boieri si domnitor v Personaje putine, dar puternic conturate: Alexandru Lapusneanul este tipul tiranului, animat de puternica ambitie de a se razbuna, cruzimea extrema fiind principala lui trasatura, doamna Ruxanda este exact opusul domnitorului: caracter slab, inclinata spre a nu-si asuma responsabilitatea faptelor, Motoc este prototipul intrigantului fara scrupule si al tradatorului de neam. v Faptele sunt verosimile.Mai mult, fiind o nuvela istorica, faptele sunt in mare parte adevaruri istorice
-“Alexandru Lapusneanul” este o nuvela istorica deoarece contine elemente realiste ilustrate de adevarul istoric, preluat de Constache Nerguzzi din “Letopisetul Tarii Moldovei” de Grigore Ureche: opcuparea tronului Moldovei de catre Alexandru Lapusneanu pentru a doua domnie, celebrele replici “Daca voi nu ma vreti, eu va vreu..” si “De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu…” ,scena ospatului si a macelului la curtea domneasca, omorarea celor 47 de boieri, moartea lui Lapusneanu.In nuvela, Costache Negruzzi face referiri directe la inspirarea sa din cronica lui Grigore Ureche (atunci cand relateaza prezentarea domnitei Ruxanda: “zice hronica”,”zice hronicarul in naivitatea sa”)

