Aparitia romanului Enigma Otiliei (1932) este determinata de atitudinea polemica
a lui George Calinescu fata de proza subiectiva. r7z3zu
Subiectul romanului nu este spectaculos, demersul narativ neurmarind, in
principal, relatarea unor evenimente, ci conturarea unei atmonsfere, cea a familiei
burgheze cu putreziciunea ei morala.
Romanul se deschide in spirit balzacian, cu o scena de familie “intr-o
seara de la inceputul lui iulie 1909”, in casa lui Costache
Girgiuveanu din strada Antim, din Bucuresti. Sunt reuniti la jocul de carti,
ce se desfasoara in fiecare seara, membrii celor doua familii a lui mos
Costache si cea a surorii sale Aglae, musafirul lor nelipsit fiind Pascalopol,
atras de feminitatea adolescentina a Otiliei.
Planul epic principal al romanului il are in conceptul sau pe batranul
Costache Giurgiuveanu a carui biografie se impleteste cu a Aglaei, sora
lui, ce manifesta o grija materna sufocanta pentru Olimpia, Aurica si Titi,
copii ei, rezultati din casatoria cu Simion Tulea. Acestora li se adauga inventivul
Stanica Ratiu, ginerele Aglaei, sotul Olimpiei.
Eforturile lor sunt canalizate, pe de o parte, spre a urmari ca nimic din averea
batranului sa nu se instraineze, iar pe de alta, spre inlaturarea
Otiliei, fiica vitrega a lui Costache, careia i s-ar fi cuvenit mostenirea.
Indemnat de Pascalopol sa-i asigure acesteia viitorul, batranul
amana la nesfarsit intocmirea testamentului, tinand
banii ascunsi sub saltea. Nici dupa ce cade grav bolnav, nu se hotaraste, ceea
ce-i va inlesni “clanului” Tulea sa-l supravegheze mai indeaproape.
De starea lui va profita mai ales Stanica Ratiu care, surprinzand-ul singur,
pe patul de suferinta, ii va smulge banii ascunsi, provocandu-i
astfel un soc cerebral ce-i va fi fatal. Intrand in posesia mostenirii,
escrocul o va parasi pe Olimpia, in timp ce Aglae, isi pierde interesul
fata de familie, uitandu-si chiar si sotul internat in ospiciu.
Demersul narativ din planul secundar, urmareste dragostea sincera dintre cei
doi adolescenti, Felix si Otilia. Tanara il iubeste cu daruire pe
ambitiosul Felix, pe care il admira pentru preocuparile sale intelectuale,
considerand insa ca iar sta in calea carierei, din care tanarul
isi facuse un ideal, Otilia opteaza in cele din urma pentru Pascalopol,
cu care se si casatoreste, spre a trai o viata confortabila.
Romanul are un final deschis, cititorul afland cu surprindere ca, dupa
scurt timp, il paraseste si pe Pascalopol, devenind “nevasta unui
conte sau asa ceva” de prin Spania sau America, destinul ei ramanand
si mai departe o enigma.
