Referat, comentariu, eseu, proiect, lucrare bacalaureat, liceu si facultate
Top referateAdmitereTesteUtileContact
      
    
 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?

Politica de confidentialitate




Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 

Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
despre:
 
Camil PETRESCU 1894 - 1957 - proiect intreaga opera literara
Vizite: ? Nota: ? Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri
 

r2l24ls
1. Era greu, aproape imposibil, de prevazut ca un romancier de factura proustiana va scrie intr-o zi un roman istoric obiectiv despre o epoca intinsa pe 30 de ani, av`nd ca personaje oameni de litere =i oameni politici bine cunoscu\i. Totu=i, dupa „reconsti tuirea dramatica“ Danton (1930), Camil Petrescu se g`ndea la
Constantin Br`ncoveanu (Rapid — Constantinopol Bioram, 1933) ca la un posibil erou de roman concret istoric. C`nd, mai t`rziu, dupa ce scrie o piesa de teatru (Balcescu, 1949) =i un scenariu de film, i=i pune in minte sa compuna un vast roman despre Balcescu
=i revolu\ia de la 1848, el are de invins mari dificulta\i de ordin metodic. Adept al ideii de unicitate a perspectivei, prozatorul e nevoit sa adopte o formula epica de tip tradi\ional, aceea pe care o ironizase in Teze =i antiteze. Casele incep =i pentru el sa nu mai aiba acoperi=uri, distan\ele sa nu mai constituie o dificultate, departarea in timp — asemeni. Camil Petrescu gasea inacceptabil g`ndul ca un romancier poate vorbi onest =i serios la persoana a treia =i lua in r`s pe autorii care pretind ca =tiu ceea ce g`ndesc 8 sau 10 personaje in acela=i timp sau ce fac, ce nazuiesc =i ce vor face dupa oarecare trecere de vreme. Sn romanul de 2000 de pa gini, Un om intre oameni (1953, 1955, vol. al III-lea, neterminat, apare dupa moartea scriitorului), el adopta insa toate aceste conven\ii =i face privitor la personaje =i evenimente previziuni care, cu 20 de ani in urma, l-ar fi exasperat. Exista chiar o exagerare
in aplicarea acestei vechi tehnici realiste, un fel de fervoare, de pilda, in felul in care autorul i=i corijeaza sau admonesteaza eroii
(„=i n-au avut dreptate. I-ar fi folosit mult daca...“), comparabila cu dezlan\uirea pe care o cunosc firile obosite de prea mult ascetism.
Renun\`nd la vechile teorii, Camil Petrescu accepta, a=adar, o formula epica mai simpla, reduc`nd (intr-un interviu din 1954:


Cum am scris romanul „Un om intre oameni“)1 dificulta\ile meto dologice la o singura problema: „Un roman istoric trebuie sa gaseasca modul de a unifica necesita\ile epicului cu necesita\ile adevarului istoric“. Cu alte cuvinte, chestiunea esen\iala este de a uni fic\iunea cu documentul istoric =i fa\a de posibilita\ile aces tei alian\e prozatorul se arata increzator. Respinge, adevarat,
„roman\arile hibride“, dar nu gase=te inacceptabil faptul ca intr-o opera, totu=i, de imagina\ie (Un om intre oameni este subintitulat roman!) personaje istorice reale (Balcescu, Eliade, Ion Ghica etc.) se gasesc alaturi de personaje fictive. Exemplul lui Shakespeare
=i Tolstoi (Razboi =i pace) ii pare suficient de concludent. Pe baza documentelor pe care le-a consultat (=i prozatorul marturise=te ca a parcurs mii de documente) a inten\ionat sa creeze o adevarata
1 Reprodus in Opinii =i atitudini, Editura pentru literatura, 1962, antologie de Marin Bucur. realitate secunda, valoroasa, autentica in masura in care se reflecta
in ea prima realitate, cea originara. Altfel zis, Camil Petrescu a selectat, compulsat, coroborat documentele, voind sa dea, intr-un spa\iu rezonabil, imaginea istoriei pe timp de 30 de ani a |arii
Rom`ne=ti. Sn felul acesta el vrea sa respecte unul din principiile artei moderne: „concretul epocii“, transcriind scrisori, articole, pagini de memorii etc. „Deduc\ia concreta“ l-a ajutat acolo unde documentele erau insuficiente. Obsesia exactita\ii era la Camil
Petrescu at`t de mare inc`t, intr-o confesiune publica (la Facul tatea de Filologie din Bucure=ti), declara ca nu poate continua romanul deoarece nu =tie unde a fost amplasata Ci=meaua din Obor sau a=a ceva. Sa re\inem, in fine, =i precizarea (interviul citat) ca,
in privin\a compozi\iei, romanul urmeaza o „cre=tere arborescenta
in care radacinile se infigeau mai ad`nc =i ramifica\iile se ingro=au, sporind“... Unii comentatori ai romanului (+erban Cioculescu) au vorbit de construc\ia contrapunctica, al\ii de o reconstituire fara o mi=care epica riguroasa, previzibila. Adevarul este, las`nd deoparte chestiunile de subtilitate, ca autorul, parasindu-=i ideile mai vechi despre roman, scrie acum o carte voluminoasa, adop t`nd instrumentele de lucru ale istoricului =i ale prozatorului, fara teama de a se contrazice =i de a fi contestat. El face biografie, istorie pura, descrie interioarele, costumele din epoca, traseaza un plan al Bucure=tiului de la 1840, revine cu amanunte, noi =i noi amanunte, intr-o mare construc\ie baroca, inegala, impuna toare prin anumite laturi, dezamagitoare prin altele. Romanul, opera unui spirit febril, da un sentiment de mare inver=unare epica. Prozatorul este dominat de subiect, documentele il strivesc din toate par\ile, teama ca n-a spus destul, ca nu spune totul il terorizeaza =i, atunci, revine asupra scenelor deja tratate, deschide capitole noi =i, odata cu ele, noi serii de personaje. Numarul lor este enorm =i, dupa ce parcurgem mai multe capitole, sub presiu nea valurilor noi de nume uitam pe cele vechi. Snainte de a da o judecata limpede despre toate acestea, sa vedem in ce fel fic\iunea se implete=te cu istoria adevarata.
Ini\ial, cartea trebuia sa vorbeasca despre Balcescu, dar cum prozatorul e c`=tigat de ideea ca o personalitate este produsul unei epoci, face mai int`i istoria Rom`niei intre 1820 =i 1850.
Primele scene sunt din februarie 1821 =i ele infa\i=eaza pe Zinca
Balcescu in drum spre C`mpulung \in`nd in poala pe cel mai mic dintre copiii ei, Nicu, in v`rsta de doi ani. Din acest copil slab =i negricios, cu ochii mari =i capul lunguie\, prozatorul se grabe=te sa ne avertizeze ca va ie=i un mare spirit: „Toate le =tia pitareasa
Zinca Petrescu de la Balce=ti. Numai una n-ar fi putut s-o =tie, caci nimeni n-ar fi putut banui atunci asta. Anume ca insu=i baie\a=ul acela negricios, micu\ =i ou ochii g`nditori in albul ca tifelat al scleroticii lor, pe care il \inea lipit de mijlocul ei, e cel care, peste douazeci =i =apte de ani, va slavi =i va duce mai de parte, in fruntea poporului, tocmai revolu\ia lui Tudor Vladimires cu, de care fug acum cu to\ii inspaim`nta\i“1.
Nimeni, afara de scriitor. Fraza, la locul ei intr-o biografie is torica, surprinde intr-un roman. Ce-ar mai fi ironizat-o altadata prozatorul care jurase pe noua structura! Acum el accepta insa
impletirea de perspective =i intervine in text ori de c`te ori are de precizat ceva. Sntr-un loc introduce o dizerta\ie despre limba vor bita =i limba scrisa, lu`nd ca pretext scrisoarea primita de Balcescu la Paris de la Sevasti\a. Diserta\ia nu-=i are, evident, locul intr-un text ce ar trebui sa prezinte psihologia indivizilor, iar daca e vor ba de via\a lor spirituala, amanuntele ar trebui sa aiba o legatura mai directa cu filozofia existen\ei lor. Numarul acestor interpolari sporind, urmarea este ca textul devine inutil stufos =i ochiul lec torului, interesat de o mi=care epica mai simpla, tinde sa sara peste el. Sa-l citim, totu=i, cu aten\ie. Ce ne spune el?
1 Citez dupa edi\ia Editurii pentru literatura, 1962, ingrijita de Al. Rosetti
=i Liviu Calin.
2. De la fuga Zincai Balcescu din fa\a zaverei, prozatorul trece la Vadul Rau, sat pe mo=ia postelnicului Medelioglu, infa\i=`nd acum (asupra acestui mediu autorul va reveni) un prim strat so cial al epocii: acela al claca=ilor =i al rela\iilor lor cu marii pro prietari. Camil Petrescu scrie, a=adar, un roman rural, caci daca punem cap la cap episoadele ce se refera la \arani iese o lunga nara\iune realista (documentele la acest capitol sunt absorbite de text), sparta din loc in loc de reproduceri masive din c`ntecele populare. Despre acestea prozatorul crede ca dau o idee mai exacta despre via\a spirituala a poporului (un eseu cu aceasta tema este reprodus in subsolul paginii), ceea ce este adevarat, totu=i cita rea prelungita a doinelor, baladelor nu lasa cea mai buna impresie.
Camil Petrescu ar fi fost foarte satisfacut de acest roman \aranesc
(sunt marturii in acest sens), pentru ad`ncimea lui realista =i pen tru dimensiunea spirituala (explorarea poeziei) neincercata, cre dea el, de al\i prozatori rurali. Romanul nu-i, cu toate acestea, profund, prea marea aglomerare de amanunte despre mizeria materiala a \aranimii impiedica sa se vada =i via\a morala a indi vizilor. Prozatorul da un numar impresionant de date despre darile, corvezile claca=ilor =i pentru a le face mai vii, sub raport literar, le introduce intr-un scenariu epic: \aranii traiesc in bor deie impreuna cu animalele, sunt sco=i cu for\a la pra=ila, la adu natul stufului, la taiat lemne, sunt trimi=i cu carele la Giurgiu =i, cum exista gesturi de impotrivire, au loc incaierari, batai cum plite cu logofe\ii, razbunari s`ngeroase etc. O imagine, pe scurt, terifianta a vie\ii de la \ara, din care putem deduce prima tema a romanului: tema radacinilor care dor.
Dintre personajele ce se re\in sunt =i fra\ii Firu, unii dintre ei participan\i, mai t`rziu, la revolu\ia de la 1848. Ion este un claca= amar`t, impovarat de datorii, rabdator, cu rare momente de re volta. Miai, zis Gaman, este don juanul satului. Are peste tot ibovnice =i pe o raza intinsa de sate mul\i copii au fa\a coltucoasa ca =i a lui. Dealtfel, ideea proliferarii va reveni in roman. Camil
Petrescu crede ca \aranul rom`n se salveaza printr-un dar extraor dinar al fecundita\ii. |aranii au mul\i copii, unii mor, al\ii apar pe lume =i le iau locul, in bordei =i in jurul bordeiului sunt tot deauna copii mici, la c`mp stau copai cu sugari la umbra pomilor etc. Femeile maritate au mereu burta mare =i, in codul valorilor morale din sat, insu=irea cea mai de pre\ a unei femei este sa fie buna de dragoste. „E v`njoasa =i buna de tavaleala in dragoste“