8.Ilustreaza conceptul operational nuvela fantastica, prin referire la o opera literara studiata.
Mircea Eliade- “La tiganici”
Nuvela:
-specie epica de intindere medie, mai mare decat povestirea si mai mica decat romanul
-exista un singur plan narativ: acela al profesorului de pian Gavrilescu, prototip al insului obscur si ratat in plan profesional si sentimental, care are revelatia sacrului (hierofanie) prin patrunderea in alt spatiu decat cel real, guvernat de alte legi decat cea a timpului ireversibil.
-subiectul nuvelei : Actiunea este plasata in Bucurestiul de altadata, “centrul unei mitologii inepuizabile” pentru Eliade intrucat el considera ca orice loc natal constituie o “geografie sacra”.
Real: Profesorul Gavrilescu se intoarce acasa cu tramvaiul de la lectiile de pian, pe o caldura “incinsa si inabusitoare”, obsedat fiind de colonelul Lawrence si calatoriile acestuia in Arabia. Banalitatea vietii (profanul) este definita de interese materiale, Gavrilescu socotind valoarea casei tigancilor, loc despre care era o rusine sa vorbesti, in lectii de pian.Isi aduce aminte ca si-a uitat servieta cu partituri la eleva sa Otilia, nepoata doamnei Voitinovici, din strada Preoteselor si coboara din tramvai cu intentia de a-l lua in sens invers pentru a-si recupera servieta. Este atras de umbra si racoarea nucului din gradina tigancilor si , fara sa-si dea seama, se trezeste in fata portii, unde “il intampina o neasteptata, nefireasca racoare”
Imaginar: Il intampina “o fata tanara, frumoasa si foarte oachesa” care il duce intr-o “casuta veche” unde o batrana ii cere sa isi aleaga trei fete. Gavrilescu isi alege “o tiganca, o grecoaica si o ovreica” si (a)ajuns in bordei unde iltalneste cele trei fete, este supus unei prime probe initiatice: aceea de a ghici care este tiganca.Traind un destin haotic, la intamplare, neobisnuit sa mai caute intelesurile profunde ale vietii, Gavrilescu se opreste la suprafata lucrurilor, aparentele (vestimentatia fetelor) impiedicandu-l sa vada esentele si in consecinta esueaza.Fetele il prind intr-un cerc ametitor, “ca intr-o hora de iele”, unde Gavrilescu isi pierde constiinta intrand intr-o stare superioara de vis.(b) Se trezeste ametit si confuz intr-o incapere total necunoascuta, se gandeste ca totul e o iluzie, simte o fericire totala, incearca sa atinga o stare artistica superioara cantand la pian.(c)Cand isi da seama ca este singur in aceasta lume necunoascuta, devine nerabdator, incepe sa caute o iesire dar , ca intr-un labirint, traverseaza odai nesfarsite cu destinatii incerte, se simte agresat de lucruri vechi si ciudate care isi modifica permanent formele , dimensiunile si culorile, este stapanit de o tensiune sufleteasca maxima, oscileaza intre vis si ameteala premergatoare lesinului, scena culminand atunci cand se simte infasurat strans intr-o draperie ca intr-un giulgiu mortuar, pierzandu-si perceptia asupra lumii inconjuratoare. -; traversarea starii de la materie la spirit.
Real: Dupa ce ii povesteste babei experienta, Gavrilescu revine in planul real dominat de acelasi “uruit metalic al tramvaiului”.Va constata uluit ca intamplarile cotidiene ii contraziceau toate obiceiurile si cunoastintele anterioare: ofera taxatorului o bancnota retrasa demult din circulatie, doamna Voitinovici isi schimbase de cativa ani adresa, in proria lui casa se mutasera alti locatari, iar de la carciumarul din cartier afla cu stupoare ca Gavrilescu disparuse cu 12 ani inainte si Elsa, sotia lui , se repatriase in Germania. Protaginstul intamplarilor neobisnuite nu se mai poate adapta la realitatea prozaica dupa ce traise intr-un timp exclusiv imaginar. Va reveni in consecinta de bunavoie la tiganci: se urca intr-o birja si cere sa-l duca la tiganci.Birjarul, “fost dricar” il ajuta sa treaca dincolo, trecandu-l prin locuri impuse de traditia inmormantarii, urmand un drum prestabilit, oprindu-se in dreptul bisericii si ajungand in final la tiganci.
Imaginar:Ajungand la tiganci, Gavrilescu o va regasi pe Hildegard.Cele doua planuri temporale, pana atunci distincte, vor fuziona in clipa in care barcbatul, luat de mana de femeia vietii lui, se ve urca in trasura pe capra careia motaia acelasi birjar care-l adusese la tiganci. Desi Hildegard si birjarul apartin unor lumi net deosebite -; imaginarul si realitatea -; Gavrilescu nu le mai ditinge, confundandu-le.Timpul istoric si cel al memoriei afective se ingemaneaza intr-o unica dimensiune -; suprarealitatea mitica.
-personajele sunt putine, eroul nuvelei se regaseste in acest profesor de pian.Majoritatea pesonajelor au corespondente mitice:
· Baba care cere vama la intrarea in bordei : Cerberul, paznicul integru al portii Infernului.
· Fetele : iele (mitul ielelor spune ca cine le vede dansand moare) / Preotesele (oficiau ritualul mortii in templele antice) /Parcele /ursitoarele (divinitati infernale care decideau la nastere durata vietii si destinul fiecaruia)
· Birjarul : luntrasul Charon (calauzea sufletele mortilor din lumea vie in lumea cealalta, peste apa Styxului)
Fantasticul:
-Tema -; specifica literaturii fantastice: manifestarea sacrului in profan (hierofania)
-Cele 4 mituri fundamentale:
Ø Mitul timpului reversibil
Ø Mitul erosului ca act de cunoastere
Ø Mitul logosului cu valente semnificante
Ø Mitul mortii ca trecere spre o nastere cosmica
-Caracteristicile fantasticului:
1. Proza fantastica presupune o tesatura narativa abil construita (succesiunea planurilor este real-ireal-real-ireal), ambigua, cu “chei” (interpretari) numeroase, cu subiect ciudat. Realizarea fantasticului in aceasta nuvela se face prin imbinarea planurilor real cu imaginar, trecerea intre cele doua planuri nefiind marcata de indici clari de separatie (semn al fantasticului pur, diferit de fantasticul basmelor unde exista indici clari de separatie): real-imaginar-real-imaginar. Chiar autorul considera ca aceasta nuvela marcheaza inceputul unei noi faze a creatiei sale literare.Daca pana atunci fantasticul este provocat mai ales de interventia activa a unor forte exterioare, acum granita dintre real si ireal este aproapre insesizabila, eroul nu sesizeaza cauzele trecerii.
2. Exista la tiganci o atmosfera incarcata de mister, de suspans si incertitudine, un echivoc al intamplarilor.
3. Fantasticul presupune iesirea de sub constrangerile categoriei de timp, spatiu, cauzalitate, ceea ce consacra o anomialie
Timpul: Mircea Eliade disociaza timpul istoric, durativ si irevocabil de timpul mitic, sesceptibil de a fi reiterat si recuperat spiritual.Iesirea din timpul profan coincide cu amnezia, iar intrarea in cel sacru presupune un proces ideatic si sufletes invers, anume anamneza, sub forma recuperarii dureroase a memoriei afective.Pasind in timpul sacru, universal, ghidat de constiinta de sine -; firul Ariadnei, Gavrilescu afla posibilitatea de a trai dragostea ratata la varsta tineretii.
Fantasticului ii corespunde parasirea timpului prezent prin “inghetare”, “incetinire” sau “accelerare”.La tiganci, timpul capata o alta dimensiune si se scurge altfel decat in lumea reala.
Ca si timpul, categoria spatiului nu este omogena. Gradina tigancilor este o oaza sacra intr-un spatiu profan.Se regeseste aici motivul labirintului:Gavrilescu traverseaza odai nesfarsite cu destinatii incerte, se simte agresat de lucruri vechi si ciudate care isi modifica permanent formele , dimensiunile si culorile, este stapanit de o tensiune sufleteasca maxima, oscileaza intre vis si ameteala premergatoare lesinului, scena culminand atunci cand se simte infasurat strans intr-o draperie ca intr-un giulgiu mortuar, pierzandu-si perceptia asupra lumii inconjuratoare. -; traversarea starii de la materie la spirit.
4.Eroii sunt oameni obisnuiti, treziti din existenta lor banala prin revelarea sacrului.Ei urmeaza chemari oculte (Mircea Eliade) sau forte magice (Vasile Voiculescu) exercitate de anumite locuri, persoane, idei sau intra involuntar in acest joc.eroii ies din profan si intra intr-un teritoriu sacru, mitic, in care raporturile sunt altfel decat in lumea profana
5.Aventura are un caracter initiatic.Toate personajele imaginate de autor de grupeaza in doua categorii: initiatii (cunoascatori ai misterelo) si aspirantii la conditia sacra. Initial un prototip al insului ratat pe plan profesional si sentimental,preocupat de aspectele materiale si banale ale vietii (circula de 3 ori pe saptamana cu acelasi tramvai, este obsedat de aventurile colonelului Lawrence), Gavrilescu iese din profan si intra in sacru unde are loc pregatirea spirituala initiatica.La trecerea in alta lume este intampinat de Cerber in ipostaza batranei, iar atunci cand este pus sa ghiceasca identitatea fetelor, este supus unei prime probe initiatice. Dominat fiind de profan, esueaza in a vedea esenta. Parcuge, invaluit fiind de draperia ca un giulgiu, cosmarul traversarii materiei catre spirit.Uneori se teme de aceasta experienta initiatica, alteori nu o constientizeaza.Va ajunge intr-o stare superioara a constiintei sale atunci cand va regasi iubirea pierduta si va putea intra in timpul universal, susceptibil a fi reversibil si reiterat.
6.Apar conflicte generate de dereglari provocate de o realitate de scapa ratiunii: bancnota pecare o ofera taxatorului este scoasa din circulatie, doamna Voitinovici isi schibase adresa de cativa ani, in casa lui Gavrilescu se mutasera alti locatari iar Elsa plecase in Germania dupa disparitia lui.

