u9e6em
Pe cel deal, pe cel colnic
Trece-o prunca s-un voinic,
Voinicelul haulind
Si pe murgul netezind,
Iar pruncuta suspinand
Si din gurita zicand:
„Ia-ma, badita, calare
Ca nu mai pot de picioare.
Drumu-i greu si grunturos,
Nu mai pot merge pe jos!“
„Puiculita, chip frumos,
Eu te-as lua bucuros,
Dar mi-e murgul sprintenel
In picioare subtirel,
Murgu-i mic si drumu-i greu,
Abia duce trupul meu,
Trupul cu pacatele,
Mijlocul cu armele.“1
1 Pistoalele, palosul sau iataganul se purtau inainte intr-o chinga lata de curea tintuita ce se numea seleaf (cuvant turcesc) si care cuprindea mijlocul trupului.
2 Pentru cine intelege puterea dorului, nu poate fi blestem mai amar decat acela exprimat cu atata poezie in strofa aceasta. Dorul ce alunga pe calator si jalea ce ii bate sufletul reprezinta o imagine de o rara frumusete.
„Nu ti-e mila si pacat!
De la parinti m-ai luat,
Si-n rai codri m-ai bagat!
Dare-ar Domnul Dumnezeu
Sa fie pe gandul meu!
Sa te duci, badita, duci
Pan-ii pica rob la turci,
Cu picioarele-n butuci
Si cu mainile-n catusi!
Sa te-ajunga dorul meu2
Unde-a fi drumul mai greu!

Sa te bata jalea mea
Unde-a fi calea mai grea!
Murgul sa se poticneasca,
In crestet sa te tranteasca,
Mana dreapta sa-ti sclinteasca,
Mana stanga
Sa ti-o franga,

Sa tii darlogii cu dintii,
Sa mi te planga parintii,
Sa te-nsori de noua ori1
Ca sa faci noua feciori.
Sa te mai insori o data
Ca sa faci numai o fata...
1 „Multimea copiilor, averea omului“, zice romanul.
Partea aceasta a blestemului e cu atat mai crunta, ca ea atinge una din credintele cele mai scumpe romanului, menindu-i noua feciori nepasatori de suferintele parintelui lor.
Romanii au multa dragoste pentru copii. Cand un copil e singur la casa omului, el este numit unicelul; cand sunt doi, ei sunt chemati ochii capului; iar daca moare vreunul, parintii zic plangand ca l-a indragit Dumnezeu.
2 In locul acestui vers, unii cantareti zic: „Cate lacrimi am plans eu“.

Ei sa treaca suierand
Cand te-ar auzi plangand,
Ea in palme sa-ti tot cara
Apa tulbure s-amara.
Tu sa bei, sa bei mereu
Gandind la blestemul meu!2