Ion Pillat h3r16ri

Ion Pillat este unul dintre poe\ii romani de prima marime
in epoca dintre cele doua razboaie mondiale. Avand, pe langa marele-i talent, studii temeinice in domeniul umanioarelor,
insu=ite la Paris, indeosebi, ca fiu de mari boieri moldoveni, dupa tata, ca nepot =i stranepot al Bratienilor, dupa mama, el a fost ceea ce am putea numi „un savant“ intr-ale poeziei.
Nimeni dintre contemporanii sai nu cunoa=tea atata poezie, romaneasca =i universala, ca Ion Pillat, prietenul lui Rainer
Maria Rilke =i al altor litera\i de marca ai timpului. Prin temperament =i forma\ie intelectuala el nu putea fi decat un eclectic superior =i, necesarmente, un neoclasic. Asemeni lui
Alecsandri — pe care =i-l ia ca model —, asemeni lui Hora\iu
=i Virgiliu, contemporanului sau francez Francis Jammes ori ceva mai vechiului Albert Samain, el canta cu predilec\ie placerile rustice, frumuse\ile peisagistice din preajma
Miorcanilor de pe malul Prutului =i mai cu seama ale mo=iei de la Florica, in coasta Pite=tiului, „pe Arge= in sus“. El este
insa, ca descendent de boieri =i rafinat carturar, un poet frumos „livresc“, „fin“ =i „sensibil“, „senin“ =i „cuminte“, iubind ceea ce latinii numeau „o\iul“, quietudinea domestica, altfel spus lenevirea superior-contemplativa. Ca =i Virgiliu, autorul
Georgiconului — tratatul poetic despre muncile campului — , Pillat compune un Calendar al viei, ordonat dupa cel antic roman, cu denumirea celor luni in tradi\ie autohtona insa
(Mar\i=or, Prier, Florar, Cire=ar, Cuptor, Gustar, Vinicer,
Brumarel, Brumar, Undrea, Ghenar =i Faurar), mici poeme,
in care, chipurile, suntem inva\a\i ce munci avem de indeplinit ca... podgoreni. Iata un fragment din Undrea (numele popu lar, vechi, al lunii decembrie, cuvant derivat din numele

Sfantului apostol Andrei, serbat in ultima zi a lunii noiembrie). Zapada abundenta acopera livezile =i podul de ghea\a al Arge=ului, cumpana fantanii abia se mai zare=te.
In inserarea care se lasa foarte devreme, se aud clopo\eii unei sanii =i poetul gase=te acum prilejul cel mai bun ca sa-=i invite amicii in jurul caminului din odaia cramei, pentru gustarea vinului:
Dar in odaia cramei cu focul in camin,
Aduci pentru prieteni urciorul cel mai plin.
Te-a=ezi cu ei la masa, cite=ti =i procite=ti
Si vinul vechi =i vinul mai nou ce-l pritoce=ti.
Butucii ard in soba, cu trosnet =i scantei.
Din rodul viei tale e=ti bucuros sa bei.
Cucernic pentru oaspe\i ridici cate-o bardaca,
Pe fra\ii-n poezie nu-i ui\i cu cana seaca.
Si ca poet al viei serbandu-i sfantul hram,
Inchini pentru Hora\iu, Virgil =i Francis Jammes.
Spre a in\elege mai bine „starea poetica“ ce se degaja din fragmentul de mai sus, putem cita inceputul poemului urmator
(Ghenar), pus direct sub semnul Serilor de la Mirce=ti de Vasile
Alecsandri:
„Perdelele-s lasate =i lampele aprinse“
— Frumosul vers anume il chemi acum in minte,
Vreun critic sa te-nve\e, discipol sa te faca —
Estetului, din mila, inchina-i o bardaca.
Gande=te-te la omul acela din Mirce=ti,
Senin, la gura sobei, ca tine — il iube=ti.
Am mai putea cita din Oda a IX-a (Cartea I), hora\iana, unde poetul antic se adreseaza prietenului Thaliarhos, chemandu-l sa guste o cupa din vinul sabin, in timp ce afara e ninsoare =i frig, spre a cunoa=te placerile domesticita\ii, in jurul focului: „Deprome quadrimum Sabina, / O, Thaliarchae, merum diota“. Sau, pentru a explica pe deplin mesajul frumos epicureic-pillatian =i hora\ian, indemnul la bucuria clipei, dat fiind ca timpul fuge ireparabil, am mai putea aminti cateva versuri din Benjamin Fundoianu (—), emul ilustru
(a devenit in cele din urma un poet de limba franceza dintre cei mai notorii) al cantare\ului Floricai:
Si-atuncea, la bra\, umbre, nu vom mai =ti de toate;
Poate-am sa uit nevasta =i vinul acru; poate...
Ei, poate la ospe\e nu vei mai fi monarh —
E toamna. Bea cotnarul din cupa, Taliarh.
Ocupandu-ne, pe scurt, de „me=te=ugul“ lui Ion Pillat, in primul fragment citat mai sus, vom observa mai intai marea simplitate =i elegan\a, discre\ia =i decen\a in expresie. Urmand anticului Virgiliu, el ocole=te deliberat ornamenta\ia metaforica, avand aerul de a scrie simplu, de vreme ce la mijloc este un... tratat de viticultura =i oenologie. Poezia este de substan\a, intrinseca, deloc de suprafa\a, saritoare in ochi.
Ritmul iambic, domol, surdinizat in distihuri cantabile, sugereaza calmul, „o\iul“-ul contemplativ, bucuria vie\ii rustice
(nu \arane=ti-violente, adesea, ci neaparat boieresc-senina), a=a cum o in\elege =i o simte intelectualul rafinat. Verbele predicate sunt toate la indicativul prezent =i la persoana a doua, ca un fel de autoadresare, ori ca un sfat bonom =i dezinteresat amical, filozofic in acela=i timp. In consonan\a cu acestea sunt rimele, imperecheate, nepreten\ioase nici ele, cu excep\ia ultimei, unde foarte autohtonul „hram“ e pus sa consune cu numele propriu celebru „Jammes“. Mai „colorate“,
in sens tradi\ionalist, sunt cuvintele (semn de rafinament =i acesta la poetul familiarizat cu poezia universala), pe care o citea de fiecare data in limbile de origine): „procite=ti“,
„pritoce=ti“ (joc de cuvinte, pentru ca primul vocabul este un arhaism pentru „citi“ =i al doilea indica opera\iunea necesara limpezirii vinului), „cucernic“ (cu sensul de „solemn“, „cu sfin\enie“, caci vinul cel bun nu se bea ca o apa oarecare),
„bardaca“, „hram“ etc.
Urma= al unor mari oameni politici =i barba\i de stat, Ion
Pillat este poetul =i scriitorul roman cel mai apolitic cu putin\a din ca\i avem, nezdruncinat de absolut nici o problema so ciala, iubitor statornic al poeziei pure =i simple.