— zice cineva admirativ despre o fata de maritat. Petru\a, fiica unui c`rciumar aprig, Nedelcu, are un copil cu Miai; Toma, fratele mai mic al lui Miai, face un copil unei fete sarace, Stanca; logofatului Dobre, cunoscut in sat ca un „curvar fara pereche“, i se scurg ochii dupa fata balana =i zdravana a lui Firica. C`nd o femeie trecuta prin multe, Maria, face o remarca rautacioasa de spre alta, i se replica imediat: „C`\i din\i s-au mai rupt fa, in umerii tai, Marie, a ramas =tirb tot satul“. O stare continua de streche, o libertate deplina a sim\urilor domne=te la Vadul Rau, =i cuplul
Miai =i Sultana constituie, din acest punct de vedere, simbolul unei vitalita\i debordante. Tomnaticul crai alege in cele din urma pe Sultana, frumoasa fata a lui Mo= Tru\a, pe\ita =i de unul din tre feciorii c`rciumarului Nedelcu. Saracia =i munca atroce pe mo=ia boierului Medelioglu ii impiedica, totu=i, sa traiasca =i dupa oarecare vreme cei doi se despart, Sultana marit`ndu-se cu fiul c`rciumarului, iar Miai, din considerente economice, accepta pe trupe=a =i ur`ta Petru\a. Fo=tii so\i se regasesc, a=adar, cumna\i, situa\ie ambigua, repede dezlegata, pentru ca in seara nun\ii Miai
=i Sultana fug sacrific`nd inca o data ra\iunea, interesul in favoa rea sentimentului. Miai este gasit dupa oarecare vreme cu \easta crapata ca Ion al Glaneta=ului. Sultana continua sa traiasca mul\i ani, „cu un mort in inima“, ceea ce n-o impiedica sa tulbure min\ile tuturor barba\ilor din sat.
Prin Toma Firu, luptator printre pandurii lui Tudor Vladimires cu, intors in sat dupa mul\i ani, fara o m`na, se face legatura din tre claca=i =i celelalte straturi sociale: t`rgove\ii marun\i, tabacarii
=i, la alt nivel, marea boierime valaha. Toma circula de la Vadul
Rau la Bucure=ti, ia parte la doua revolu\ii =i prin fiul lui, Tudor, devenit tabacar in atelierele lui State Dabrovici, sub numele de
Damian Tabacu, cunoa=te ceea ce se petrece in capitala. Este unul dintre personajele care circula cu mai mare facilitate intre etajele acestei complicate construc\ii. Al doilea este, indiscutabil, Balcescu, provenit din mica boierime, istoric =i revolu\ionar interesat de starea tuturor rom`nilor. Snsa p`na a ajunge la acest punct, prozatorul mai are de prezentat inca numeroase r`uri =i p`r`uri ale vie\ii sociale, acelea care determina intr-un fel sau altul evenimentele de la 1848.
* * *
3. Prin Toma Firu el face, mai int`i, istoria revolu\iei lui Tudor
Vladimirescu. Nara\iunea trece, apoi, la Balce=ti (construc\ia ro manului este in zigzag!), apoi din nou la Vadul Rau, pentru ca in cartea a doua (Un om intre oameni are, in proiectul lasat de scrii tor 11 car\i!) sa revina la familia Balce=tilor, de data aceasta la
Bucure=ti. O scena prezinta pe Nicolae Balcescu copil, fascinat de
Tucultoiu, o haimana ingenioasa in genul lui Vasile Porojan din povestirile lui Alecsandri. Procedeul lui Camil Petrescu, aici =i in alte capitole, este de a face o preistorie a personajelor, pentru ca
in momentul declan=arii temei esen\iale (revolu\ia) toate elemen tele sa fie cunoscute. La =coala de la „Sf`ntu Sava“ unde ac\iunea romanului ajunge pe urmele din memoriile lui Ghica, descope rim pe Balcescu adolescent. Scena incaierarii cu vlajganul Sotea reproduce, intocmai, pe cea povestita de Ghica. Prozatorul face dealtfel o referin\a la scrierile acestuia, evad`nd din timpul nara\iunii, a=a cum va proceda mereu. Evadarea ia adeseori for ma istoriei pure. Fiind vorba de „Sf`ntu Sava“, romancierul face istoria acestui a=ezam`nt de cultura. Apare =i generalul Kisseleff, prezentat aici =i mai t`rziu, ca un bun organizator, plin de iubire pentru poporul roman. C`nd boierii cer ca limba de predare in
=coala sa fie nu rom`na, ci franceza, generalul respinge „aceasta
injositoare preten\ie“! Istoria inregistreaza =i alt fel de fapte sav`r=ite de acest general — Camil Petrescu prefera sa-l prezinte
insa ca un protector al oamenilor simpli (salveaza un haiduc din ghearele agiei!?). Ajung`nd la Bucure=ti, tema romanului se di versifica, mediile sociale pe care trebuie sa le cuprinda sunt mai variate, uli\ele mai numeroase, costumele mai complicate =i proza torul, pun`nd toate instrumentele in mi=care, da succesive asal turi acestui subiect. Descrierea Bucure=tilor, de pilda, nu-i facuta odata pentru totdeauna. Sunt zece p`na la douazeci de incercari de fotografiere a unui t`rg ce se pregate=te sa iasa dintr-o lunga iner\ie =i sa participe la un mare eveniment. Sa ne inchipuim o cetate bine fortificata =i ni=te o=ti care-i dau roata pentru a gasi un punct de penetra\ie. Incursiunile sunt urmate, matematic, de retrageri, replieri strategice. O tehnica asemanatoare folose=te
Camil Petrescu in ambi\ia de a face o reconstituire c`t mai fidela
=i mai expresiva, in acela=i timp, a ora=ului. Sncercarea reu=e=te,
Bucure=tiul cu podurile prafoase, cu lumea lui pestri\a, loc de
int`lnire a mai multor civiliza\ii este, indiscutabil, personajul (sa-i spunem astfel) cel mai reu=it al romanului. Nimeni p`na la Ca mil Petrescu =i nimeni, probabil, multa vreme de aici inainte nu va vorbi cu at`ta =tiin\a =i sim\ al amanuntului savuros de uli\ele
intortocheate =i lungi ca picioarele unei caracati\e, de bisericile, pravaliile, maidanele =i mahalalele unde prospera o negustorime marunta, venita de peste tot, de T`rgul din Afara apoi din Launtru unde locuie=te marea negustorime de pe Cavafi, +elari, Gabro veni =i, nu departe de aceste vaduri ale nego\ului, marea aristocra\ie munteana. Faptul ca istoria se suprapune peste fic\iune nu mai deranjeaza acum. Dimpotriva, documentul intare=te intui\ia, fante zia cre=te pe un teren solid de informa\ii exacte, culese de peste tot. Procedeul e simplu =i eficient: inainte ca unul dintre eroii car\ii sa intre intr-o casa sau sa iasa pe uli\a, prozatorul infa\i=eaza cu lux de detalii casa =i uli\a in discu\ie. Daca acela=i personaj sau altul, dupa oarecare trecere de vreme, pa=e=te pe acelea=i locuri, nu-i nimic, romancierul da o noua descriere, cu alte amanunte.
Palatul din Tei al Doamnei Maria Ghica este prezentat de doua ori, interiorul casei unui caldarar, Tudor Far=erotu din Obor, de mai multe ori, podurile ora=ului revin, obsedant, intruc`t eveni mentele car\ii se petrec mai ales in afara, in spa\ii libere, angaj`nd un mare numar de indivizi. Gasind ca reconstituirea individuala a caselor, institu\iilor publice etc. nu da o imagine suficient de concludenta a ora=ului, Camil Petrescu pune pe unul dintre per sonajele car\ii, boierul liberal Ion C`mpineanu, om cu studii de specialitate, sa dea lec\ii despre arhitectura Bucure=tilor unui nepricepator in materie, Gheorghe Ni\escu, ministru in guvernul provizoriu. Din aceste unde succesive de fapte, iese un Bucure=ti fabulos ca acela din Craii de Curtea Veche, de o culoare mai cruda totu=i. Pe uli\ele podite cu groase b`rne trec, impro=c`nd p`na departe noroiul verzui, puturos, cale=ti elegante =i chervane lipscane=ti ce transporta marfa pentru negustorii din jurul Cur\ii
Vechi, in sacnasiile de pe Podul Mogo=oaiei boierii matofi\i i=i fac siesta, cur\ile interioare sunt pline de vieta\i =i de droa=te, sacale; mocanii ajung cu oile p`na in inima t`rgului, mahalalele sunt, in fapt, ni=te sate mai aglomerate, oamenii fac, aici, de toate, negus torie =i agricultura. Ora=ul are =i un teatru =i, lu`nd ca pretext biografia sentimentala a unui actor, Aristia, Camil Petrescu pre zinta istoria acestei institu\ii =i a mediului ce-l anima. Un actor fara talent, Halepiu, este informatorul poli\iei, o fata t`nara =i frumoasa, dintr-o familie decazuta de boieri, Frusinica, scanda lizeaza prin purtarea ei, in fond inocenta, cele doua Principate =i tulbura inima a doua pa=ale, Soleiman =i Fuad. Prin gra\iile ei salveaza revolu\ia (intr-o prima faza) de la represiune.