9.Ilustreaza conceptul operational roman, prin referire la o opera literara studiata, alegand un tip de roman din lista urmatoare: traditional, modern, obiectiv, subiectiv.

Romanul=specia genului epic, in proza, de mare intindere, cu actiune complexa si complicata, desfasurata pe mai multe planuri narative, care pot fi paralele si intersectate, cu o intriga complicata.Personajele numeroase si puternic individualizate, sunt angrenate in conflicte puternice, structura narativa este ampla si contureaza o imagine bogata si profunda a vietii. Principalul mod de expunere este naratiunea, iar personajele se contureaza direct prin descriere si indirect, prin propriile fapte, ganduri si vorbe, cu ajutorul dialogului si al monologului interior.

Liviu Rebreanu este considerat creatorul romanului romanesc modern, deoarece scrie primul roman obiectiv din literatura romana, roman primit de Eugen Lovinescu intr-un mod cu totul aparte, ca pe o izbanda a literaturii romane, apreciindu-l ca pe o data istorica, fiind convins ca acesta “ rezolva o problema si curma o controversa”, referindu-se la polemica pe care criticul o avea cu samanatoristii epocii.
- Ca in orice roman, in “Ion” exista o actiune complexa si complicata si mai multe planuri de actiune care se intrepatrund si se determina reciproc: exista pe de o parte viata satului ardelean de la inceputul secolului al XX-lea in care statutul social al omului este stabilit in functie de averea pe care o poseda (Ion, Ana etc), dar si realitatea intelectualitatii de la sate in relatie cu regimul administrativ si politic austro-ungar.
- Personajele numeroase si puternic individualizate sunt angrenate in conflicte puternice: Ion cu Vasile Baciu, Ion cu Ana, Ion cu George Bulbuc, fam Herdelea cu preotul Belgiug, conflictele romanilor cu autoritatile austro-ungare. “Bocotani”, sarantoci, oameni de pripas, preot, invatator, functionari de stat, oameni politici, reprezentanti ai autoritatilor austro-ungare formeaza o galerie ce ilustreaza o realitate social-economica, politica si culturala din satul ardelenesc din primele decenii ale sec al XX-lea.
- Structura narativa este ampla si contureaza o bogata si profunda imagine a vietii: Sunt prezentate obiceiuri si traditii populare, evenimente importante din vaita omului (hora de la inceputul romanului din curtea vaduvei lui Maxim Oprea, Sfintirea hramului bisericii in final, nasterea copilului Anei si al lui Ion pe camp, nunta Laurei cu George, a Anei cu Ion, a Floricai cu George, moartea lui Avrum, a lui Mos dumitru, a Anei, a copilului , a lui Ion), institutiile de stat (biserica, judecatoria, notariatul), familia, ca institutie sociala (Herdelea, Glanetasului, Bulbuc Vasile Baciu)
- Este roman modern prin:
1) Formula realista
2) Tehnici compozitionale moderne: 2 planuri de actiune, opera monumentala, tehnica romanului este circulara, structurat riguros, in 2 parti cu tilturi sugestive, capitolele avand titluri sinteza.
- Este obiectiv prin: “M-am sfiit intotdeauna sa scriu pentru tipar la persoana I”, marturisea Liviu Rebreanu, intrucat amestecul eului in opera ar diminua veridicitatea subiectului. Liviu Rebreanu isi lasa personajele sa actioneze liber, sa-si dezvaluie firea, sa izbucneasca in tensiuni dramatice, sa-si manifeste modul de a gandi si de a se exprima, creand astfel primul roman modern

