Textul "In Nirvana", din manual, ii da cititorului senzatia ca este o mica evocare a personalitatii lui Eminescu, datorita mortii tragice a poetului, care va deveni un mit cultural al romanilor pana in ziua de astazi.

          Marele dramaturg I. L. Caragiale, fiind cunoscut ca apropiat al poetului, chiar prieten, sensibilizat si constient de marea pierdere suferita de cultura romana, simte nevoia unei marturii menite sa precizeze dimensiunile evenimentului, sa ofere informatii despre omul, personalitatea si familia prietenului sau.

          Stiind ca textul "In Nirvana" a aparut in ziar, Caragiale si construieste textul folosindu-se de modalitati literare ori proprii comentariului.

          "Documentarul si subiectul", "relatarea neutra" si "tonul afectiv"

alterneaza ori fuzioneaza.

           Finalul textului a avut rolul de a schita personalitatea impresionanta, desi contradictorie, a poetului filozof, pesimist care a predicat budismul.

           In fragmentul din manual, Caragiale ii face poetului un mic portret sufletesc, moralist. El trecea repede si foarte usor de la o stare la alta.

           Fiind tacut si posomorat, vorbind putin si fiind iritat de contradictie, aceste stari datorita sentimentelor ranite, dar a doua zi era chiar mai vesel, avand pofta de viata, vorbindu-i lui Caragiale  despre India Antica, despre daci, despre Stefan cel Mare si cantandu-i chiar si doina.

            Caragiale spunea ca asa l-a cunoscut el prima data: vesel si trist, comunicativ si ursuz, bland si aspru, multumindu-se cu nimic si nemultumit de toate, lacom de placerile vietii, fugind de oameni si cautandu-i, nepasator ca un batran stoic si iritabil ca o fata nervoasa.

            Suferea foarte mult pentru familia sa, deoarece mama sa murise, sora lui era la o manastire deoarece era paralizata, doar pe tatal sau il mai avea. Eminescu avea in cel mai bolnav cap cea mai luminoasa inteligenta; cel mai mahnit suflet in cel mal trudit trup.

              Dupa spusele lui Caragiale: "Acest Eminescu suferit de multe, chiar si de foame era un om dintr-o bucata, si nu dintr-una care se gaseste pe toate cararile."

              I. L. Caragiale va scrie peste un an articolul "Ironie", cu aceeasi problematica, dar in alt registru stilistic, cu un caracter polemic evident.