Fabula este opera epica, in versuri sau in proza avaind ca personaje animale, plante, lucruri puse in situatii omenesti, din care se despride o morala.

Caracteristici: b4i18im
· Este o naratiune de dimensiuni reduse, care se poate transforma intr-o mica piesa.
· Are personaje putine, precis zugravite, caracterizate prin fapte si prin vorbe.
· Critica faptele omenesti, atitudini, urmarind scopuri educative, moralizatoare.
· Ne invata ca in viata trebuie sa-i cunoastem pe oameni nu dupa vorbe ci dupa faptele lor.
· In structura unei fabulre distingem:-O povestire propri-zisa
-O morala.

Bivolul si cotofana
(Rezumat)

Titlul rezuma sitatia initiala, raportata la cele doua personaje bivolul si cotofana, situatie care declanseaza o succesiune de evenimente. Vazand cotofana plimbandu-se pe spinarea unui bivol, catelul crede ca este rost sa fie plimbat si el.
Aruncandu-se pe spatele bivolului, este luat in coarne si aruncat cat colo. Bivolul isi expima cu un ton aspru ce crede despre profitatori si care este opinia sa in legatura cu interesul.

Bivolul si cotofana
(Povestire)

George Toparceanu a scris si fabule printre care se numara si “Bivolul si Cotofana” unde, ca in intreaga sa poezie, poate fi observata nota de omor.
Fabula Prezinta in prima parte o intamplare avand ca personaje trei animale: bivolul, cotofana si cainele.
Trecand din intamplare pe langa un bivol „bivol negru, mare, fioros”, un catel a constatat cu uimire ca pe spinarea bivoluli se afla o cotofana. Desconsiderandu-l pe bivol pentru ca purta pe spinare „pe orcine”,catelul s-a gandit sa profite si el „Ia stai, frate ca e rost /Sa ma plimbe si pe mine!”

Catelul, indraznet, si-a luat elan si i-a sarit bivolului in spinare. Luat prin surprindere, bivolul a tresarit, dar s-a sculat repede, l-a lut in coarne si l-a aruncat cat colo „ca pe o zdreanta”
Urmeaza apoi cuvintele aspre ale bivolului care il apostrofeaza pe profitor: „Ce-ai gandit tu oare, javra?/Au crezut-ai ca sunt mort?”.El ii explica de ce o suporta pe cotofana pe spinarea sa, fiindca pasarea il apara de insecte: „Cotofana treaca-mearga pe spinare o suport/Ca ma aparade muste, de tantari si de tauni/Si de alte spurcaciuni...”. Toleranta lui fata de cotofana este legata de profitul pre care el il are.
Bivolul il intreaba pe catel, cu acelasi ton usturator, despre avantajul pe care l-ar avea de pe urma lui: „Pe cand tu, potaie proasta,cam ce slujba poti sa-mi faci?”.
El ii arata ca i-ar fi rusine de cei apropati ca in calitate de gospodar „cu greutate”sa-lpoarte degeaba in spinare ca pe un parazit: „Nu mi-ar fi rusine mie de vitei si de malaci,/Bivol mare si putrnic,gospodar cu greutae,/Sa te port degeba-n spate?...”
Morala acestei opere nu este exprimata directa ci separat.Ea decurge din intrebarea din finalul fabulei: „cei puternici ii tolereaza pe cei mai slabi cata vreme au un avantaj de pe urma lor, dar nu accepta sa profite si acestia la randul lor”.
Autorul isi exprima astfel atitudinea critica fata de profitori,care doresc sa se bucure de avantaje fara sa munceasca.