O buna parte din paginile car\ii infa\i=eaza petrecerile =i naravurile boierimii, fa\a de care Camil Petrescu (aici =i in alte scrieri) manifesta o aversiune speciala. Aversiunea ia forma unui pamflet documentat, intrerupt de numeroase stampe de epoca =i portrete morale uneori reu=ite, cum sunt acelea ale batr`nului Fi lipescu Vulpe, =iret =i crud, sau ale aprigului Bal-Ceaurescu. Snsa
inaintea portretelor individuale se vede fizionomia unei clase, fe lul ei de a se imbraca, de a primi, de a b`rfi, de a lupta pentru putere etc. Luptele dintre familiile mari iau uneori forme s`nge roase de Rena=tere, ca acelea dintre Ghicule=ti =i Cantacuzini.
Jungherul =i otrava, alaturi de corup\ia prin daruri costisitoare, sunt arme curente in lupta pe care aceste numeroase familii de mari postelnici =i vornici o duc pentru cucerirea tronului. Camil
Petrescu descrie, a=adar, nu numai zidurile palatelor, ci =i istoria pe care ele o ascund. Da, in acest sens, o istorie pe scurt a Ghicu le=tilor =i face repetate descinderi in trecutul Balenilor, Cantacu zinilor etc., cu ideea ca istoria, clasa exprima individul. Reconsti tuirea depa=e=te marginile cerute de un roman istoric (opera, totu=i, de fic\iune), placerea de a vorbi cu toate schi\ele in fa\a despre o epoca este mai mare in Un om intre oameni dec`t aceea de a inventa =i de a face tipologie pura. Tipologia este adeseori sumara, in timp ce ochiul prozatorului int`rzie mult pe ornamen tul interioarelor =i pe costumele purtate de ipochimeni, prezen tate cu pedanterie de specialist. Iata cum se imbraca, de pilda, un mare vornic la 1840: „Capul ii era infa=urat intr-un =al de In dia ca un turban, prins intr-o parte cu un smarald, care facea sin gur c`t doua mo=ii... Anteriul de pe el era dintr-o matase de Da masc, batuta din fire de culori inrudite, mai mult aurii, cu gaietane din fir de aur ro=u =i peste el era incins un alt =al care amintea de cel de la cap, dar avea =i mai multe flori de aur. Peste anteriu avea o feregea de stofa sub\ire de Vene\ia, verde, mladioasa ca matasea, care era ceva mai scurta ca anteriul =i cadea acoperin du-i frumos genunchiul cu faldurile ei. Peste feregea avea un bini= de atlaz argintiu, captu=it cu blana de zibelina alba... Sn picioare ciac=irii, ie=ind de subt anteriu, infa=ura\i de car`mbi de matase
— de tuzluci — intrau in cizmuli\e scurte, galbene, de saftian de
Persia. Oricine =i-ar fi dat seama ca imbracamintea lui reprezen ta, chiar =i fara giuvaericale, o avere intreaga, iar cu at`t mai mare se vadea averea acestuia, cu c`t era sporita de cele patru mari inele cu floare de briliante =i rubine care impodobeau m`inile fru mos a=ezate, una intinsa pe spatarul, alta pe marginea ridicata a divanului.“ +i, in contrast cu cele dinainte, ve=mintele unui t`nar lion al Bucure=tilor, calemgiu la visterie: „E acum un t`nar de douazeci de ani, foarte elegant in redingota scurta cenu=ie, str`nsa sus pe talie, iar jos larga, aproape ca o rochie — prea la moda — a=a cum se imbraca uneori tinerii c`nd i=i fac primele costume.
G`tul ii e infa=urat intr-o legatura infoiata de tafta neagra, i se vad doar col\urile gulerului alb, intoarse in afara. Ochii mari, ne gri, subt fruntea dusa inapoi, ii sunt incrunta\i. A tr`ntit furios pelerina neagra, cilindrul scamos, cenu=iu, manu=ile albe =i bas tonul cu maciuca de argint intr-un jil\ =i, fara sa dea buna seara, s-a dus in odaia lui... caci are odaia lui, acum nu mai vrea sa doarma cu fra\ii mai mici, de c`nd e calemgiu la Vistierie.“ +i, cum romanul imbra\i=eaza toate paturile sociale ale momentu lui, textul epic da sugestia unui muzeu de epoca, mai bogat dec`t acela pe care il putem deduce din proza iui Ghica =i Filimon: un costum de iunker, costuma\ia unei boieroaice in v`rsta, aceea, apoi, a unei femei tinere, o masa burgheza la 1848, o audien\a la
Voda Bibescu, protocolul unei prezentari in fa\a sultanului, cere monia unei serate literare =i ceremonia mai complicata a unui bal in lumea protipendadei bucure=tene, o plimbare la =osea in calea=ca trasa de patru armasari albi, un t`rg de vite in Oborul vechi =i o petrecere in c`rciuma din dealul Filaretului etc. Din clasa de sus, prozatorul trece in mediile populare =i da, de pilda, descrip\ii amanun\ite despre felul in care se lucreaza in tabacarii, apas`nd (procedeul este vechi) pe ideea contrastelor. Tabacii lu creaza cu sc`rna de c`ine, iar fiul proprietarului, Pana Dobrovici, serve=te musafirii cu =ampanie fran\uzeasca in cupe de Baccara.
Dealtfel, prozatorul e atent la procesul de diferen\iere a burghe ziei rom`ne, prezenta in carte prin c`\iva negustori analfabe\i,
intreprinzatori =i duplicitari (State Dobrovici, Hagi Curti, Pavli cioni), imagini, evident caricaturizate, ale unei clase ce se afla, totu=i, in faza ei revolu\ionara. De la burghezia mare =i mijlocie, prozatorul ajunge la mica burghezie din T`rgul din Afara, face, apoi, dari de seama despre via\a din cazarma =i din inchisori, neuit`nd nici una din institu\iile epocii (tema obsedanta este acum tema acumularii). Camil Petrescu epuizeaza, nici vorba, acest fun dal istoric, imensa scena pe care actorii int`rzie sa apara. Sn textul str`ns, saturat de informa\ii din toate sferele, banuim un efort neobi=nuit =i, p`na la un punct, inutil intr-o opera literara. Camil
Petrescu, care a renun\at, cum s-a vazut, la multe din obsesiile lui epice, se concentreaza acum asupra acestui plan secund. Concre tul istoric ia, astfel, dimensiuni amenin\atoare in romanul Un om
intre oameni, biografie mai degraba a unei epoci, dec`t o nara \iune cu o tipologie diferen\iata intr-un cadru istoric. Obiectul, ca =i direc\ia analizei se schimba. Romancierul este acum un obser vator al cadrului, al lumii dinafara, =i mai pu\in, aproape deloc, un analist al starilor de con=tiin\a, al vie\ii dinauntru.
* * *
4. Personajele au de regula psihologia =i morala clasei lor. Sn aceasta privin\a Camil Petrescu este un determinist inclement.
D`nd o schema generala despre fizionomia unei clase, el introduce apoi indivizii, cu mici diferen\ieri temperamentale, in schema pro pusa. Boierii Vulpe, Bal-Ceaurescu, caimacanul Cantacuzino, ambi\iosul Baleanu, marele aga halea Iancu Manu etc. formeaza o familie morala, cu o via\a interioara ce variaza intre cruzime, perfidie =i ignoran\a lacoma, agresiva, orgolioasa. Boierii i=i joaca mo=iile =i claca=ii la car\i, uneltesc la |arigrad pentru schimbarea domnitorului, platesc sume importante pentru a cumpara tronul
=i uneori sunt pacali\i, ca Bal-Ceaurescu. C`teva scene din via\a destrabalatei boierimi valahe sunt foarte vii in roman. Un joc de car\i inceput la Bucure=ti este continuat, in butca, multe zile in
=ir. C`nd cineva, un boier cu idei liberale, i=i taie barba, ceilal\i il batjocoresc, barba fiind un simbol al evgheniei (Camil Petrescu insereaza in carte o mica diserta\ie pe aceasta tema). O femeie t`nara este prinsa cu un fecior din casa de catre barbat, un destrabalat notoriu, =i, pentru a ram`ne cu zestrea, barbatul pune la cale o pedeapsa cumplita: vinova\ii sunt dezbraca\i la piele, sui\i intr-o sanie (totul se petrece intr-o iarna cumplita) =i purta\i prin ora= p`na inghea\a. Postelnicul Medelioglu cite=te din Doam na de Stael, Chateaubriand =i Lamartine, e, altfel spus, un om sub\ire. Are idei liberale (membru al Eteriei) =i fuge dezgustat de la curte, dupa ce facuse avere. El \ine insa in stare de robie un t`nar muzicant \igan =i pune sa bata cu harapnicul pe un \aran care are insolen\a sa-l intrebe unde este crama boiereasca. Figura acestui visator satrap este printre cele mai reu=ite din Un om intre oameni. Memorabil este =i portretul Frusinicai Bal-Ceaurescu, actri \a bucure=teana =i viitoare stea europeana (prozatorul face in privin\a carierei ei previziuni). Sndragostita de t`narul iunker
Balcescu, ea este promovata de Aristia =i ispitita, prin daruri scumpe, de craii din marea boierime. Frusinica locuie=te intr-o casa modesta (un snobism al mizeriei!), acolo unde mama ei, nascuta Bal-Ceaurescu, fusese alungata de so\ul infuriat din inte res (mama este eroina int`mplarii citate mai inainte). Fiica prime=te in fosta casa a grajdurilor omagiile marii boierimi, in frunte cu unchiul sau, teribilul Bal-Ceaurescu, aspirant la gra\iile nepoatei. Fata nu este, in fapt, o destrabalata =i c`=tigul la car\i =i darurile pe care le prime=te constituie singura ei sursa de via\a.
Cinica =i inocenta, ea se supune unei probe barbare pentru a c`=tiga o mare suma de bani: se dezbraca in fa\a boierilor concu piscen\i spre a i se masura, cu o cupa de =ampanie, marimea =i taria s`nilor. Reu=it, sub raport literar, este =i portretul „logovi perei“, Calliopi Bal-Ceaurescu, limba rea a |arii Rom`ne=ti, fe meie ambi\ioasa din familia doamnei Chiajna =i a Vidrei. Logovi pera imita la mers =i la imbracaminte pe Maria Antoaneta =i foarfeca, cu ironia ei usturatoare, pe toata lumea. Ambi\ia ei este de a urca pe tronul Munteniei un Bal-Ceaurescu =i pentru a reu=i se marita cu un om mediocru, dar bogat =i influent. Ca Hanger loaica are sentimentul clanului, dar, in ascuns, il dispre\uie=te pen tru moliciunea lui. Pe revolu\ionari (intre ei mul\i boieri =i fii de boieri) nu-i ia in serios, =i-i nume=te „farfarale“. Calliopi e tipul femeii aproape de batr`ne\e, care n-a mai pastrat dec`t ambi\ia politica =i placerea b`rfei. +erban Cioculescu remarca „(Recitind
„Un om intre oameni“, Varieta\i critice, 1966) ca romancierul este
=i aici un foarte talentat portretist al feminita\ii“. Sigur este ca,
intre personajele cam lineare ale car\ii, femeile au mai multa psi hologie. Sultanica este neinfr`nata =i pura, capabila de sacrificiu
(da foc hanului in care se afla o companie turceasca =i arde odata cu ea). Frusinica une=te, tot a=a, cruzimea cu inocen\a. Monu mentala Licsandra, nevasta Tabacului Licsandru, are o vitalitate cotropitoare, cu mari rezerve, totu=i, de tandre\e. Luxi\a Flores cu, iubita nefericita a lui Balcescu, i=i stap`ne=te instinctele =i orgo liul =i-l sprijina in unica lui dragoste pentru Rom`nia. Ti\a, sora patriotului, renun\a la via\a ei sentimentala pentru a-=i ajuta fratele. Psihologia nu-i, fire=te, ad`nca, prozatorul n-are timp sa
intocmeasca, de pilda, dosarul unei femei dezamagite de la=itatea logodnicului, imaginile sunt stereotipe, c`teva siluete, totu=i, ram`n. Sa re\inem, in legatura cu pictura feminita\ii, =i obsesia femeii balane =i voinice la Camil Petrescu. Am citat deja c`teva exemple de femei v`njoase cu o carna\ie alba. Mai pot fi aduse =i altele: Stanca lui Pe=tefript din Vadul Rau este „balana =i zdra vana“, soacra unui tabacar, Mitru, este „inca balana“, adica inca t`nara (albul fiind un semn al vitalita\ii feminine!), cumnatele tabacarului sunt „balane“ =i, binein\eles „voinice“, Licsandra („at`t de balana“) este o Eva uria=a de mahala, impreuna cu Licsandru formeaza un cuplu negre=it simbolic (cuplul participa la toate marile acte ale revolu\iei, suger`nd for\a =i puterea de daruire a poporului). O hangioaica destoinica, nu alta dec`t parasita Petru\a, poarta cu demnitate insemnele speciei: „voinica =i cu fa\a balana“.
Atributele trec =i la barba\i: Sultanica, dupa ce a epuizat barba\ii din mai multe genera\ii din Vadul Rau, se fixeaza la un flacau
„balan =i chipe=“. Obsesie mai ad`nca, lipsa de imagina\ie, repeti\ii, inerente intr-un text de 2000 de pagini, simbolistica naiva (mai toate personajele balane =i v`njoase sunt pozitive, in timp ce Bal-Ceaurescu are fa\a catranita, iar altele n-au, pur =i simplu, nici o culoare)?!
* * *
5. Dintre personajele pe care le poarta incolo =i incoace aceasta saga a revolu\iei burghezo-democratice rom`ne=ti, o categorie speciala merita sa fie semnalata. Fictive sau reale (Eliade), ele au o nota comuna: exprima la alta v`rsta istorica =i morala trasaturile unei tipologii literare cunoscute, in spe\a tipologia din piesele =i momentele lui Caragiale. Ov. S. Crohmalniceanu a facut odata observa\ia fina ca regasim in romanul Un om intre oameni, sub alta infa\i=are morala, c`\iva din eroii din O noapte furtunoasa, pe Rica Venturiano, de pilda, sub chipul profesorului Turnavitu, supirant =i patriot inflacarat. Nu este singurul caz de recuperare tipologica in romanul Un om intre oameni =i nici prima oara c`nd
Camil Petrescu reabiliteaza indivizii (exponen\i ai unei categorii sociale) caricaturiza\i de I. L. Caragiale. Mitica Popescu este un exemplu la indem`na oricui. Vine acum r`ndul lui Ca\avencu, Rica
Venturiano, jup`n Dumitrache, Chiriac, al ipistatului =i a numero=i crai de mahala (sugestia trimite =i la Craii de Curtea Veche) sa participe la mari evenimente =i sa dovedeasca firea lor eroica.
Prozatorul s-a g`ndit ca demagogii, grafomanii, „apropitarii“ ambi\io=i =i creduli, func\ionarii ignoran\i de la 1870 au facut in tinere\ea lor fapte pline de stima =i, d`nd inapoi roata timpului cu c`teva decenii, ii arata inflacara\i de ideile revolu\iei, indra gosti\i cu sinceritate, capabili de mari sacrificii. Profesorul cauza=
Scarlat Turnavitu, infrunt`nd primejdia de a fi prins de oamenii agiei, a=teapta duminica =i in zilele de sarbatoare intr-o berarie din Obor apari\ia Tincu\ei, fata popii Gheorghe, ginerele cazan giului Tudor Far=erotu. Ca Rica Venturiano, el urmare=te pas cu pas mi=carea familiei, merge regulat la biserica pentru a zari o clipa chipul ingeresc al fetei =i a asculta glasul ei inflorat c`nt`nd prohodul. Sntr-o seara fac schimb de lum`nari =i gestul capata dimensiuni mistice. Ca personajele lui Gala Galaction, in\eleg`nd vitregia existen\ei lor terestre, Tincu\a =i Scarlat g`ndesc la o iu bire ocrotita de spiritul purificator al religiei: „A doua zi, miercuri seara, veni cu o lum`nare impletita in totul la fel cu aceea pe care o \inea ea in m`na =i pe care o cumparase tot de la lum`na rarul vecin. C`nd a vazut oul de ceara, privirea ei s-a inseninat =i a z`mbit cu o fericire launtrica. Pe nesim\ite el s-a apropiat de ea, in imbulzeala plina de primejdii, =i i-a dat lum`narea cum parata, incerc`nd =i un soi de be\ie in clipa c`nd i-a atins m`na moale. Peste c`teva clipe ea l-a privit din nou lung, el a atins iara=i m`na =i a luat de data asta, din pumnul ei alb =i catifelat, cealal ta lum`nare aprinsa, pe care ea o \inuse in m`na doua seri de-a r`ndul. Pe urma, cu o indrazneala fara margini, cu o gravitate fecio relnica, a intins m`na =i a aprins chiar de la el lum`narea capatata.
S-au privit tot timpul indelung, ca intr-o imbra\i=are hieratica, fi indca el sim\ea de departe caldura suava a m`inii ei albe, pastrata
=i pe lum`narea de ceara. A fost, prin voin\a lor, in timp ce se priveau staruitor, o logodna =i un legam`nt. Sn ceea ce-l prive=te, Scarlat
Turnavitu =i-a facut lui insu=i un juram`nt, anume ca daca nu se va insura cu Tincu\a, nu se va mai insura niciodata.“



