Mama!Ce cuvant inaltator ! Primul nostru cuvant ! Ce sentiment de dragoste ne
invaluie sufletul si un chip sfant ne apare in fata ochilor atunci cand il rostim
! m7u24ut
Orice copil, orice fiu vede in mama lui o fiinta mareata, fara de pacat, puternica
precum o stanca in marea involburata si totusi, in acelasi timp, o fire blanda,
o zana ce a coborat din taramul basmelor pentru a fi alaturi de noi.
Dragostea pentru femeie in sensul mai larg al cuvintului inseamna de fapt ,
la Vieru dragostea pentru mama.
Mama care exprima maternitatea este marele simbol si marea ei tema.Celelalte
motive : copilaria , iubire , cintecul , pamintul , patria se intretes intr-un
intreg , datorita acestui mic fir structurant.
IUBIRE
COPILARIE PAMINTUL
CINTECUL
“Faptura mamei” are , pentru Vieru o proectie cosmica :
“Usoara maica, usoara,
C-ai putea sa mergi calcind
Pe semintele ce zboara
Intre ceruri si pamint”
Mama traieste intre cer si pamint adica mereu in mintea lui.In poezia lui Vieru
simbolul mamei are aceeasi ambivalenta ca si in cele ale marii si pamintului:
viata si moartea sunt correlative.Nasterea inseamna iesirea din pintecul mamei;moartea
inseamna reintoarcerea in pamint.Mama este simbolul adapostului,caldurii ,dragostei
si hranei care pe parcursul vietii poetului il insotesc.
Si pentru Vieru si pentru Blaga fericirea s-a nascut la sat . Femeia muncita
, Mama , isi plimba doar faptura intre slujba , Dumnezeu si real, slujba tacerii
de piatra si slujba piinii la cuptor.Fara a se evedentia , Mama poetului a crezut
neincetat in Dumnezeu si aceasta credinta a ajutat-o:
“Mama mea viata intreaga
A trait fara barbat
Singuri pre erau in casa
Ploi cu grindina cind bat”
Aceste versuri exprima ca mama lui chiar daca a trait fara barbat nu s-a lasat
dar a luptat pentru a supravietui si acele ploi cu grindina care semnifica tristetea
, durerea si necazul ea lea trait simgura fara a apela la ai ciuva ajutor.Poetul
o reaminteste pe mama in termini atit de simpli , incit poate fi tradus in orce
limba.La fel de frumos el o descrie ca cum creste piinea in cuptor.Vorba unui
prozator : “El scrie despre mama sa ca la gura cuptorului cind se face
piinea.Mama ca motiv fundamental al creatiei lui Vieru cunoaste diferite intruchipari
stilistice -; de la confesiunea directa ,abia ascunsa in mantia versului
pina la compararea mamei cu niste lucruri cum ar fi patria , pamintul si altele.
In general poetul isi cere scuze pentru o vina care nu-i apartine.
El isi cere scuze de la mama ca nu aputut la timp sa-I multumeasca , s-o ajute
la timp , sa-I imparteasca durerea si bucuria . Dar in real mama lui nu era
asa de necajita si singura cum el o descrie.Izvorul vietii tuturor fiintilor
este mama .Acest izvor este cel mai frumos si cel mai voluminous, din care pornesc
multe riuri care tin de el toata viata.Fiind toata viata in atentia mamei, impartind
impreuna bucuria, tristetea si obiceiurile.La fel in poezia lui Vieru exista
notiuni de iarna prin aceasta in primul rind el vrea sa redee motivul scurgerii
timpului ireversibil pe de alta parte poetului ii este greu sa-si aminteasca
de iarna deoarece dupa cuvintele lui cind el scrie despre iarna el isi aminteste
de frigurile Siberiei unde au fost deportati mii de basarabeni.
Chipul mamei ne cheama la ea ,supararea si nelinistea ne-o alina si de multe
ori chiar si bolile ni-le vindeca .Unde nu sar afla omul el isi aminteste de
pamintul natal de casa care sunt aproape de chipul mamei.Mama in viata omului
detine virful emotiilor.Citind poeziile lui Grigore Vieru in cel mai primul
rind ne amintim de mama noastra si ne dam seama ca intradevar ea ne-a dat viata
ne-a educat ne-a invatat sa deosebim binele de rau,dar noi la rindul nostru
trebuie sa-i acordam atentie si ne tinind cont de situatie s-o ascultam pentru
ca ea ne doreste doar binele si de aceea reactiile fundamentale ale liricii
lui Vieru-miscarile solemne ale sufletului reflectat spre mama este ca si miscarile
ciclice cosmice se aduna intr-un centru nuclear.