10. Prezinta relatia dintre instantele comunicarii narative (autor, narator, personaje, cititor) intr-o povestire studiata.
i
Hanu Ancutei -; Fantana dintre plopi -; M. Sadoveanu
-autorul = persoana care concepe si care scrie o opera (literara, stiintifica etc.), in cazul povestirii “Fantana dintre plopi”, Mihail Sadoveanu.Autorul concret, creatorul operei literare, adreseaza, ca expeditor, un mesaj literar cititorului concret, care functioneaza ca destinatar/receptor.Autorul concret si cititorul concret sunt personalitati istorice si biografice, ce nu apartin operei literare, insa se situeaza in lumea reala unde ele duc, independent de textul literar, o viata autonoma.
-autorul, Mihail Sadoveanu, este asadar creatorul universului epic din “Fantana dintre plopi”, iar naratorul este cel care comunica istorisirea narata cititorului fictiv, este cel care face medierea intre autor si cititor.
- atat naratorul cat si personajul (element principal al unei opere epice, care determina actiunea si care se afla in mijlocul evenimentelor) sunt manuite de autor in scopul dorit de acesta si in conformitate cu propria viziune asupra veridicitatii relatarii.
-povesirea implica o relatie speciala intre narator si cititor, impunand un ceremonial al discursului, menit a capta atentia cititorului si a-i cultiva o stare de asteptare.
-exista in “Fantana dintre plopi” doua tipuri de naratori:
1.primul tip este naratorul martor, cel care apare imediat in deschiderea povestirii, aducand la cunostinta cititorului atomsfera din han, activitatile personajelor:lautarii, Ancuta, comisul Ionita de la Draganesti si gospodarii si carausii din Tara-de-Sus.Relatarea se face in pricipal la persoana a III-a, si doar prin pozitionarea pronumelui la pers I “noi” in fata acestei categorii de personaje (“noi, gospodarii si carausii din Tara-de-Sus”), naratorul isi revendica apartenenta la acest grup, ceea ce face din el un narator-martor, narator ce va asista si la venirea capitanului de mazili Neculai Isac, care dupa ce participa la un adevarat ritual (Ancuta ii toarna vin in ulcica, lautarii vin mai aproape, comisul Ionita il invita sa povesteasca intamplarea in care si-“a pierdut o lumina”), incepe povestirea propriu-zisa, “povestirea in povestire”, devenind..
2…narator-personaj. Neculai Isac povesteste auditoriului (ascultatorii prezenti la han), aducand la cunostinta si cititorului intamplarile de “pe vremea celeilalte Ancute”,prin tehnica evocarii, fiind deci un narator. Prin participarea directa la succesiunea evenimentiala el este un personaj, alaturi de celelalte personaje ale povestirii (Marga, unchiul Hasanache, fratii acestuia), cele doua atributiuni facand din Neculai Isac un narator-personaj
- perspectiva subiectiva pe care o are asupra relatarii vine ca o consecinta a faptului ca este un narator-personaj. Experienta de viata a lui Neculai Isac, mediul social, sexul si varsta isi pun amprenta asupra povestirii: “Eram un om buiac si ticalos.Om nevrednic nu pot sa spun ca am fost a…i dar imi erau dragi ochii negri si pentru ei calcam multe hotare.”
3…in finalul povestirii naratorul revine in ipostaza de narator-martor, (“Noi gospodarii si carausii din Tara-de-Sus am ramas tacuti si mahniti”).

11.Prezinta specificul perspectivei narative intr-un roman studiat.
Camil Petrescu -; “Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi”

Perspectiva narativa: punctul de vedere al naratorului asupra evenimentelor relatate, incluzand si relatia sa cu intamplarile respective.
Strans legata de tipul de narator, perspectiva narativa este in “Ultima noapte de dragoste..” una clar subiectiva, Camil Petrescu insusi fiind primul autor remarcabil de proza subiectiva.
Subiectivismul perspectivei narative decurge in primul rand din calitatea naratorului, aceea de narator-personaj. Naratorul este si principalul personaj al romanului: Stefan Gheorghidiu, student al Facultatii de Filosofie, casatorit cu tanara Ela -; intelectual lucid, insetat de absolut, dornic de cunoastere si dominat de incertitudini traieste o dubla drama: a dragostei si a razboiului.
- Romanul va fi constituit pe doua planuri: un plan obiectiv, exterior, fundalul pe care se va desfasura drama lui Stefan Gheorghidiu, plan secundar care cuprinde realitatile vietii politice si sociale si un plan subiectiv, principal, cel care va veni mereu in atentia cititorului, in care se constituie monografia trairilor interioare ale eroului. Important nu mai este ceea ce se intampla in realitate, ci cat a devenit de semnificativ pentru constiinta individuala.De aceea romanul este relativ sarac in privinta faptelor narate, insa acorda spatii ample reflectarii lor in subiectivitatea personajelor. Evocand retrospectiv momentele decisive ale povestii lor de dragoste (studentia saraca, dar fericita, petrecerile modeste in compania colegilor de facultate, mostenirea neasteptata de la unchiul Tache, intrarea in viata mondena si a afacerilor oneroase, flirturile Elei si instrainarea progresiva a lui Stefan de sotia sa etc.), romanul inregistreaza nu atat evenimentte majore, cat monografia trairilor interioare ale protagonistului. Secventele aduse in prim-planul introspectiei (o masa luata in familie, o lectie insolita de filosofie, excursia in grup la Odobesti) sunt transformate in pretexte in vederea detalierii minutioase a reflectarii intamplarilor in constiinta personajului.
- Esential pentru subiectivitatea perspectivei narative este declaratia lui Camil Petrescu in “Noua structura si opera lui Marcel Proust”, unde el isi exprima conceptiile despre roman:
“ Sa nu scriu decat ceea ce vad, ceea ce aud, ceea ce inregistreaza simturile mele, ceea ce gandesc eu… Asta-I singura realitate pe care o pot povesti…Dar aceasta-I realitatea constiintei mele, continutul meu psihologic…Din mine insumi eu nu pot iesi…Orice as face, eu nu pot descrie decat propriile mele senzatii, propriile mele imagini.Eu nu pot vorbi onest decat la persoana intai…”
- Persoana narativa,factor component al situatiei narative, este esentiala pentru definirea perspectivei narative. Utilizare persoanei I imprima textului un caracter personal, subiectiv, conduce la identitate intre planul naratorului si cel al personajului si presupune construirea unui timp subiectiv,faptele trecute si prezente fiind subordonate memoriei, singura care poate da sentimentul decantarii intelesurior profunde ale acestora.
- Urmarea acestei tehnici de folosire a persoanei I este unitatea punctului de vedere,asa-numitul perspectivism.Noua structura se afla sub semnul subiectivitatii: din firul epic al romanului cititorul nu isi poate da seama de culpabilitatea Elei. Ea este definita exclusiv din punctul de vedere al naratorului implicat in succesiunea evenimentiala.
- Prin intermediul monologului interior, al introspectiei, retrospectiei, autoanalizei, Camil Petrescu va crea in “Ultima noapte de…” mitul constiintei ca reprezentare subiectiva exemplara.