Lucrurile n-ajung, totu=i, p`na aici, inima preotului Gheor ghe se inmoaie, =i Turnavitu, comisar al revolu\iei, este primit
in familie. Turnavitu e, pe scurt, un Venturiano mistic =i autentic revolu\ionar. Un Tase, cherestegiu in Obor, ginerele aceluia=i
Far=erotu, poarta tricolorul, un altul, Chiriac, olar, striga tej ghetarului sau (personajele folosesc un limbaj caragialesc):
„— Dumitri\a, pune obloanele numaidec`t!
— De ce, jup`ne?
— Da ce, da ne ce... Pune obloanele, ma, =i veni\i to\i in uli\a la nea Tudor... Ai la costitu\ie!
Flacaul se inveseli:
— Cu steagul, jup`ne?
— Cu steagul, ma!“
Profesorul Coriolanus Devilan, copie fidela a lui Marius Chi co= Rostogan, participa cu loazele sale la apararea Bucure=tilor =i
insufle\e=te mul\imea cu discursuri incendiare: „Apoi caz r`de\i ca pro=tii, fu de parere suparat Coriolanus. Caz nici voi nu ave\i mai mult coraj... A\i facut ma rog rivoluciune =i acum implora\i, ma rog, pe turc sa va apere rivoluciunea... voi sunte\i ni=te l`ciaznici, ni=te betegi adormi\i ghe-a-mpicioarele...“
Coriolanus se poarta ca un brav, in schema unei caricaturi prozatorul a introdus un s`nge de erou. Uneori Camil Petrescu, voind sa satirizeze frazeologia burgheziei duplicitare, pastreaza neschimbat limbajul personajelor lui Caragiale. Bratianu, C. A.
Rosetti =i mai ales Eliade Radulescu (fa\a de care are o nein\eleasa aversiune) vorbesc in stilul lui Ca\avencu =i Farfuridi. Eliade cere, de exemplu, „sa se dea la to\i, dar fara sa se ia de la nimeni“ ori
„revolu\ia trebuie sa fie in folosul tuturor =i in paguba nimanui“
=.a.m.d. Snainte de a incepe =edin\a guvernului provizoriu, el pro pune ca revolu\ionarii sa mul\umeasca, in picioare, providen\ei,
„sa ne intoarcem fa\a spre angelul liberta\ii =i al fra\ieta\ii“... Iro nie nedreapta, ca tot ce va privi in aceasta groasa carte persoana lui Eliade Radulescu, redus la dimensiunile unui demagog orgolios
=i la=, victima unei frazeologii rebarbative. Procesul este aici in vers: dupa ce, intr-un numar de cazuri, a introdus un graunte de tragedie =i, deci, de sublim in ni=te caricaturi, Camil Petrescu cara gializeaza o mare personalitate a epocii. +i intr-un caz =i in celalalt el se arata obsedat de tipologia marelui dramaturg (despre el va scrie =i o slaba piesa de teatru: Caragiale in vremea lui, 1957).
* * *
6. Revenind la structura romanului, trebuie spus ca ea urmeaza
indeaproape cursul istoriei, cu alternan\e de la un mediu la altul
=i o concentrare, dupa 1840, asupra biografiei politice (via\a in tima este subsumata vie\ii sociale, publice!) a lui Balcescu, cu care, e limpede, Camil Petrescu identifica insu=i mersul revolu\iei.
Datele principale ale acestei istorii sunt cunoscute =i din alte scrieri: complotul lui Miti\a Filipescu de la 1840, deten\iunea de la Margineni, infiin\area societa\ii Fra\ia, tiparirea Magazinului istoric pentru Dacia, plecarea la Paris =i participarea la revolu\ia de acolo, intoarcerea in \ara =i pregatirea revolu\iei, ridicarea
„crailor =i descul\ilor“ la Bucure=ti (Camil Petrescu este un bun pictor al maselor in mi=care) =i a \aranilor =i pandurilor la Izlaz etc. Noi sunt elementele de cadru, amanuntele de via\a, scoase din scrierile memorialistice (intre ele, negre=it, Amintiri din pri begie de Ion Ghica, Scrieri din june\e =i exil de C. A. Rosetti,
Amintirile colonelului Lacusteanu etc.) sau pur =i simplu inventate,
in scopul de a pune oarecare carne epica pe scheletul unor idei generale cunoscute, in fond, de to\i. Episoadele fictive sunt la acest nivel al nara\iunii mai interesante dec`t celelalte, romanul,
in orice caz, traie=te mai intens prin ele. Substan\iala este rela tarea despre ridicarea oborenilor in frunte cu Tudor Far=erotu sau a tabacilor lui State Dobrovici, foarte vii sunt =i scenele de rezis ten\a din Dealul Filaretului, cu participarea p`nzarilor, abagiilor, opincarilor =i a pu\inei intelectualita\i bucure=tene. Prozatorul se afla aici pe un sol mai sigur, observa\ia poate strabate dincolo de document pentru a impune un caracter sau o tipologie vazuta social. A=a se int`mpla cu oborenii macedoneanului Far=erotu =i cu Far=erotu insu=i, figura memorabila de haimana balcanica (un stramo= al personajelor lui Panait Istrati =i Zaharia Stancu), de venita st`lp al negustorimii marunte, aprige =i juste. Camil Pe trescu complica la inceput inutil biografia acestui personaj (il pune sa aiba discu\ii cu generalii Suvorov =i Kutuzov?!), dar odata eli berat de povara de a justifica o schema politica individul e urmarit
intr-un cadru firesc de via\a =i verosimilitatea lui literara cre=te.
Far=erotu stap`ne=te peste un clan de fii, nurori, gineri, nepo\i, fini, cumetri. Sali=tencele lui, femei frumoase =i prolifice, domo lite dupa o izbucnire salbatica a instinctului erotic, au imp`nzit
Oborul =i celelalte cartiere ale Bucure=tilor ca neveste cuviincioa se =i harnice de chiristigii, cavafi, gabroveni, olari, =elari sau chiar de fe\e biserice=ti. Aflat intr-un lung =i ad`nc conflict cu huidumele, mardeia=ii din mahala, Far=erotu nu vrea sa se mi=te la inceput pentru revolu\ie, consider`nd, ca negustor, proprietar, ca revolu\ia este facuta de ace=ti pierde-vara care terorizeaza zonele margina=e ale t`rgului. C`nd in\elege ca revolu\ia este, totu=i, altceva iese cu tricolorul in frunte, urmat de toata armata de gineri =i fini, sa dea o m`na de ajutor costitu\iei.
Toate aceste elemente epice sunt, de buna seama, adiacente.
Un om intre oameni vrea „sa fie, in inten\ia neacoperita a autoru lui, un roman inainte de orice despre Balcescu. El, istoricul pro fetic, este omul intre oameni, individul de excep\ie, simpatizat de autor de la primele lui manifestari publice =i pus deasupra celorlal\i actori ai revolu\iei de la 1848. Snainte de a spune daca prozatorul a procedat bine sau rau aleg`nd ca personaj central
intr-o carte de asemenea dimensiuni o personalitate a culturii noastre =i un om politic at`t de cunoscut, ca Balcescu, sa vedem sub ce infa\i=are spirituala apare el in epopeea scrisa de Camil
Petrescu. Imaginea istoricului nu difera, aici, de aceea impusa de scrierile anterioare =i popularizata de =coala: Balcescu este un revolu\ionar daruit aproape mistic cauzei, un spirit incoruptibil ca Robespierre, ata=at, totu=i, de valorile vie\ii =i plin de o iubire nepam`nteasca pentru fra\ii sai. Sn Danton, Camil Petrescu figu ra prin Robespierre =i Danton, doua atitudini posibile in revolu\ie fa\a de via\a, doua imagini, in fond, ale raportului dintre ra\iunea revolu\iei =i morala existen\ei. Robespierre vrea sa introduca vir tutea prin teroare =i sa apere revolu\ia de placerile (slabiciunile) vie\ii. Danton este un om al concretului =i revolu\ia trebuie sa sa tisfaca, dupa el, nu numai rigorile spiritului, dar =i bucuriile trupu lui. Sn L’homme revolté (1951) Camus formula mai limpede aceasta
impacare intre morala =i realismul ac\iunii: „il faut une part de re alisme a toute morale: la vertu toute pure est meurtrière; il faut une part de morale a tout realisme: le cynisme est meurtrier“.
O solu\ie camusiana da =i Camil Petrescu in Un om intre oa meni: Balcescu, Magheru (personajele care exprima mai direct atitudinea autorului) unesc, in practica revolu\iei, rigoarea cu res pectul pentru via\a, sunt incoruptibili in idei =i cu o mare in\elegere pentru suferin\ele individului. Cartea forfote=te, dealtfel, de mici
Dantoni bucure=teni, indivizi bravi =i iubitori de femei frumoase
=i de chefuri, ca ofi\erii Dinca Bala=oiu =i Deivos. Balcescu aduce,