- 2 -
Din alta parte privind Vieru abordeaza motivul mamei dind nastere si unei discutii
pe tema “restringerii” , apoi a reluarii -; uneori nu tocmai
fericite -; a temelor.Aici este oportun sa explicam ca limitarea motivului
mamei a avut o semnificatie deosebita, poetul sustragindu-se constient si ingenios
“datoriei”de a evoca “artistic” cuceririle si aspirarile
omului sovetic binefacerii “prieteniei popoarelor” si altor teme
si sarcini prevazute de hotaririle de partid si de indicatiile forurilor conducatoare.Asta
pe de o parte. Pe de alta parte, chiar in contextual reluarii insistente a motivului
poetic al mamei , scriitorul proceda in fiecare poezie in mod original , punea
in lumina semnificatii noi ale motivului , depunea eforturi cuvenite pentru
a nu se repeat , aceasta reusindu-i de cele mai multe ori.
Ca si in poezia pentru copii , in creatia sa pentru adulti G.Vieru pornea de
la sacralitatea ori poate mai curind de la sacralizarea unor finite si adevaruri
pe care literatura “realismului socialist” , nereusind sa le lichideze
difinitiv , le trece cu ostentatie pe un plan secundar.Mama nu incearca , desigur
, sa fie mama , dar in epoca imediat postbelica rolul ei revenea , in mare ,
Patriei.
In literatura est-pruteana Emilian Bucov a dat expresie pregnanta acestei stari
de spirit , socialiste si …nu tocmai omenesti in conditii cand proslavirea
patriei sovietice de necuprins se facea cu scopul de a minimaliza importanta
patriei mici , a bastinii noastre , a limbii stramosesti etc.: “Patria
-;mama ti-I gindul si fapta…”.
In acest context Vieru a afirmat poetic si profund polemic : “Mama,tu
esti patria mea !”
Abordeaza acest motiv si alti poetie de la noi , unii realizind opere foatre
bune , dar Vieru a lucrat cu tenacitatea mesterului care isi propuse rasturnarea
unei mentalitati si intronarea unui adevarat cult pentru mama , care -;
spre deosebire de patria sovietica -; era in adevar una , unica si -;principalul
-; alta de cit imperiul de necuprins . Ne vedem obligati sa citam din pozia
lu Bucov “ Dezrobirea “:
“Patrie sovietica nemarginire de munti ,de ape ,de cimpii, cum sa cuprind in cuvintul iubire noianul de indragostit, bucuria de fiu !”
E tirziu sa-i reprosam autorului.Noi intentionamsa punem in lumina schimbarea
de optica in cazul lui Grigore Vieru , care venea sa glorifice mama adevarata,
nu una de impromut:
“Mama,
Tu estipatria mea!
Crestetul tau -; virful muntelui
Acoperit de nea.
Ochii tai -;
Mari albastre.
Palmele tale -;
Araturile noastre…”.
Poezia lui Grigore Vieru despre mama avea o misiune si un efect revolutionar.
Acest efect a fost cu atit mai mare , cu cit poetul proceda absolut firesc.
In multe poezii mama este anume si numai mama Dochita de la Pererita , prin
referirea la care autorul exprima sentimentele adinci si puternice , care sunt
si ale noastre si ale tuturor.
“Eu inaintea mamei am suflet vinivat -; iubirea pentru dinsa cu bratul am furat…”
ni se destainue el in poezia “ In fata mamei “.Personajul liric
“furase” din dragostea pentru mama si “daduse” cele
furate , bineinteles, iubitei.Vieru pune in lumina altruismul mamei , jertfirea
benevola a acesteia de dragul fiului:
“Oh, iubirea-mi mama mai mult tot saracea, dar furtul ca nu-l vede ades se prefacea”.
Venise insa clipa cand din dragostea fiului pentru mama ramine nimic , si atunci
mama porneste pe urma fiului,
“Stringind cazute fire de dragostea si dor”.