12. Prezinta constructia subiectului (actiune, conflict, relatii temporale si spatiale) intr-un basm cult studiat.
Actiune: faptele , intamplarile evenimentele, perpetiile caresesucced intr-o opera literara.
Constructia subiectului:
Expozitiune : relatii temporale si spatiale: Timp fabulos si spatiu mitic: “Amu cica era odata”un crai care avea 3 feciori si un singur frate care era imparat “intr-o tara mai indepartata”, “tocmai la o margine a pamantului”
Intriga - Verde Imparat ii cere fratelui sau, craiul, sa-I trimita cel mai vrednic dintre fii pentru a-l lasa mostenitor, caci el avea numai fete.
Desfasurarea actiunii (conflictul intre fortele binelui =Harap-Alb si forte malefice =Spanul) Fiul cel mic -; span- Imp Verde. Gradina Ursului, Padurea Cerbului, fata Imparatului Ros. Gerile, Flamanzila, Setila, Ochila, Pasari-Lati-Lungila.Casa de arama, macul si nisipul, pazirea fetei imparatului, alegerea dintre fete., calul si turturica
Punctul culminant: moare Harap -;Alb, moare Spanul, invie Harap-Alb
Deznodamantul: nunta imparateasca.

13. Prezinta constructia discursului narativ intr-un text narativ studiat, prin referire la doua dintre conceptele operationale din urmatoarea lista: secvente narative, episod, alternanta, inlantuire, incipit, final, pauza descriptiva, elipsa.

Incipit: formula introductiva intr-o opera literara, cu o anumita relevanta artistica.
De exemplu, incipitul nuvelei “Moara cu noroc” a lui Ioan Slavici: “Omul sa fie multumit cu saracia sa, ca daca e vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit” pune de la inceput textul sub zodia “eticului”, prin sfatul de natura morala continut de cuvintele batranei.

Finalul poate fi pus in “Moara cu noroc” in legatura cu incipitul, el are o valoare moralizatoare, nuvela incheindu-se in mod simetric tot cu vorbele batranei: “Simteam eu ca nu are sa iasa bine;dar asa le-a fost data” (soarta ), demonstrand faptul ca oemnii sunt sanctionati pentru incalcarea principiilor etice, prin destin.

Iar actiunea nu face altceva decat sa demonstreze adevarul acestor cuvinte, intreaga opera desfasurandu-se intre aceste doua norme etice.. Caci lumea operei lui Slavici nu este a satului traditional, mai mult sau mai putin idealizat, asa cum apare in creatiile unor autori precum Ion Creanga, Mihail Sadoveanu, Ion Agarbiceanu sau Gala Galaction. Suntem in Ardeal, unde viata economica era mai vie, unde influenta orasului se simtea mai puternic si in consecinta si felul de a fi al oamenilor incepea sa se schimbe. Nu pamantul le este preocuparea de capetenie, pentru ca putini traiesc din munca pamantului, ci banul.Ei sunt mai cu seama mestesugari, preoti, precupeti sau negustori si mai rar plugari, iar “Moara cu noroc” va prezenta chiar povestea celor care nu au stiut sa controleze raportul lor cu banul. Tema o constituie consecintele nefaste pe care lacomia pentru bani o are asupra individului, hotarandu-I destinul pe masura abaterilor de laprincipiile etice fundamentale ale sufletului omenesc. In “Moara cu noroc” Ghita estevazut intr-o continua dezumanizare, cazand in patima pentru bani, luand parte din ce in ce mai mult la afacerile necurate ale Samadaului, indepartandu-se de sotie si de copii, dorindu-si chiar sa nu mai fi avut familie pentru a se putea implica mai mult in castigul banilor pe cai necurate, minte, jura stramb si isi arunca sotia in bratele lui Lica, iar de aici pana la a ucide nu este decat un pas, pecare il si face, omorand-o pe Ana. Se incalca astfel principiul fundamental al lui Confucius: omenia.
“Sanctionarea drastica a protagonistilor e pe masupa faptelor savarsite, lor lipsindu-le stapanirea de sine, simtul masurii si cumpatul” (Pompiliu Marcea). Destinul tuturor celor care incalca normele etice in roman este aspru: Ana, cazand in bratele lui lica, va fi omorata de propriul sot, iar Lica, personaj malefic central, avand “meritul” de a fi contaminat proprietarii
Morii cu noroc, se sinucide izbindu-si capul de trunchiul unui copac.

14.Ilustreaza modalitatile de caracterizare a personajului, prin referire la un roman de tip obiectiv studiat.
Ion

I.Caracterizare directa -; referirea asupra personajului este exprimata in mod direct de catre: a.autor (narator) -; nu prea exista, naratorul fiind obiectiv. “Ce-ar fi trebuit sa fie Glanetasu, a fost feciorul. Era iute si harnic ca ma-sa.Unde punea el mana, punea si Dumnezeu mila. Iar pamantul ii era drag ca ochii din cap.” b.celelalte personaje din opera
Florica: “umbli dupa ea ca armasarul dupa iepe…Ma mir ca nu ti-e rusine” c.personajul insusi (autocaracterizarea)