in aceasta tipologie, o nuan\a de renun\are =i sacrificiu. Ascetis mul lui nu ia, totu=i, forme teroriste, omul continua sa se mani feste in idee. Iube=te pe Frusinica =i este iubit de teribila femeie, dar se retrage pentru a se dedica iubirii pentru patrie. C`nd, mai t`rziu, in via\a lui sentimentala intervine o femeie experimentata,
Luxi\a Florescu cu care are =i un copil (prozatorul accepta aceasta ipoteza), Balcescu sacrifica =i aceasta iubire, iubita lui unica, mis tica fiind Rom`nia.
Mai completa =i mai ad`nca, p`na la un punct, este biografia intelectuala a lui Balcescu. Camil Petrescu extrage din lucrarile istoricului idei generale privitoare la revolu\ie (revolu\ia nu se poate face de sus, afirmarea unui popor in istorie se face printr-o demna rezisten\a in fa\a du=manilor etc.) =i da o viziune coerenta despre destinul poporului rom`n. La Telega, intr-un moment de deprimare, Balcescu g`nde=te la l`ncezeala molcoma in care au trait sute de ani rom`nii, rau a=eza\i geografic =i rau c`rmui\i, =i propune, ca singura forma de afirmare in istorie, fapta, ac\iunea curajoasa, cu pre\ul sacrificiului. Ideea va fi reluata, mai t`rziu, c`nd se va pune problema rezisten\ei in fa\a turcilor lui Fuad:
„Un popor care a lasat pu\in s`nge intr-un razboi de eliberare este un popor care prin asta se regenereaza, ia cuno=tin\a de propriile lui posibilita\i, se o\ele=te, i=i selec\ioneaza oamenii... Este un popor care se afirma istoric, care-=i creeaza drepturi, care tulbura opozi\iile viitoare =i pune pe g`nduri pe viitorii sai du=mani, ii nelini=te=te, ii face sa-=i gre=easca socotelile. Faptele de azi
indrumeaza istoria de m`ine... Nu glasul unui bogata= care-=i vede pustiit avutul =i via\a lui in pericol este glasul adevarat al popo rului, oric`t de indrepta\it =i dureros este cazul acestui bogata=, ci glasul acelui copil de cincisprezece ani, a carui isprava ne uimi adineauri... Nu pute\i face crima sa refuza\i \arii inca o =ansa, =i armatei inca o posibilitate de lupta, refuz`nd sumele necesare pentru cumpararea unor patroane.“
Alatur`nd =i alte sugestii (Camil Petrescu da mare extindere ini\iativei lui Balcescu de a impaca pe Avram Iancu cu Kossuth), se poate deduce din Un om intre oameni o biografie exemplara de revolu\ionar, surprins =i in inciden\ele existen\ei comune. Se pune intrebarea daca o biografie pura, fara interven\ia fic\iunii, n-ar fi servit mai bine un subiect at`t de insemnat. Cu acestea revenim la o problema ce s-a mai ridicat =i altadata: este bine, este inspirat ca un romancier sa aleaga ca eroi pentru car\ile lor pe Eminescu, Caragiale, Maiorescu, Creanga, Balcescu, Eliade
Radulescu sau oricare alta personalitate a culturii =i a istoriei noas tre apropiate? Se cunoa=te opinia negativa a lui G. Calinescu. Sunt cunoscute =i alte pozi\ii, mai totdeauna sceptice in privin\a posibilita\ii unui prozator de a face opera de fic\iune cu indivizi intra\i, prin mijlocirea istoriei reale, in con=tiin\a unei na\iuni. Cei care apara acest procedeu dau exemplul lui Shakespeare, Tolstoi,
Hugo, H. Mann, Sadoveanu, care n-au ezitat, vorbind de o epoca, sa aduca in scena oamenii eminen\i ai acelei epoci. Cazul lui
Shakespeare iese, totu=i, din discu\ie, pentru ca la el istoria este o sursa de tipologie, personajul cel dint`i fiind istoria insa=i
(indepartata in timp =i plina de fapte de spaima). Voievozii =i p`rcalabii lui Sadoveanu dispar, tot a=a, in legenda, numele lor sunt mai degraba mituri, timpul =i spa\iul romanului, puternice sub raportul crea\iei, se pierd in indeterminari fabuloase. Epoca de la 1848 este, dimpotriva, prezenta in con=tiin\a culturii noas tre, Balcescu, Eliade au o opera =i, ca =i in cazul lui Eminescu,
Caragiale, Maiorescu (deveni\i =i ei eroi de romane =i de piese de teatru), biografia lor reala nu are nici un in\eles in afara operei: opera ii exprima integral =i le creeaza in perpetuitate destinul. O biografie critica, atenta la toate aceste raporturi, poate spune in discutabil mai mult despre cel ce a scris Rom`nii supt Mihai Voievod
Viteazul dec`t un roman care ne arata cum istoricul intra =i iese din casa, \ine lec\ii de istoria patriei unor sergen\i =i subofi\eri ne=tiutori, tu=e=te din c`nd in c`nd =i prive=te cu spaima batista patata de s`nge etc. G. Lukacs, care a cercetat problema in cartea sa Romanul istoric (scrisa inainte de razboi)1 , spune ca a aflat mai mult despre Marx omul din monografia lui Franz Mehring dec`t din oricare alta adaptare literara. Tot el observa (=i observa\ia trebuie re\inuta) ca marii scriitori din trecut, care cuno=teau bine posibilita\ile =i limitele literaturii, au preferat sa prezinte nu faptele unui om de geniu, ci efectele lor. C`nd, totu=i, aceste destine exem plare apar intr-un roman (Napoleon, de pilda), locul lor este in planurile indepartate ale scrierii. Lukacs vede aici o reflectare justa a raportului real dintre personalitate =i mase in istorie, dar sa tra ducem faptele estetic: fic\iunea, tipologia, pe scurt crea\ia pri meaza =i in romanul zis istoric, documentul, istoria reala, per sonalitatea cu o stare civila precisa intra in planul secund.
1 Citam dupa edi\ia franceza, Editura Payot, Paris, 1965.
Cazul lui Balcescu este mai complicat pentru ca, in afara vie\ii lui — dificil oricum de tradus intr-o opera de imagina\ie —, exista o opera prin care trece de acum inainte =i biografia. Omul in absen\a operei e mic=orat, lipsit, in orice caz, de acele atribute spirituale pe care numai consultarea nemijlocita a crea\iei le poate dezvalui. Personajul Balcescu din Un om intre oameni este, indis cutabil, inferior scrierilor sale, documenta\ia serioasa pe care prozatorul o aduce in sprijinul intui\iilor sale este concurata =i pusa la indoiala de conven\iile literaturii. Balcescu, ca personaj literar (admi\`nd ca faptul este posibil), este discutabil =i altfel: el n-are in cartea lui Camil Petrescu o filozofie de existen\a mai precis articulata, g`ndul lui nu se ridica (cum se ridica adesea in opera sa!) deasupra vorbelor =i vorbele, puse intr-un scenariu epic, n-au acea rezonan\a inalt profetica pe care o au in scrierile is toricului. Intui\iile lui Camil Petrescu sunt mai degraba de ordin ideologic, spiritul personajului sau nu trece dec`t rareori de fapta
=i tocmai aceasta strapungere a faptei in direc\ia metafizicului izbe=te in tot ce scrie Balcescu. Sn privin\a lui Eliade Radulescu,
Camil Petrescu este, cum s-a putut deduce =i din citatele date
inainte, patima= =i injust, fac`nd din cel mai insemnat om de litere al momentului caricatura unui impostor orgolios. Apari\ia poetu lui este invariabil inso\ita in roman de doua elemente: profilul cezaric =i mantia alba. Omul cu fizionomie cezarica scosese, totu=i,
Curierul rom`nesc, compusese o gramatica =i publicase un numar apreciabil de poeme cu mult peste media literara a timpului, inc`t
incercarea de a-l anula, dupa o suta de ani, intr-un pamflet fara fantezie pare mai degraba o inabilitate. Ca personaj de roman el este, ca =i ceilal\i scriitori care intervin in ac\iunea car\ii (Bolliac,
Grigore Alexandrescu, Bolintineanu, Iancu Vacarescu, Costache
Negri) inexistent. O curioasa patima ideologica impiedica pe Camil
Petrescu sa vada just complexitatea unei personalita\i artistice. E dificil de admis ca individul care se mi=ca inutil =i galagios, cu gesturi de o trista teatralitate, in Un om intre oameni este totuna cu cel care a scris Sburatorul.
* * *
7. Critica (+erban Cioculescu, Vladimir Streinu) a vorbit de caracterul autobiografic al romanului. Balcescu ar fi Camil Petres cu insu=i, idee pe care romancierul n-o respinge (interviul citat), zic`nd ca exisita „familii de spirite“, intre care, peste timp =i spa\iu, e posibila induc\ia psihologica concreta. Vladimir Streinu aduce argumentul unor constan\e extreme =i opuse („Camil Petrescu“,


