j2g12gk
Cezar Boliac (1813—1881) a fost o personalitate interesanta, pe ne drept uitata. Era un mare devorator de carti, si ale sale Meditatii in proza si versuri din 1835 indreptatesc sa se creada ca citise Les paroles d’un croyant ale lui Lamennais, aparute in 1833. El e un umanitarist, cam exaltat, cum erau de altfel toti pe atunci, induiosandu-se pentru vaduva saraca, cersetor, orb, muncitor, salahor, clacas, osandit la ocna, fara a fi insa comunist, cum pretindea Eliade, care il poreclise Sarsaila. Boliac izbuteste in evocarea feericului arhitectonic, dar si a grandiosului tehnic.
Descrierea unei furtuni haotice pe munti de cremene e remarcabila:
Imi place s-ascult vantul tunand din mal in mal,
Imi place sa vaz capra sarind din piatra-n piatra,
Imi place s-aprinz zeada pe o intinsa vatra
Si cerbul pe-o sprinceana sa-l vaz fara rival.
Sa stau la obarsia garlitii de cristal,
Mai rece decat gheata, si-n unda-i cea marunta
Sa vaz suind un pastrov si lostrita carunta,
Mai iuti decat sageata, pe piatra de metal.
S-ascult la pasari triste ce noaptea se destept;
S-ascult tempeste negre departe-ntaratate,
Si pravalind copacii, torente-nfuriate,
Si vaile sa urle de un potop ce-astept.

Si trasnete in cremeni izbind neincetat
Sa umple tot eterul de aburi de pucioasa,
Sa surpe in prapastii o stanca scorburoasa,
Sa zbiere pe ea ursul de groaza spaimantat.
Poetul dezvaluie o arta decorativa de sursa hugoliana in tablouri amanuntite, sclipitor arheologice, vrednice de un Th. Gautier si pe

care un parnasian le-ar fi aprobat din toata inima, dovada aceasta viziune exotica:
Sub sase stalpi granitici si-un rosu val de lana
Pe el cu animale cusute tot de mana,
Maret era drapat
Un pat de abanosuri, ascuns in bumbac moale,
S-un jet de dinti de fildes cu draperii pe poale,
Si-o baie de agat...
De-a dreapta se inalta un turn trufas, gigantic,
Zidit de toat-Asia dupa un plan fantastic,
De Iehova damnat;
S-alaturea cu dansul a lui Nembrod cladire,
Semeata ca si turnul, isi da a ei privire
In raiul suspendat.
Boliac a fost un jurnalist distins (amator onorabil si in arheologie), cu idei daca nu profunde, cel putin limpezi, expuse uneori cu o excelenta tehnica de gravor istoric.