II.Caracterizarea indirecta a.prin faptele,gandurile,vorbele,atitudinile,reactiile personajului
- din ganduri:
Rebreanu surprinde cu finete patima lui Ion pentru pamant: 2 scene simetrice, cu semnificatii antitetice 1. Glasul pamantului, Zvarcolirea :personajul se simtea “mic si slab, cat un vierme pe care il calci in pcioare, sau ca o frunza pe care vantul o valtoreste cum ii place.”.pamantul = “falnic si neindurator stapan”.”Cat pamant, Domane!”.El recunoaste ca dragostea de pamant l-a stapanit din copilarie :”vesnic a pizmuit pe cei bogati si vesnic s-a inarmat printr-o hotarare patimasa: trebuie sa aiba pamant mult, trebuie!. De atunci pamantul I-a fost mai drag ca o mama.” 2: Glasul iubirii, Sarutarea: Ion devine urias, iar pamantul ajunge umilit si cucerit ca o iubita credincioasa: “pamantul se inchina in fata lui tot…si era al lui, numai al lui acuma.a…iApoi incet, cucernic, fara a-si da seama. Se lasa in genunchi, isi cobori fruntea si-si lipi buzele cu voluptate de pamantul ud. a…i Isi infipse mai bine picioarele in pamant, ca si cum ar fi vrut sa potoleasca cele din urma zvarcoliri ale unui dusman doborat. Si pamantul parca se clatina, sa inclina in fata lui”
- din fapte :viclean

b.mediu - pamantul c.onomastica
Numele simplu, tipic pentru taranul roman vine sa sprijine ideea pecare autorul insusi a marturisit-o, aceea ca a vrut sa faca din ion un tip reprezentativ pentru intreaga clasa taraneasca din Transilvania la inceputul secolului al 19-lea. d.relatia cu celelalte personaje
Inca de la inceputul romanului , la hora satului se evidentiaza dintre jucatori feciorul lui Alexandru Pop Glanetasu, Ion, este liderul tinerimii din Prislop, este muncitor, prezent la horele satului si istet.In curtea vaduvei lui Maxim Oprea Ion o urmareste pe Ana cu o privire stranie, “parca nedumerire si un viclesug neprefacut”. Relatia sa cu Ana, respingerea ei de atatea ori, bataia si alungarea ei de acasa demonstreaza rigiditatea sufletului sau, lipsa de mila pentru sufletul chinuit al Anei.isi respinge parintii si mai ales tatal pentru ca pierduse pamanturile Zenobiei si nu muncise, ajungand astfel saraci intr-o lume in care pamantul este masura tuturor lucrurilor.
Parintii:” Glanetasu:fusese baiat curatel si istet, dar sarac iasca si lenevior de n-avea pereche.Norocul lui a fost zenobia , o femeie ca un barbat.”

15.Ilustreaza modalitatile de caracterizare a personajului, prin referire la un roman de tip subiectiv studiat.

MODALITATI DE CARACTERIZARE A PERSONAJULUI

I.Caracterizare directa -; referirea asupra personajului exprimata in mod direct
- Caracterizarea directa facuta de catre narator personajului este aceeasi cu autocaracterizarea, acesta constituind implicatia directa a identitatii dintre narator si personaj.
- Autocaracterizarea se face prin autoanaliza, personajul disecand cu minutiozitate starile sale interioare: “Nu, n-am fost niciodata gelos, desi am suferit atata din cauza iubirii.”

II.Caracterizarea indirecta a.prin faptele,gandurile,vorbele,atitudinile,reactiile personajului
-Din conceptiile personajului despre viata si lume este trasata personalitatea acestuia: Stefan Gheorghidiu este intelectualul lucid, analitic, reflexiv, care traieste in lumea ideilor, caci vede idei. El va cauta intotdeauna absolutismul in dragoste, asa cum reiese din intreaga relatie cu Ela, dar chiar si din inceputul romanului, atunci cand in discutia de la popota el isi exprima ideile radicale:” Cei ce se iubesc au drept de viata si de moarte unul asupra celuilalt.” Discutia avand in centru achitarea unui barbat care si-a omorat sotia atunci cand a aflat ca aceasta il inselase I se pare lui Gheorghidiu simplista si superficiala, este dezamagit de atitudinea sotiei sale in ceea ce privea averea mostenita, caci el ar fi vrut-o “mereu feminina, deasupra discutiilor acestea vulgare”, semn ca eroul este un inadaptat superior.
- Eroul este o natura reflexiva, care analizeaza in amanunt, cu luciditate starile interioare, cu o constiinta unica, insetat de certitudini si adevar. Mici incidente, gesturi fara importanta, priviri schimbate de Ela cu domnul G se hipertrofiaza, se amplifica, dobandesc dimensiuni catastrofale in constiinta eroului: “era o suferinta de neinchipuit”. Principala modalitate de a ilustra zbuciumul sau interior este introspectia prin monolog interior, gandurile personajului aduse in prim plan prin aceasta tehnica devenind sursa principala pentru evidentierea trasaturilor de caracter in mod indirect. b.mediu
- Desprinderea din drama torturanta a incertitudinii se face prin trairea unei experiente cruciale, mult mai dramatice, aceea a razboiului la care Gheorghidiu participa efectiv. In mediul razboiului, timpul exterior (obiectiv) si cel interior (subiectiv) coincid, razboiul ocupa definitiv planul constiintei eroului, care se simte acum detasat de sine si de relatia cu Ela. d.relatia cu celelalte personaje
- Idealul de relatie pe care eroul voia sa il aiba cu Ela si opiniile lui despre relatia efectiva cu sotia sa il situeaza pe Gheorghidiu in lumea ideilor pure: el isi doreste de la Ela daruirea totala detasarea absoluta de lumea exterioara. Considera ca “cei ce se iubesc au dreptul de viata si de moarte unul asupra celuilalt”, iar atunci cand relatia propriu-zisa nu se identifica in idealul de relatie pe care Gheorghidiu il construieste in minte, acesta traieste “o suferinta de neinchipuit”. Faptul ca o respinge pe Ela fara macar a fi interesat de justificarea sa privind lipsa de acasa in noaptea in care el vine pe neasteptate denota intransigenta spiritului dominat de idei si care nu accepta compromisuri.