Gazeta literara, 11 iulie 1963): livrescul =i autenticul, arhiva =i via\a, surse comune pentru istoric =i pentru romancier. Faptul se poate discuta. Balcescu intra, evident, intr-o serie tipologica (de spre acest lucru au vorbit to\i cei care au scris despre roman), obse siile din teatru revin =i aici. Clara mi se pare tema creatorului (tema privilegiata in literatura lui Camil Petrescu), reluata cu o docu menta\ie mai solida. Banica Mustea, un violonist cu mari perspec tive, este rob (am citat mai inainte episodul) =i stap`nul lui, sub\irele fanariot Medelioglu, il \ine in captivitate pentru a c`nta numai pentru el. Violonistul se sp`nzura, iar boierul este omor`t de fierarul Filaret, tatal lui Banica. Destinul lui Balcescu insu=i ilustreaza aceasta tema. Aici nota autobiografica este mai puter nica. Mai lucid =i mai clarvazator dec`t al\ii, Balcescu este incon jurat cu neincredere, cuv`ntul lui in guvernul provizoriu nu este ascultat cu aten\ie, o conspira\ie se \ese in jurul lui: „un fel de conspira\ie a bagatelizarii se stabilise in s`nul guvernului c`nd era vorba de Balcescu“. Sentimentul unei taceri conspirative =i a minimalizarii ideilor sale il avea, inainte de razboi, =i Camil Pe trescu. Sunt =i alte puncte comune; reconstituind, scriitorul se proiecteaza; observ`nd pe al\ii, ne cautam, in fond, pe noi in=ine.
* * *
8. Chestiunea ultima ce se pune este ce valoare au toate aces te cautari, proiecte, desfa=urari ample de mase pe cuprinsul tutu ror provinciilor rom`ne=ti =i pe o distan\a de mai multe decenii?
Cei care au judecat, din acest unghi, cartea s-au declarat satis facu\i. „Lucrare de vasta documenta\ie =i de patrunzatoare recon stituire a momentului istoric, romanul — spune +erban Ciocules cu — este poate capodopera lui Camil Petrescu =i una din culmile literaturii noastre epice“. Vladimir Streinu este =i el de parere ca
Un om intre oameni ram`ne „un monument al literaturii noastre istorice =i adevarat triumf de autor asupra lui insu=i“. Citit azi, dupa 20 de ani de la apari\ie, romanul nu mai lasa aceea=i im presie. Ca roman, Un om intre oameni mi se pare o intreprindere vasta =i costisitoare abandonata, e=uata, nu din lipsa de inspira\ie, de for\a de crea\ie, ci din cauza unui proiect eronat. Camil Pe trescu a voit sa scrie o opera despre un mare spirit =i, amestec`nd documentul cu fic\iunea, a dat o biografie ce nu convinge epic.
Romanul accepta toate conven\iile (chiar =i pe acelea ce cu greu mai pot fi admise azi) =i conven\iile distrug in cele din urma au tenticitatea personajelor centrale. Este greu de admis, de pilda, ca un \aran care vede prima oara un t`nar iunker =i aude doua trei fraze poate sa aiba revela\ia unui destin exemplar: „Ai vazut tu feciorul ala de boier care a sarit pentru noi? O sa mai auzim noi de el“... O sa auzim evident, pentru ca prozatorul =tie deja totul, dar ne intrebam daca Toma, \aranul citat mai sus, putea avea acest dar premonitor. Teoreticianul autenticita\ii incalca aici
=i in alte cazuri un elementar adevar psihologic. Sn alte locuri el
incalca =i adevarul istoric, punctul de rezisten\a, totu=i, al car\ii sale. Am citat deja cazul lui Kisseleff, prezentat altfel dec`t l-au
inregistrat istoria obiectiva =i memoria contemporanilor. Sa luam un alt exemplu. |aranii rascula\i de la Vadul Rau, dupa ce ni micesc o companie turceasca, sunt prin=i de o sotnie cazaceasca, lega\i cu o fr`nghie =i du=i spre un loc necunoscut pentru a fi executa\i, insa, miracol: ofi\erul cazacilor recita din Pu=kin ver suri despre libertate =i fra\ie intre oameni =i da drumul claca=ilor, iar el fuge spre \ara ungureasca pentru a participa la revolu\ia de acolo. Scena este de o inautenticitate batatoare la ochi.
Spre a simplifica lucrurile, sa spunem ca romanul (Camil Pe trescu a folosit odata aceasta imagine) se prezinta ca o cladire cu mai multe niveluri. Primul ar fi acela al radacinilor (romanul
\aranesc), al doilea infa\i=eaza via\a unui t`rg (Bucure=ti) =i ul timul, biografia unui om care exprima o epoca =i prin care epoca se exprima in ceea ce are ea mai profund. Dintre acestea, numai cel de al doilea este, sub raport literar, reu=it. E stratul cel mai profund al car\ii, acela in care curiozitatea acestui mare prozator nu mai int`mpina obstacolul nici unei conven\ii. Documentul =i imagina\ia merg aici m`na in m`na, personajele (indivizi obi=nui\i) se exprima firesc =i nu mai poarta dupa ei umbra unei glorii lite rare sau politice care sa-i impiedice sa devina subiecte normale pentru literatura. Istoria are un sens mai ad`nc, reconstituirea devine o crea\ie epica realmente remarcabila. Sn straturile de sus
(acelea unde este vorba de Balcescu, Eliade etc.) romanul se tul bura din nou: istoria impiedica aici desfa=urarea libera =i creatoare a fic\iunii, fic\iunea prin nota ei conven\ionala simplifica =i ba gatelizeaza istoria.
* * *
9. Camil Petrescu a publicat dupa cel al doilea razboi mondial
=i un volum de Nuvele (1956; o parte dintre nara\iuni aparusera
in 1949, 1951), un fel de jurnal al operelor lui mai vechi. Apar aici teme tratate odata in teatru (Turnul de filde= este o relatare
in proza a subiectului din Jocul ielelor) =i personajele int`lnite in alte scrieri: Ladima, Nae Gheorghidiu etc. Doua sunt temele mai importante ale acestor firave (estetic) nara\iuni: tema creatorului
(intelectualului) =i tema compartimentarii lumii burgheze. Lui
Ladima, poet =i gazetar, via\a ii pare (Cei care platesc cu via\a)
„deznadajduit compartimentata“ intre avu\i =i saraci. Creatorul intra cu un spor de suferin\a datorita sporului de luciditate in pri ma categorie. Prozele traduc, fara prea multa imagina\ie =i fara interes pentru psihologie, aceasta teza. Ladima — „unul dintre cei mai interesan\i poe\i ai epocii“ — umbla imbracat in costum de subofi\er rezervist pentru ca nu are haine civile, sta ceasuri
intregi la „Terasa“ a=tept`nd un prieten fara sa man`nce ceva deoarece n-are doi lei in buzunar, pre\ul unui capu\iner cu doua cornuri. Mihai Oproiu (M`nu=ile; nuvela este o versiune noua a unei buca\i mai vechi: O seara cu masa buna =i iubire, publicata
inainte de razboi) este, ca =i Ladima, „revoltat cu fruntea la pam`nt“: poet orgolios, famelic, impu=ca francul prin cafenelele ora=ului =i accepta, supun`ndu-se unei mari umilin\e, invita\ia unui fost coleg de =coala, Dimianu, de a lua masa la un restaurant de lux. Dimianu este un om de afaceri abil, cu mare trecere la femei
=i cu o filozofie cinic de practica: „Crede-ma pe mine, =coala nu face doi bani. Uite, Niculescu, premiantul I-iu, ce face? profesor la Giurgiu. +i eu care eram coada“... ii place cu toate acestea lite ratura, mai ales cea idealista, pentru ca, lumea fiind mizerabila, literatura il face sa uite (ideea artei ca forma de escamotare a conflictelor sociale). La plecare, dupa o masa buna =i o conversa\ie agreabila, Dimianu pune in m`na poetului o suta de lei, recoman d`ndu-i sa nu mai ceara bani pentru poeziile publicate („N-ai idee ce proasta impresie faci... Mai bine, c`nd n-ai, cere-mi mie un pol, doi acolo...“). Poetul ram`ne stupefiat de umilin\a, cu lacri mile =iroind pe obraz.
Sn acela=i stil abrupt tezist sunt scrise =i celelalte nuvele. Proza torul ia un cuplu, de obicei doi fo=ti colegi de =coala, pentru a ilustra selec\ia inversa a valorilor in societatea compartimentata:
Mihai Oproiu =i Dimianu, Ticu Florea =i Johny Scurtacescu (Un episod), Ladima =i boier Dinu Danoiu (Moartea pescaru=ului), Paul
