Facand o analiza antenta a personajelor din cuprinsul operei comice a lui Caragiale, Pompiliu Constantinescu a stabilit noua clase tipologice, din care apt se revad in comedia „O scrisoare pierduta”: incornoratul („venerabilul” Zaharia Trahanache), junele prim (Tipatescu), cocheta adulterina (Zoe), politicianul demagog (Nae Catavencu, Dandanache, Farfuridi), cetateanul alegator (Cetateanul turmentat), functionarul servil (Pristanda), raisoneurul (Branzovenescu si Pristanda). Personajele din comedie prezinta o mare diversitate tipologica chiar daca formula folosita este cea clasica: Trahanache este „ticaitul”, Zoe -; femeia voluntara, Catavencu -; ambitiosul demagog, Farfuridi -; un prost fudul, Dandanache -; tipul naiv iar Pristanda -; un desavarsit slugarnic. h3j17jb
Prezentarea lor ironica incepe chiar cu pagina consacrata distributiei, de unde se poate deduce depersonalizarea unor prezente ca Ionescu si Popescu, dar si sugestia de ramolisment din opozitia „vechi luptatori de la 1848” care insoteste numele lui Agamemnon Dandanache.
Zaharia Trahanache ilustreaza tipul barbatului inselat, prin el, Caragiale propunand un incoronat simpatic, un amestec de nervozitate si viclenie disimulata. Statutul sau de persoana publica este specizat de autor inca din prezentarea initiala printr-o opozitie cu functie de caracterizare: „Zaharia Trahanache, prezidentul comitetului permanent, comitetului electoral, comitetului scolar, consiliului agricol si a altor comitete si comitii”. Inca din aceasta prezentare, pe langa sufixul din nume (ache), care indica originea greceasca, se sugereaza si greselile de limba pe care le va face vorbind despre „sotietate” , „printipuri”, asa cum in exemplu avem „comitii”.
El este stapanul local al partidului de guvernamant, o persoana influenta, respectata in ceea ce priveste domeniul social. In viata de familie este un vanitos inselat, manipulat de o sotie energica si de un prieten neloial. Aceasta subminare a autoritatii, in sfera conjugala, este insotita si de o degradare fizica: este greoi, mult mai batran decat Zoe si manifesta semne evidente de senilitate. Desi are in mana dovada tradarii, Trahanache, insista asupra caracterului ei infam, ticalos si a consecintelor pe care le-ar putea avea asupra lui Zoe, o fiinta deosebit de „simtitoare”. Cititorul ar putea vedea in invercarea lui de a decoda fiecare sintagma a scrisorii, o proba a decrepitudinii (ramolismentului), insa la fel de bine ar putea fi o viclenie rudimentara, o stiinta unica de a-l tensiona pe celalalt. Sa nu uitam ca Zaharia Trahanache este singurul personaj care il poate reduce pe Catavencu la tacere, pregatindu-i un contrasantaj, adica „alta mai boacana”.
Emblematic pentru comportamentul sau este procedeul amanarii prin replica „ai putintica rabdare” ceea ce demonstreaza ca este un „ticait”, senilitatea instalandu-se la el in etape comice. Personajul nu are o gandire proprie, deseori el citeaza pe fiul sau nevarstnic si neexperimentat, care postuleaza (observa) „intr-o sotietate fara moral si fara printipuri, care va sa zica ca nu le are”. Cu toate acestea, Trahanache intuieste dominanta societatii, anume „enteresul” si cantareste perfect urmarile publicarii scrisorii si necesitatea tihnei conjugale. Stereotipurile verbale „putintica rabdare” si „nitica diplomatie” se dovedesc pentru venerabilul neica Zaharia profitabile, deoarece asa poate pastra nu un prefect, ci un prieten si poate cultiva incredere in coana Zoitica.
Pe langa dialog, un mijloc important de caracterizare a acestui personaj, este onomastica, Pronumele sau sugereaza zahariseala, ceea ce inseamna o trimitere probabila spre ramolisment, numele porneste de la cuvantul trahanar, un aluat moale, iar comportamentul eroului pune in evidenta tocmai maleabilitatea, capacitatea de a se lasa modelat de Zoe si de „enteres”.
Asadar ilustrand tipul incornoratului Trahanache este un personaj memorabil care a compromis pentru totdeauna numele si sintagma „ai putintica rabdare, fiind comparabil cu jupan Dumitrache din comedia „O noapte furtunoasa”, in ceea ce priveste „onoarea sa de familist”.