16.Ilustreaza modalitatile de caracterizare a personajului, prin referire la o nuvela psihologica studiata.
Ioan Slavici -; “Moara cu noroc”

I.Caracterizare directa-referirea asupra personajului este exprimata in mod direct de catre: a.autor (narator)
Slavici apeleaza la caracterizarea directa atunci cand sugereaza inca de lainceputul nuvelei trasaturile dominante ale lui Lica. Samadaul,”porcar si el, dar om cu stare care poate sa plateasca grasunii pierduti ori furati a…i e mai ales om aspru si neindurat a…i care stie toate infundaturile, cunoaste pe toti oamenii buni si mai ales pe cei rai”, de teama caruia tremura toata lumea si care “stie sa afle urechea grasunului pripasit chiar si in oala de varza” b.celelalte personaje din opera
Desi exercita asupra Anei o dominatie fascinanta, Lica este caracterizat in mod direct de Ana ca fiind “om rau si primejdios”. Ana isi avertizeaza sotul ca Samadaul este periculos, fapt ce “se vede din ochii lui, din ranjetul lui si mai ales din cautatura ce are, cand isi roade mustata cu dintii.”
Tot Ana este cea care la un moment dat observa o diferenta intre Lica si Ghita, contribuind la caracterizarea amandurora:”Tu esti om ,Lica, iar Ghita nu e decat muiere imbracata in haine barbatesti, ba chiar mai rau decat asa.” c.personaj insusi (autocaracterizare)
Modalitatea principala in observatia psihologica intreprinsa de Ghita este intospectia, autoanaliza.Cand cade in patima banilor, isi da seama ca este o fire slaba,autocaracterizandu-se: ”asa m-a lasat Dumnezeu!Ce sa-mi fac daca e in mine ceva mai tare decat vointa mea?!”

II.Caracterizarea indirecta a.prin fapte, ganduri, atitudini, vorbe, reactii
-fapte: Om harnic si cinstit,la inceput Ghita ia in arenda hanul Moara cu noroc deoarece isi dorea sa agoniseasca atatia bani incat sa angajeze vreo zece calfe carora sa le dea el de carpit cizmele oamenilor. Treptat, el este atins de patima banilor care ii va oferi de altfel si un sfarsit tragic.
Faptul ca isi cumpara pistoale de la Arad, ca isi mai angaleaza o sluga, pe Marti, “un ungur nalt ca un brad” si doi caini indica incertitudinea si nesiguranta care il domina dupa ce relatiile cu Lica Samadaul se complica din ce in ce mai mult.
-ganduri: Gandurile lui Ghita privitor la faptul ca pentru prima oara isi dorea sa nu fi avut nevasta si copii, sa nu fi fost legat de nimic si sa fi putut risca pentru a castiga mai mult sunt un prim indiciu al transformarii lui Ghita intr-un impatimit.
-vorbe Atunci cand isi da seama de gravitatea situatiei in care ajunge, Ghita isi face reprosuri, are remuscari sincere si dureroase: “iarta-ma,Ano, iarta-ma cel putin tu, caci eu n-am sa ma iert cat oi trai pe fata pamantului.” b.mediu
Asezata intr-o vale, Moara cu noroc este incunjurata de locuri rele.Porcarii cu apucaturi primitive, fiorosi la infatisare,banditi, hoti, stapani de turma alcatuiesc lumea ce se perinda pe la Moara cu noroc.Hanul devine simbol al imbogatirii si va exercita influente negative asupra lui Ghita in acelasi mod in care o va face Lica Samadaul, devenind mediul propice pentru un impatitit al banilor. e.relatia cu celelalte personaje
Pe masura ce petrece mai mult timp la Moara cu noroc si are un mai mare contact cu Lica Samadaul, relatiile lui Ghita cu familia sa devin din ce in ce mai reci si mai tensionate.Ana observa ca barbatul ei este ingandurat, se instraineaza de ea si de copii, ajunge “mai de tot ursuz”, nu mai zambeste ca inainte si se “maine” foarte usor.

17. Ilustreaza, apeland la o povestire studiata, 2 dintre particularitatile limbajului prozei narative (la alegere, din urmatoarea lista; moalitati ale nararii, marci ale prezentei naratorului, limbajul personajelor, registre stilistice).

1.Modalitati ale nararii: povestirea.
-Povestirea=specie a genului epic, de dimensiuni mai reduse decat nuvela si mai intinsa decat schita, care se limiteaza la nararea unui sigur fapt epic, si avand un numar redus de personaje.
-Trasaturi:Povestirea este o naratiune subiectivizata, adica relatarea este facuta din perspectiva povestitorului,fie ca participant sau doar ca mesager al intamplarii.Accentul cade pe situatia narata si mai putin pe personaje, de unde rezulta caracterul etic exemplar al povestirii, iar stilul se caracterizeaza prin oralitate.

