v3x6xg
Comicul lui D. D. Patrascanu (1872—1937) e mai mult de ordinul bufoneriei, traind din situatii caricate si din mecanizari. Un inspector viziteaza o scoala provinciala, se loveste de usa, isi face un cucui in frunte, e luat in primire de directoare si manuit ca un automat, sfarseste prin a scrie in condica de inspectie contrariul de ceea ce gandeste. Un francez aclimatizat, Jean Renaud, invita pe un prieten la masa (idee luata probabil din Mark Twain). Francezul arata invitatului apartamentul sau, “mon cabinet de travail”, “la salle de bain”, “la salle a manger”, care toate sunt de o indigenta caricaturala, apoi il ospateaza mizerabil conform unui meniu solemn in care se vad scrise mancari pretentioase ca Aperitifs a la russe, Consommé
Richelieu au fumet de céléri, Pommes de terre a la française, sauce divine.
La punctul Corbeille de fruits, amfitrioana pune pe masa un pumn de nuci. Doi soti se pregatesc de bal, si obisnuitele mici tragicomedii ale imbracarii iau o forma atat de catastrofala, incat sotul nu mai vrea sa mearga la bal, cand e aproape gata, iar sotia arunca in capul barbatului un lighean cu apa. Compunerile care exprima, pe urmele lui Caragiale si Sadoveanu, umorul inocentei, in care se evoaca intr-o limba plina de mireasma moldoveniei si a scripturilor fericirile oamenilor simpli sunt cele mai merituoase. In Timotheiu mucenicul este fermecator stilul biblic prin care preotul si ascultatorul sau isi indreptatesc libatiile.

Bucata memorabila a lui Patrascanu e Inzapaditi, analiza a euforiei ebrietatii, inrudita cu aceea din schita Calatorului ii sade bine cu drumul a lui Bratescu-Voinesti. Todirita Naum si Iorgu Chirilovici s-au inzapezit la Pascani tocmai de revelion. Seful de gara ii invita sa petreaca cu ai sai si cei doi se simt cum nu se poate mai bine. Lupta intre dorinta de a ramane si falsa veleitate de a pleca formeaza umorul compunerii, a carei tehnica sta in transcrierea dialogului, foarte caragialian in substanta, insa de o savuroasa incetineala moldava.