I le aduce aceluiasi fiu , ca sa se intimple -; in urma idilei de pina
acum -; o drama :
“ In par, stralucitoare, iubita-mi si le-a prins
… Sa nu ma vada nimeni, cu sufletul am plins”.
Atare poezii nu pot sa nu influenteze cititorul, sa nu-l incite la meditatii,
sa nu-I sugereze un comportament etic pilduitor in relatii cu mama, si nu numai.
Alta data Gr. Vieru dezvaluie -; intr-o singura imagine deosebit de cuprinzatoare
si de sugestiva -; altruismul desavirsit al mamei prin mijloace alegorice
sau parabolice , dupa cum e cazul poezia Pasarea :
“Cind s-a intors la puii ei cu hrana, gasise cuibul gol si si amutit.
L-a cautat pin’ii albise pana, pin’ cind in cioc seminta a-ncoltit”.
Aceasta e mama adevarata , cu grija ei maternal mistuitoare , ce transpare
dintr-o imagine concreta , plastica , proaspata si impresionanta.
Daca am privi pasarea ca patrie iar puii populatia ei atunci demonstram ca patria
I-a nascut pe copii dar ei la rindul lor trebuie s-o apere , s-o respecte ,
s-o imbunatateasca. Dar ei au lepadat-o din cauza ca dorintele nu le satisfaceau
si ei au preferat o patrie straina. Mama totusi nu I-a uitat , I-a cautat dar
puii nu au dorit sa se intoarca.Dar acea seminta semnifica durerea unei rani
lasate in sufletul mamei care pina la sfirsit dispare incoltindu-se in cioc.
Penele albe semnifica scurgerea timpului ireversibil in nadejdea reintoarcerii
puilor.
Din alta parte putem proivi aceasta situatie ca cind puii cresc ei pleaca din
cuibul parintesc ,la fel si oamenii devenind maturi parasesc casa parinteasca
si se stabilesc cu locul in viata. Mama stiind ca copii sunt cele mai scumpe
finite pentru ea nu poate suferi acest fapt si mult timp este chinuita de tristete
de speranta ca ei se vor intoarce.
Asemenea situatie o putem observa comparind florile si albinile. Floarea este
mama care doreste doar binele copiilor sai ,care sunt albinile. Dar cu venirea
toamnei albinile atipesc iar floarea ramine singura si asteapta ca albinile
sa se intoarca pina cind nu vine iarna , adica moartea. Floarea devine alba
si moare la fel cu o durere in suflet care sunt radacinile care vor ramine mereu
in pamint si-I vor aminti de copii ei.
Grigore Vieru cultiva si poezie distructiva unde mama se dovedea la fel de
grijulie, in alt mod, oarecum rhetoric : Catre fiu mama
“Cada frunza-n vint -;
Stele ard ceresti!
Singur tu nu esti,
Dulcele meu sfint.
II
Tot ce-I sus, de ram
Tot ce-I departat,
O, fiu rourat,
Ne e noua neam.
III
Intre doi prea spini
Sa n-ai ochi tristi,
Liber sa te misti
Intre doua piini”.
Am zis “oarecum” rhetoric , deoarece poezia are forma de zicere
, evedentiata si in titlu , dar pe parcurs Grigore Vieru se exprima eminamente
poetic , prin imagini adecvate autenticei creativitati.
Intrucitva similar procedeaza poetul in Cinstea proverbelor.
Aici mama ii da fiului povete directe , insa foarte frumos alcatuite, gindul
fiecareia fiind frofund , iar forma -; atragatoare.De exemplu:
“Prin noua Patrie cea dulce
Intiul fa carare,
Ca cel sculat mai dimineata ,
Acela e mai mare”
Sau
“De aur sa nu-mbraci vreodata
Cununi stralucitoare,
De n-ai purtat pe frunte
Cununa de sudoare”.
Cu fiecare strofa a acestei inspirate poetice “povete” mama ii
propune fiului -; si noua, cititorilor, - un intreg program etic intemeiat
de experienta milenara a poporului nostru:
“De nu stii cum, sau nu ai vreme
Zidi o casa noua,
Cu-a ta suflare incalzeste
Pe acea de-I parinteasca”
---
“Poti fi de aur plin, dar daca
In casa n-ai un leagan,
De noi se prinde atunci uritul
Si cite nu se leaga!”
