Iubirea este una din cele mai vechi teme ale literaturii lumii ea fiind generata de sentimentul specific omenesc care difera de la om la om in functie de varsta, sex, credinta, epoca istorica sau apartenenta culturala. q5m20mo
De la iubirea de aproape la iubirea de sine, de la iubirea imposibila la cea domestica, de la emotia adolescentina pana la sentimentul profund al maturitatii iubirea a facut sa vibreze lira marilor scriitori. Tema iubirii a fost intalnita inca de la primele scrieri „Cantarea cantarilor” sau „Epopeea lui Ghilgames” iubirea este tema obsedanta literaturii. Scriitorii au cantat iubirea aratand suferinta si fericirea implicata de aceasta si au incercat sa gaseasca un sens vietii si chiar mortii prin iubire, de aceea ea reprezinta mai mult decat un sentiment. Este de fapt un mod de existenta, o sansa data omului de a se ridica de la rangul de muritor.
Permanenta acestui sentiment pare a fi explicata de mitologie prin simbolul ANDROGINULUI care ilustreaza eterna cautare a iubirii, a sufletului pereche ce caracterizeaza fiecare fiinta umana. In mitologia greaca androginul era o fiinta fabuloasa, jumatate barbat jumatate femeie.
Iubirea este abordata in literatura din diverse unghiuri, de-a lungul vremii existand diferite idei referitoare la iubire. Principalele trei ipostaze ale iubirii, atat in literatura romana cat si in cea universala sunt: iubirea ca initiere, iubirea ca pasiune si iubirea tragica.
In mentalitatea arhaica iubirea este considerata o mare forta si primul impact cu aceasta s-ar datora unei fiinte supranaturale si reprezinta un proces de initiere configurat intr-un singur mit: mitul erotic al zburatorului. Mit fundamental al poporului roman, mitul este dupa cum afirma George Calinescu: „personificarea invaziei instinctului puberal”. In conceptia criticilor, folcloristilor, etnologilor, zburatorul este un spirit rau, privit ca un zmeu sau demon, o naluca, care intra noaptea pe horn avand infatisare de balaur sau de sarpe. Zburatorul apare in visul fetelor ca un tanar frumos chinuindu-le somnul. Dintre toti cei care s-au ocupat cu studierea acestui mit doar Mihai Eminescu a fost singurul care a prelucrat acest mit care apare in opera sa Calin(file din poveste). Ion Heliade Radulescu a dedicat o intreaga poezie acestui mit numita „Zburatorul”, considerata cea mai izbutita creatie a acestuia.
Iubirea ca pasiune este una din cele mai impozante ipostaze ale iubirii in literatura. Ea se caracterizeaza prin atractie reciproca puternica, existenta unor obstacole in intalnirea sentimentului de iubire, prin incalcarea unor reguli ale comunitatii in care traiesc cei doi. In cazul ei cei doi indragostiti traiesc o stare de exaltare(entuziasm) permanenta care duce la un dezechilibru sufletesc. Deseori ei sunt despartiti de imprejurari ti aceasta departare se impune pentru a verifica sentimentele si in acelasi timp pentru a-i pastra intensitatea. Iubirea-pasiune este insotita intotdeauna de suferinta, de o anumita doza de nebunie si de o tentatie a mortii.
In mitologia greaca pe langa zeul iubirii ,Eros, exista si un zeu al mortii, Thanatos iar psihologia moderna considera ca instinctul erotic si cel al mortii sunt doua instincte dominante ale psihicului uman. Eros este divinitatea primordiala a mitologiei grecesti. El este zeul cel mai vechi care le daruieste indragostitilor asemenea spirit de sacrificiu incat accepta sa moara pentru altii. Eros realizeaza armonia universului prin atractia contrariilor care nu apare numai intre oameni si animale ci si intre astri, intre sunete si intre partile corpului. Iubirea devine astfel cosmica, principiul ordonator al lumii. Thanatos este zeul mortii in mitologia greaca caruia ii corespunde divinitatea feminina romana Mors. El era fiul zeitei Nyx si fratele lui Hypnos, zeul somnului. Hesiod il numeste in „Teogonia” zeul teribil care are „inima de fier, suflet de arama, nepasator in pieptul sau” si care se afla in dusmanie chiar cu zeii nemuritori.
In mitologia greaca si cea egipteana au fost scrise foarte multe mituri in care se gaseste tema iubirii. Personajele acestor mituri nu sunt fiinte umane ci sunt zei sau eroi ai civilizatiei si din acest motiv gesturile lor constituie mistere. In mitologia egipteana cel mai celebru cuplu de indragostiti este Isis -; Osiris. Isis zeita casatoriei simbolul armoniei matrimoniale si fidelitatii casnice a femeii fata de sotul ei chiar si dupa moartea lui poseda arta magiei, a tamaduirii si chiar a invierii din morti. Ea este cea care ii initiaza pe oameni in arta medicinii.
