t8h21hl
Si cu moartea-n san,
La Rada cata,
Din suflet ofta
Si-apoi cuvanta:
„Rado, Radisoara,
Mandra viisoara!
Ia-ma tu pe mine
Ca te-oi tinea bine
Si ti-oi da eu tie
Ruble chiar o mie,
Papuci in badii
Adusi din Indii,3
Blana lunga, moale,
Cu samur in poale,
Si un asternut
Cu aur tesut.“
Rada mi-l vedea
Si ii raspundea:
„Capitan Matei, la Odobesti si-l duc peste Prut.
3 Adica din India.

Ma vrei, nu ma vrei,
Cat esti de bogat
Nu mi-i fi barbat,
Ca ti-e barba sura
Si n-ai dinti in gura.
Barbat oi lua
Care s-a afla
Dunarea sa-noate
Ridicand din coate,
In picioare stand,
Buzdugan purtand.“
Nime nu s-afla
Care cuteza
Din cei cazaclii
Negustori de vii.
Iar un argatel
Tanar, voinicel,
1 Din cuprinsul baladelor Paunasul Codrilor, Vidra si Rada se poate dobandi o idee exacta de caracterul femeilor romance. Ele sunt vesele, glumete si au o plecare mare pentru voinici. Un om vrednic, care rupe mata-n doua, dupa proverbul poporal, plateste mult in ochii romancei, si fie cat de sarac, el e preferat unui avut nevrednic. Romanul asemenea isi arata simtirile lui in urmatoarea zicala: „Mai bine cu un voinic la paguba, decat cu un misel la castig“.

Pe loc s-apuca
De se incerca.
Dunarea trecea,
Si iar se-ntorcea
Din coate-notand
In picioare stand,

Buzdugan purtand.
Rada-nveselea
Si astfel graia:
„Vin’, voinicule,
Argatelule!
Pe tine te vreau,
Barbat sa te iau,
Ca-i o zicatoare
De insuratoare:
Cine bate Dunarea1
Nu mi-l bate muierea!“

Pe luciul Dunarii,
La scursurile garlei,
La cotitura marii,
Ian ca se zarea plutind,
Cu lopetile vaslind,
Cu panzele falfaind,
Un caic mare, bogat,
Cu postav ros imbracat,
Pe-n afara zugravit
Si pe margini poleit.
Da-n caic cine era?
Era capitan-Pasa,
Brui aman, aman!
1 Aceasta balada se canta pe o arie cam serbeasca, cu traganituri de glas orientale, si lautarii adauga la sfarsitul ariei un soi de suspin pe cuvintele turcesti
2 Turcii dau numirea de franci la toate popoarele imbracate cu haine europene, si fiindca ei au avut multe razboaie cu ungurii si cu nemtii, poate ca versul de sus face aluzie la unul din acele maceluri crancene ce au rosit cu sange de atatea ori malurile Dunarii. Punem inainte aceasta presupunere, fiindca caracterul mai modern al baladei Badiului nu ne ingaduie a o crede de pe timpul cumplitei desfaceri a francilor sub zidurile Nicopolei.
3 Inainte de razboiul rusilor cu Turcia, la 1828, orasul Braila, intarit cu ziduri, era ocupat de o garnizoana turceasca. Brailenii din balada nu sunt decat ostasi din acea garnizoana.