Lamanesco =i Mitrache Anghel sau Sine=ti =i Gelu Ruscanu (Tur nul de filde=) ilustreaza ideea despre opozi\ia ireconciliabila intre valoare =i promovare sociala, arta =i conformism. Creatorul este cel care pierde mereu, ultimul chemat la banchetul vie\ii. O su gestie mai profunda a acestei diferen\ieri aflam in Cei care platesc cu via\a (unde se vorbe=te =i de demonstra\ia muncitorilor tipografi din 13 Decembrie 1918). Dinu Dorcea, t`nar actor cu mari per spective, i=i pierde treptat auzul. Infirmitatea (este la mijloc =i o nota autobiografica) pune intre el =i cealalta lume un de=ert de lini=te =i nein\elegere. Actorul (Creatorul) percepe semnele venite din cealalta parte prin mijlocirea unei teribile maladii (simbolul unei subiectivita\ii inchise, impenetrabile).
Mai profunde dintre nuvelele lui Camil Petrescu sunt Moartea pescaru=ului =i Turnul de filde=. Ladima, invitat la \ara de idilicul boier Dinu Danoiu, afla ca acesta a facut afaceri necurate in armata
=i a str`ns o avere insemnata folosind gra\iile so\iei sale, frumoasa
Adina Danoiu. Dinu are acum o casa mare =i o gradina cu soiuri rare, pazita de 16 c`ini. Sn acest paradis floral se afla morm`ntul
Adinei Danoiu de care se indragoste=te, retrospectiv, dupa fo tografii Ladima. Sntrebarea ce chinuie pe temutul gazetar este daca
Adina s-a sinucis (exista =i ipoteza ca, dupa ce s-a folosit de ea,
Dinu Danoiu a ucis-o ca sa scape de un martor incomod) =i daca s-a sinucis pentru ce motiv (depresiune nervoasa, remu=cari?).
Problematica eroilor lui Holban este tratata in acest mod mai sim plu. Un raspuns, pe calea unei alegorii, ii vine dintr-o int`mplare cinegetica: boierul care iubea florile ucide inutil, cu toate pro testele lui Ladima, un pescaru=.
Sn Turnul de filde= re\inem, pe l`nga elementele cunoscute din piesa, cuplul Irena =i Paul Lomanesco, prin care Camil Petrescu ilustreaza tema creatorului invers`nd datele ecua\iei. Paul Loma nesco, pictor cunoscut, cu expozi\ii la Paris, este la origine un oare care Gaman, individ de extrac\ie joasa, fara nici o aplica\ie pen tru arta. El este opera bogata=ei Irena, nascuta Ruscanu, femeie ur`ta =i apriga. O schi\a — in linie tipologica — a „logoviperei“
Calliopi Bal-Ceaurescu din Un om intre oameni. De o „vanitate coriace“ =i „rautate vultureasca“, ea are cultul familiei =i face din simplul, dar robustul Gaman un pictor de oarecare suprafa\a =i-un om cu educa\ie mondena. Simplificat, mitul lui Pygmalion este transpus intr-o atmosfera de lupte =i vanita\i balcanice. Lomanesco a ajuns, prin voin\a acestei femei d`rze, un pictor la moda =i traie=te izolat de via\a intr-un fals turn de filde=, turnul de filde= fiind in cazul de fa\a bunastarea. Compartimentarea de care pro zatorul este in continuare obsedat se face intre pseudo-pictorul
Lomanesco =i grupul de tineri pictori saraci care solicita o comanda guvernamentala. Episodul Gelu Ruscanu — Sine=ti este colateral nivelului piesei.
* * *
10. Piesa Caragiale in vremea lui (1957), precedata de un pro log excursiv despre om =i neom in societatea compartimentata
(tema revine), este cea mai slaba dintre scrierile lui Camil Pe trescu. Amestec`nd fic\iunea cu elemente luate din opera =i via\a lui I. L. Caragiale, Eminescu, Slavici, Maiorescu, autorul transpune
in replici triste prin lipsa lor de expresivitate biografia unui crea tor in lupta cu mizeriile vie\ii. Eminescu este un bolnav pl`ngacios,
Slavici un om bun, dar greoi la minte, Maiorescu un cinic =i un parvenit antipatic, I. L. Caragiale un corosiv cu o ironie cam vul gara, tandru, sentimental totu=i in familie. Pun`ndu-i sa vorbeasca
in acest chip, autorul uita ca via\a particulara a acestor indivizi nu mai poate fi privita dec`t prin intermediul operei lor. Uita, mai ales, ca un creator de geniu nu poate deveni personaj central intr-o opera de fic\iune. Sa citam c`teva replici din piesa Caragiale in vremea lui, expresia unei nein\elese rataciri din partea unui mare scriitor:
„CARAGIALE: a...i Ma Mihai, ce-i cu tine?
EMINESCU (din strafundul fapturii lui omene=ti, ii cade capul
in piept): S-a ispravit...
CARAGIALE (\`=nind cu capul in sus): Nu s-a ispravit deloc.
EMINESCU: Sunt sleit. Sunt bolnav. De-abia imi mai pot mi=ca picioarele bolnave. Mi-s umflate. Uite, umblu vara cu galo=i.
(Arata galo=ii de stofa.) N-am locuin\a, n-am haine. Alaltaieri am refuzat o masa la Maiorescu, pentru ca nu mai puteam ie=i in lume cu costumul asta, singurul pe care-l port de ani de zile. (Sur`z`nd amar.) +i el mi-a spus sa incerc un costum de al lui... Dar mai ales sunt obosit, sunt sf`r=it. Simt ca s-a rupt ceva in mine, care nu se mai poate drege.
SLAVICI (indurerat, in\elept): De vina sunt excesele dumi tale, frate Mihai... Eu \i-am spus mereu. Nop\ile nedormite...
CARAGIALE (scaparator de m`nie): Ma Slavici, nu fi prost.
Snva\a rom`ne=te, inva\a in\elesul cuvintelor, daca nu e=ti in stare sa-l gase=ti singur. C`nd zici «excese» la plural, tu nu-\i dai sea ma ce spui. Tu ai vrea sa zici ca Eminescu se da prea mult muncii lui de poet, fara sa mai =tie de lume, caut`nd t`lcurile sau cum spune el: «Sim\i ca pe cap i\i cade cerul caut`nd cuv`ntul ce exprima adevarul». (Lui Eminescu): A=a parca spui, ma? (Cu fruntea dreapta): Acolo, in lupta asta nu poate fi «exces», caci acesta este rostul, legea scriitorului pe pam`nt... Datoria noastra, noi cei din jurul lui, impreuna cu sc`rbele astea care pun \ara la cale, ca =i cu cei ce conduc azi, e sa-l ajutam sa-=i tamaduiasca ranile... sa se inzdraveneasca, sa se odihneasca... Sn loc de asta chiar voi, tu =i Maiorescu, care pretinde\i ca-l pre\ui\i, ii oferi\i vreun costum de haine uzate... +i ca sa justifica\i meschinaria =i reala voastra nepasare, crea\i legende. «Ca a=a e Eminescu, ca el nu are nevoie de nimic; ca pe el nu-l ating nevoile =i lipsurile pam`nte=ti; ca el traie=te in nori.» Baremi tu, nepricopsitule, il mai calomniezi =i din ne=tiin\a limbii rom`ne. Mai, c`nd zici de spre cineva ca face «excese» a=a pur =i simplu, inseamna ca-l
invinuie=ti ca abuzeaza de petreceri =i de placeri oprite, oprite, ma, =i ru=inoase, in dauna sanata\ii lui.
SLAVICI: N-am vrut sa zic asta... Eu =tiu c`t e de cuminte.
Ca o fata.
(Eminescu scrie ceva cu un z`mbet trist.)
CARAGIALE: N-oi fi vrut sa spui asta, capsomane, dar ai spus-o =i o vor repeta-o =i al\ii. Se va crea o legenda... Din prostia ta fra\easca, sau din prostia sub\ire =i filistina a lui Maiorescu...“
Critica a gasit interesanta, totu=i, aceasta piesa prin faptul ca
„nu \inte=te doar sa faca o calma reconstituire istorica, ci sus\ine o polemica inteligenta =i aprinsa cu o imagine a lui Caragiale oa recum formata. Camil Petrescu \inte=te sa rastoarne aceasta ima gine =i sa-=i impuna viziunea lui infa\i=`nd un Caragiale care traie=te drama spiritului creator, exasperat de rolul cretiniei burgheze, dra ma omului nein\eles adesea chiar de prietenii sai cei mai buni“
(Ov. S. Crohmalniceanu, Gazeta literara, 15 oct. 1964).
Sntrebarea este daca despre toate acestea trebuie sa mai vor beasca o piesa proasta dupa ce a vorbit o mare opera.





Comentarii:

Nu ai gasit ce cautai? Crezi ca ceva ne lipseste? Lasa-ti comentariul si incercam sa te ajutam.
Esti satisfacut de calitarea acestui referat, eseu, cometariu? Apreciem aprecierile voastre.

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)


Noteaza referatul:
In prezent referatul este notat cu: ? (media unui numar de ? de note primite).

2345678910

 
Copyright 2005 - 2019 | Trimite referat | Harta site | Adauga in favorite