In mitologia greaca un cuplu de indragostiti era Pyramus si Thisbe. Cei doi tineri se iubeau dar parintii lor se opuneau acestei iubiri. La una din intalniri Thisbe vede o leoaica plina de sange. aceasta se sperie si o ia la fuga dar ii cade valul iarv lupoaica unge valul cu sange. Pyramus cand vede crede ca iubita sa a murit si se sinucide, iar Thisbe vazandu-si iubitul mort se sinucide si ea.
Un important scriitor al literaturii care a adoptat iubirea in operele sale a fost Ioan Slavici. El a zugravit in romanul sau „Mara” povestea tulburatoare a unei iubiri care se infiripeaza instantaneu si are puterea unei fatalitati. Aceasta iubire, protagonistii ei fiind Natl si Persida, are caracteristicile clare a unei iubiri-pasiuni, Slavici urmarind de-a lungul romanului evolutia sentimentelor celor doi, descriindu-le pe acestea in amanunt si reusind astfel sa traseze un drum bine definit al iubirii-pasiuni.
Prima intalnire a celor doi protagonisti, momentul infiriparii iubirii, are un puternic impact asupra acestora, ei sunt cuprinsi de o atractie reciproca puternica care nu ii va mai parasi si de un sentiment care prevede, oarecum, suferintele prin care vor trecea. Pe parcurs ce iubirea lor evolueaza, incercarile de a i se opune devin din ce in ce mai zadarnice. Atat Persida cat si Natl nu pot evita intalnirile asa zise intamplatoare, pe care ei insusi le provoaca iar in momentele in care se zaresc sunt cuprinsi de aceeasi atractie reciproca puternica. Iubirea dintre Natl si Persida este insotita atat de suferinta cat si de o anumita doza de nebunie si de o tentatie a mortii. Pana ce ajung sa se casatoreasca pe ascuns, cei doi sufera din iubire, ei fiind despartiti unul de altul de imprejurari. Insa chiar si dupa nunta, Persida continua sa sufere datorita comportamentului lui Natl si agresivitatii acestuia, iar Natl de pe urma nesigurantei si geloziei sale. Tentatia mortii se regaseste atat in comportamentul lui Natl cat si in cel al Persidei. Persida simte ca singurul ei refugiu inafara manastirii ar fi moartea iar Natl ajunge la Arad la un inalt nivel de degradare atat sufleteasca cat si trupeasca, gandindu-se chiar si la varianta mortii. Doza de nebunie a celor doi protagonisti reiese din hotararea acestora de a se casatori pe ascuns si de a fugi singuri la Viena.
Iubirea dintre Natl si Persida trece peste obstacolele intalnite si incalca regulile comunitatii in care traiesc cei doi. Natl si Persida se diferentiaza atat prin etnie, confesiune religioasa, familie, educatie cat si prin insusi temperamentul lor. Totusi, cu ajutorul iubirii cei doi trec peste toate obstacolele ce se ivesc in cale, renuntand la orice si reusind in final sa realizeze o casnicie reusita, binecuvantata atat de parinti cat si de Dumnezeu si desavarsita de aducerea pe lume a unui copil.
Alti mari scriitori romani care au abordat tema iubirii in operele lor sunt Camil Petrescu in opera „Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi”, Tudor Arghezi scrie ideile precum „Creion” si „Psalmul de taina”, Nichita Stanescu adopta tema iubirii in romanele „Adolescenti pe mare” si „Leoaica tanara” si in cele din urma cel mai mare scriitor roman, Mihai Eminescu,a adoptat tema iubirii in poeziile sale „Sara pe deal” ,”Floare albastra”, „Lacul”, „Dorinta”.
Se remarca astfel ca marii scriitori ai literaturii romane au abordat tema iubirii din diferite unghiuri cu rezultate de o imensa importanta pentru literatura autohtona. Faptul ca iubirea I-a atras dintotdeauna pe autorii unor opere de mare sau mica amploare este natural, caci iubirea este poate cea mai vasta sursa de inspiratie prin faptul ca este o experienta unica pentru fiecare in parte si poate fi privita sub nenumarate aspecte. Si in folclor iubirea este o tema fundamentala si poporul a creat o categorie estetica caracteristica ei: Doina. Doina, fie de jale, fie de dor, exprima profunzimea sentimentului de dragoste, puritatea si suferinta pe care acesta o poate provoca.
Iubirea este o tema inepuizabila si oricat s-ar scrie despre iubire, mai raman inca multe de scris. De aceea noii scriitori, viitoarele nume sonore continua sa scrie despre dragoste, sub alte forme, sub alte titluri, descriind noi trairi. Iubirea este si va ramane tema fundamentala a literaturii tuturor prezentului, trecutului si viitorului.