1.Onomastica este cea care caracterizeaza personajele lui Caragiale mai mult decat ale oricarui dramaturg, fiind o modalitate indirecta de caracterziare. Caragiale are un rafinament aparte in alegerea numelor, sugerand prin ele nu numai o trasatura dominanta, ci chiar un intreg caracter. q9y22yk
Ø Zaharia Trahanache -; zahariseala (ramolisment) si trahana ( coca moale ) : facila modelare a eroului de catre superiori : de catre Zoe ori de “enteres” ()
Ø Stefan Tipatescu -; tip abil, june prim, cuceritor de inimi si amorez
Ø Ghita Pristanda -; pristanda = joc popular, asemanator cu braul, ce se danseaza dupa reguli prestabilite, intr-o parte si alta, conform stigaturilor si comenzilor unui conducator de joc. -; este servil, umil fata de sefi, fara personalitate, jucand dupa cum ii canta Tipatescu si Zoe.
Ø Nae Catavencu -; cata= mahalagioaica -; palavragiu, cataveica= haina cu doua fete -; ipocrit, demagog
Ø Frarfuridi si Brazovenescu -; cuplu de imbecilitate, dependenti unul de altul, fiindu-si unul altuia de folos (farfuria si branza)
Ø Agamemnon Dandanache - Agamemnon este numele viteazului razboinic, strateg si conducator grec de osti si dandana, care inseamna incurcatura, belea, bucluc. Construieste o adevarata strategie a santajului, urmarindu-si interesul cu orice pret si provocand numeroase incurcaturi.

2. Didascaliile (paranteze ale autorului), ca indicatii scenice, prin care autorul isi misca personajele, le da viata (caracterizarea prin intermediul didascaliilor fiind speficica personajelor dramatice). Didascaliile sunt, la Caragiale, adevarate fise de caracterizare indirecta, ilustrand trasaturile de caracter dominante. La Pristanda , de exemplu, autorul mentioneaza “naiv”, “schimband deodata tonul, umilit si naiv”, de unde reies principalele trasaturi, acelea de prost si servil. Langa numele lui Trahanache, autorul scrie “placid”, iar tertipurile feminine ale lui Zoe sunt surprinse sugestiv: “incepand sa jeleasca si cazandu-I a lesinata in brate”, “zdrobita”, “revenindu-I deodata toata energia”, “cu energie crescanda”. Discursul lui Frafuridi, care este sugestiv pentru imbecilitatea personajului, este suplinit de parantezele autorului: “asuda, bea si se sterge mereu cu basmaua”, “ se ineaca mereu”, in supreme lupta cu oboseala care il biruie.

SAU

1. Caracterizare directa in didascalii -;mijloc artistic cu totul aparte intr-o piesa de teatru: “Gelu e un barbat ca de 27-28 de ani de o frumustete mai curand feminina, cu un soi de melancolie in privire a…i. Priveste totdeauna drept in ochi pe cel cu care vorbeste si asta-I da o autoritate neobisnuita.” Infatisarea personajului sugereaza, indirect, si cateva trasaturi morale: nobletea genetica a tatalui sau, inclinatia spre meditatie, de unde venea si acea “melancolie in privire”, onestitatea si franchetea cu care privea in ochi pe interlocutor, ceea ce ii dadea o autoritate de lider de opinie asupra celorlalti.
2. Caracterizare directa facut de celelalte personaje -; Penciulescu -; ii spune lui Gelu ca “nu vede lucruri’, ci “vede numai idei’.Atunci cand Ruscanu confirma “Eu vad ideile…”, Penciulescu il priveste lung si-l avertizeaza ca drama incepe atunci cand ideile au disparut. -; da exemplu ielelor. Praida conclude in finalul operei ca Gelu fusese “prea inteligent ca sa accepte lumea asta asa cum este, dar nu destul de inteligent pentru ceea ce voia el.a…i L-a pierdut orgoliul lui nemasurat.”