c7i6iq
Putin cunoscuta Alice Calugaru, autoare a unui volum de versuri romanesti Viorele (1905) si a unui roman francez La tunique verte
(publicat sub numele Alice Orient), a risipit prin reviste (Semanatorul,
Viata literara, Luceafarul, Viata romaneasca) poezii abundente in compozitie, nu bogate in imagini, inclinate a transcrie polifonia din univers, taraitul greierilor, sfaraitul fusului, ritmurile universului:
Aud cantarea lumii, si ritmu-i bate des,
Si vesnice cadente din glasurile-i ies.
E-ntai sonorul cantec stapanitor al marii
Ce-n ritmu grav se duce si vine-n largul zarii...
Cum trece carul vremii cu mii de roti pe ceas
El bate drumul vietii in ritmicul sau pas
Si morile ce-n ape si-n vanturi grai framanta,
Cu masurate glasuri cantarea painii canta.
Si-n urma cand ne ducem pe poarta vietii mari
In ritmul tanguirii, bat clopotele rari.

E o poezie feminina, avand ca fond senzatia directa a lumii, perceptia ploaiei, a apelor, a caror cadenta olarul o presimte in invartirea urciorului. Poezia reprezentativa este Serpii, traducand sub imaginea reptilelor orgoliul femeii fascinatoare de a vedea fiintele masculine tarandu-i-se pe dinainte:
Ma reazam de-un copac s-acolo astept tot neamul vostru-nvins
Sa mi se-adune la picioare cu trupuri acere de spada,
Sa nalt, incolacind pe bratu-mi intins, salbateca mea prada
Si-n cingatori insufletite sa las sa-mi fie brau-ncins.
Far’ de putere impotriva-mi, padurea-ntreaga-mi este roaba,
Ea ce ma-nlantuia cu aspra-i mireazma si cu teama grea,
De-acum imparatia-i toata de taina si fior e-a mea
Si-nveninata-i vrajmasie e cucerita mea podoaba.