Personaj central, Ilie Moromete traverseaza drama taranului legat de vechile randuieli ale statului , luptand contra amenintarilor care-l asalteaza: m9p18pr
- Fonicirea, impozitelor , datoriile la Banca, taxele pentru Niculae la scoala.
Scriitorul descopera complicatiile necunoscute ale sufletului rural, un fel de a gandi al taranului, in afara oricarei dorinte de imbogatire.
Primul semn al unor vremuri mai grele a fost taierea salcamului, simbol al stabilitatii si traniciei. El este incapabil de negustorie, este incapabil sa faca bani starnind nemultumirea baietilor sai. Dar Moromete nu este incativ.
Presat de imprejurari se hotaraste sa-l trimita pe Achim la bucuresti , sa-i ceara un imprumut , vinde lui Balescu o parte din pamant si locul din spatele casei.
Bataia baietilor cu parul este o disperata incercare de a-si salva autoritatea.
Fuga baietilor cu caii la Bucuresti incheie primul volum, spulberand una din iluziile fundamentale ale personajului. El traieste drama de a nu se mai intani cu fii sai pe aceeasi traiectorie morala.
Lumea lui este cea de la feraria lui Iocan unde el era asteptat pentru a se incepe discutiilor, semn al prestigiului sau real
Aici petrecea seri lungi impreuna cu prietenul sau Cocosila si Dumitru Guinae, discutand politica cu umor si ironie. Placerea de a vorbi a lui Moromete starnea mania Catrinei care izbucnea: “Esti mort dupa sedere si tutun ... lovi-o-ar moartea de vorba de care nu te mai saturi!.”
Ilie Morometre este carecterizat de inteligenta ascutita , ironie , logica interioara, etc.
Morometre este un bun observator si moralist dar si un disimulat , ascunjandu-si gandurile, se amuza pe seama prostiei, a ingamfari , a limbajului pretios. Pentru cei din jur, Moromete este sucit si imprevizibil.
Exista in firea lui Moromete o anumita candoare ramasa din copilarie , dar si un refuz de a iesi din lumea lei. El isi prelungeste iluzia ca poate trai ocolit de evenimente.
Dar nu stie sa-si exteriorizeze duiosia si dragostea nici chiar fata de copii.
Scena in care fiul cel mic Niculae este zgatait de friguri cand a luat premiul I, il surprinde pe Moromete, tatal ...
Scena ploii cand morometre este udat pana la piele de o ploaie repede si calda este revelatoare. Monologul sau interior arata, efortul lui Moromete de a intelege lumea, schimbarile satului, vorbind nu se stie cu cine, el intreaba, analizeaza, raspunde, isi suceste pe toate partile framantarile proprii.
Hotararea intarziata cu care sapa, grija pentru a salva niste biete paie ascunde defapt zdruncinarea intregi sale fiinte. Ploaia ii da puterea a-si analiza gandurile, rostul vietii de pana atunci, legaturile cu oamenii, dar mai ales cu ai sai.
Nepretuit de ai sai si parasit de copii care fug la oras, macinat de neintelegerile din familie, Moromete simte ca timpul ii este potrivnic, nu mai este rabdator si rosturile ei stiute. El nu se impaca cu gandul ca rosturile taranesti trebuie schimbate .
El nu mai fu vazut stand ceasuri intregi pe prispa, nici nu mai fu auzit raspunzand la salut cu mai multe cuvinte, nu mai fi auzit povestind, deci alte iluzii spulberate a comunicarii si a contemplatiei.
Volumul al II continua sa aiba in centrul sa pe ilie Moromete intrat insa intr-un con de umbra, acum constandu-se tot mai mic fiul cel mic, Niculae. Moromete face ultima incercare nereusita de asi aduce acasa baietii in sat.
Parasit la batranete de Catrina , el ramane doar cu fata cea mica, autoritatea lui in sat scade, oamenii nu-l mai asculta ca altadata.

ION CREANGA

Intr-un “fragment de autobiografie” Creanga sustine ca sa nascut la 1 martie 1837 din parintii romani: Stefan a lui Petre Ciubotariul din Humulesti si sotia sa , Smaranda, nascuta David Creanga.
A urmat scoala din Humulesti, Brosteni, Targu-Neams, Falticeni, Iasi, unde a fost elev la seminariul Teologic. Se inscrie la Scoala Normala de la Trei Ierari, dupa a carei absolvire devine invatator, fiind in acelasi timp diacon la Biserica Sf. Treime din Iasi. Suspendat din invatamant , dupa 2 ani va fi reprimit de catre Titu Maiorescu.
In aceasta perioada in cunoaste pe Eminescu.
Acesta il introduce la JUNIMEA unde va citi “Soacra cu trei nurori” deschizand seria unei indelungate colaborari.
Opera lui Ion Creanga este alcatuita din povesti, povestiri si “AMINTIRI DIN COPILARIE” , volum considerat de unii critici literali un roman al formarii personalitatii.
Desemnat primul roman al copilariei din literatura romana, “AMINTIRI DIN COPILARIE” impleteste in cele 4 parti ale sale, observarea realista cu elemente de fabulos din povesti.
Povestirile lui Creanga ofera experente de viata in care in care autenticul primeaza sub forma unor adevarate lectii de comportare.
Naratiunea cu caracter nuvelistic “Mos Nichifor, Cotcariul, Povestirile lui Creanga (Capra cu 3 iezi, Danila Prepeleac, Punguta cu doi bani, Povestea lui Harap Alb, Fata babei si fata mosneagului, Povestea unui om lenes)” sunt rezultatul expunerii reale si imaginare, personajele devin mesagere ale unor notiuni fundamentale:
- binele, adevarul, dreptatea , frumosul.