-apartine genului epic deoarece autorul isi exprima conceptia despre viata si lume in mod indirect, prin intermediul personajelor
-dimensiunea
-constructia subiectului:un narator povesteste un singur fapt epic: idila dintre capitanul de mazili Neculai Isac si tigancusa Marga, existand un numar redus de personaje (Neculai Isac, Marga, Hasanache etc) si doar o succinta caracterizare a lor.
-este o naratiune subiectivizata deoarece intamplarile sunt povestite de Neculai Isac, care este si personaj al actiunii, deci intamplarile ajung la cititor prin prisma capitanului de mazili care se autocaracterizeaza “eram un om buiac si ticalos a…i Om nevrednic nu pot sa spun ca am fost a…i dar imi erau dragi ochii negri si pentru ei calcam multe hotare.” Dupa ce se indragosteste de Marga, mancarea nu mai are pentru el “gust si pret”, simte luand in mana blanita de vulpe, placerea tigancusei.
-caracter etic: pastrarea cuvantului dat, dragostea sincera a barbatului,comportamentul nobil al lui ii trezesc fetei respectul de sine si responsabilitatea pentru propriile fapte,Marga accepta sa moara pentru ca el sa poata trai, tiganii aplica legea talionului, omorand-o pe Marga.
-oralitate, demonstrata in primul rand prin caracterul fatic al povestirii=mentinerea unui permanent contact intre partenerii actului de comunicare, intre povestitor si ascultator.
Povesirea implica o relatie speciala intre narator si ascultatori, impunand un ceremonial al discursului, menit a capta atentia ascultatorilor si a le cultiva o stare de asteptare. Naratorul apeleaza la formule de seductie a ascultatorilor si de implicare a acestora in naratiune.
“-Iubitilor prietini,a…i mie mi-a placut totdeauna sa beau vinul cu tovarasi.Numai dragostea cere singuratate. Divanul nostru-I slobod si deschis si-mi sunteti toti ca niste frati!”
!-este povestire in rama deoarece:
- se incadreaza intr-o povestire mai mare, este una dintre cele 9 povestiri cuprinse in “Hanu Ancutei”
- spatiu desfasurarii actiunii este unul privilegiat si ocrotitor (un topos -; hanul Ancutei,) in care mai multi povestitori (printre care si capitanul de mazili Necuial Isac) relateaza intamplari pilduitoare, respectand un ceremonial prestabilit (se strang laolalta, Ancuta le toana vin etc) si desfasurad o arta a discursului memorabila.
- Timpul narativ se situeaza intr-un plan al trecutului (“demult, pe vremea celeilalte Ancute”, iar principala modalitate de expunere este evocarea.”)

2.Limbajul personajelor
- adecvat epocii evocate
- popular, lipsit de figuri stilistice, dar cu o profunzime specifica naratorilor populari
- arhaic, regional :”catastih”, “cofaiel plin”, “ulcica noua”, “sunand din strune”
- ceremonios. Oaspetii hanului desfasoara o un adevarat ceremonial: Comisul Ionitail invita pe capitanul de mazili Neculai Isac “sa cinstim cu domnia ta o ulcica de vin nou”(ton respectuos). “mie mi-a placut intotdeauna sa beau vinul cu tovarasi. Numai dragostea cere singuratate”
- limbaj poetic: in lumina “soarelui auriu” care stralucea intr-o “liniste ca din veacuri”,
- epitete expresive: “nas vulturesc”, “obrazul smad”, “sprancene intunecate”
- Asa cum afirma G.Calinescu, Sadoveanu a creat o limba limpede , armonioasa si pura, in care se impleteste graiul popular al taranilor cu fraza vechilor cronici”, o limba capabila sa redea poezia sentimentelor omenesti, frumusetile tainice ale naturii, pastrand farmecul atmosferei acelor vremuri vechi.
- Arhaismele si regionalismele sunt folosite cu naturalete- limba literara usor accesibila
- Figurile de stil apar cu moderatie , dand astfel stilului sobrietate. Metafora lipseste aproape de tot (“o lumina”), iar epitetele au rol caracterizor.
- Eufonie, muzicalitatea frazelor, oralitatea exprimarii

18.Prezina subiectul unui text narativ studiat, apartinand lui Ioan Slavici.
Moara cu noroc

Rezumatul rezumatului:
-Subiectul este clar determinat, faptele prezentate fiind verosimile: Ghita, de meserie cizmar, ia in arenda hanul Moara cu noroc, unde se muta imperuna cu sotia si cei doi fii ai sai.Intriga este foarte bine conturata si o constituie aparitia lui Lica Samadaul la han, personaj malefic care va contribui din plin la tragismul faptelor. Setea de inavutire isi pune amprenta din ce in ce mai mult asupra lui Ghita, care este vazut intr-o continua evolutie, indepartandu-se de familie si luand parte la afacerile necurate ale Samadaului care exercita o dominatie fascinanta asupra hangiului. Pe rand, arendasul hanului este jefuit si batut, o femeie in doliu si copilul sau este omorata si pradata, iar toate drumurile par sa duca spre Lica, pe urmele caruia se afla de mu

 
 
Comentarii:

Nu ai gasit ce cautai? Crezi ca ceva ne lipseste? Lasa-ti comentariul si incercam sa te ajutam.
Esti satisfacut de calitarea acestui referat, eseu, cometariu? Apreciem aprecierile voastre.

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)


 
Noteaza referatul:
In prezent referatul este notat cu: ? (media unui numar de ? de note primite).

2345678910

 
Copyright 2005 - 2014| Trimite referat | Harta site | Adauga in favorite