s2f5fk
Intr-o verde gradinita
Sade-o dalba copilita
Pe-asternut de calonfiri,
La umbra de trandafiri.
Trece-un voinicel cu graba
Si din fuga o intreaba:
„Spune-mi, dalba copilita,
Cu rumena ta gurita,
Esti nevasta, ori esti fata,1
Ori zana din cer picata?“
„Nici nevasta sunt, nici fata,
1 Dupa datina antica fetele poarta capul gol, pana cand se marita, iar de cum se cununa, ele pun stergare pe cap.
Cuvantul nevasta trage etimologia sa de la numele zanei Vesta, careia fecioarele erau inchinate in timpul romanilor. Maritandu-se, fata iese din randul vestalelor si inceteaza de a fi supusa cultului zanei Vesta. Ea se face nevesta, nevasta.
2 Tablou poetic, alegorie ingenioasa de pierirea florilor batute de bruma.
Brumarel este numele lunii lui octombrie, cand incep a cadea brume mici.

Romanii dau lunilor numiri potrivite cu timpurile anului, de exemplu:
Ianuarie se numeste Carindari sau Gerari, adica inceputul colindelor anului si al gerului.
Februarie, Faur sau Faurar, adica a faurilor de fier, care pregatesc fierele aratului.
Martie, Martisor sau Germanar (incoltitor).
April, Prier (deschizator) sau Florari.
Mai, Frunzar sau Pratar (a ierburilor).
Nici zana din cer picata,
Ci sunt floare garofita,
Rasarita-n gradinita;
Dar tu, voinicele, spune,
Esti insurat, ori esti june?“
„Eu sunt, draga, Brumarelul,
Ii raspunse voinicelul.
Eu viu seara, pe racoare,
De ma culc pe san de floare,
Si cand plec voios cu soare,2
Dupa mine floarea moare!“