---
De-intirzie in primavara
Sa vina ciocarlia,
Arunca-ti inima in ceruri
Si-nveseleste glia”.
Numai urmind un atare “program”, fiul se poate simti om.Ori acesta
e visul de totdeauna al carei mame iubitoare. Poetul gaseste forme dintre cele
mai originale de glorificare a virtutulor mamei .La un moment dat ea parca ar
inceta sa fie ceva material , devine esenta aceea ce domina intreg cosmosul,
intreg universul ca in “Faptura mamei”.
Sacralizarea mamei , investirea ei cu calitati etice alese, scoaterea din rindul
fiintilor ordonate sunt permanente ale creatiei vierene.Concometent iau nastere
poezii in care fiul isi exprimarecunostinta pentru tot ce a insemnat si inseamna
mama:
“Maicuta mea: gradina
Cu flori,cu nuci si mere ,
A ochilor lumina,
Vazduhul gurii mele!
Maicuto, tu:vecie,
Nemuritoare carte
De dor si omenie
Si cintec fara moarte!”
(Mi-e dor de tine , mama)
Dorul de mama nu se stinge in tiniretea personajului liric.Pretuirea sacrificiului
mamei este cauzata de o viata intreaga a fiului reconuscator:
“O stea mi-atinge fata
Ori poate-a ta naframa.
Sunt alb batrin aproape,
Mi-e dor de tine, mama”.
Acestea si multe altele poezii despre mama adeveresc o lume de sentimente si
idei care formeaza bogatia poeziei lui Grigore Vieru , constituind in acelasi
timp o incercare grea pentru autor: aceea de a fi de fiecare data original ,
nou, surprinzator nu numai in “idee”, dar si expresie.De cele mai
multe ori Grigore Vieru reuseste sa fie astfel.In creatia sa mama este un simbol
cu multiple semnificatii etice si sociale . Ea este o alta Maica Marie, un inceput
a toate cite sunt , devenind Muma insasi.Patrie, plai, grai, izvor si alta realitati
primordiale sunt sugerate , la Grigore Vieru, prin simbolul mamei.
- 3 Grigore Vieru are o metafora care este numai a lui: oplaneta pe jumatate rasarita
de dupa zarea pamintului.Clara probabil, reala, misterioasa si aproape.
Liviu Damian
Om cu merite , ca si noi, dar mai multe.
Om cu pacate , ca si noi, dar mai putine.
Aureliu Busuioc
Viziunea lui asupra lumii nu este statica , ci poetica , in schimbarile innoitoare
ciocnindu-se patimile , noul si vechiul.
Alexandru Mihailov
Prin creatia lui Grigore Vieru traditia poetica ramaneasca isi continua devenirea
, traindu-si propriul destin. Nici un alt poet din generatia ca aceasta traire
nu este atit de autentica si de intensa.
Tudor Chiriac
Folclorul si traditiile populare conjugate in mod organic si firecs cu valorile
perene ale literaturii nationale si universale stau la temelia creatiei lui
Grigore Vieru .
Haralambie Corbu
Blind si viteaz , traditionalist si modern , Grigore Vieru ne-a dat o Albinuta
pentru intreaga Romanie de azi si de mine.
Eugen Coseriu
… Poetul a revitalizat vechi modalitati expresive , mai intii duiosul
cintec de leagan , nascatorul “curateniei”omenesti si saditorul
linistit al bunatatii la copii,apoi simbolul , parabola si sentinta.
Victor Craciun
Poezia lui Grigore Vieru refuza definitiile , sparge recipientele verbale si
arata la fiecare lectura mereu alta , mai variata si incomoda regulilor frazeologiei.
Ion Hadirca
… Va cunosc opera de multi ani , an facut chiar si un curs despre ea
cu studentii de la romana din facultatea noastra . Am fost cu totii fascinati
de poezia dumneavoastra.
Claus Heitman
Bibliografie :
1. Aprecieri proprii -;Introducere
2. Ion Ciocanu -; “ Literatura romana contemporana din Republica
Moldova” , Chisinau 1999 , pag.108-112
3. Grigore Vieru -; “ Biblioteca scolarului .Aprecieri critice”
Pag.336-350
Sumar:
1. Aprecieri proprii
2. Motivul mamei in viziunea lui Ion Ciocanu
3. Aprecieri critice
