Vasile Voiculescu face parte din categoria acelor scriitori care nu au fost
apreciati la justa valoare, decat dupa moarte. Opera sa contine poezii, nuvele,
piese de teatru si un roman “Zahei Orbul”, el intrand in atentia
publicului la aparitia acestui roman, a volumului de sonete si a volumului de
povestiri(1966). c2k22ki
Povestirile lui Voiculescu l-au impus ca pe un prozator “perfect stapan
pe mijloacele sale”, dupa cum afirma N. Manolescu. Povestirile sale, incluse
in volumele “Capul de zimbru” sau “Iubire magica’ au
cele mai multe teme si motive din vanatoare, pescuit, magie populara.
Povestirea este specia genului epic, de intindere medie, in care accentual cade
pe fapte, care sunt relatate din unghiul povestitorului, implicat ca narrator,
ca participant sau ca mesager al intamplarii, naratiunea fiind astfel subiectivizata.dupa
continut povestirea poate fi:satirica,fantastica, filozofica, romantica,magica.
Povestirea fantastica ‘Losstrita” de Vasile Voiculescu face parte
din volumul “Iubire magica”, aparut postum(1970), incadrandu-se
in proza contemporana. Este o povestire fantastica pentru ca imbina planul real
cu cel fabulos.
Structura compozitionala incepe cu punerea in tema(un fel de prolog), urmata
de naratiunea propriu-zisa, iar la sfarsit un epilog, prin care se incearca
o explicare rationala a faptelor irationale din cuprinsul naratiuniii, finalul
fiind deschis diferitelor interpretari ale cititorului.
Inceputul sta sub semnul fabulosului, povestindu-se o legenda populara despre
“dracul din balta”, care nu e decat o lostrita uriasa care “a
ademenit multa lume”, ea fiind “nesatula de carne de om”.Tanarul
Aliman fascinat de lostrita nadajduieste ca la un moment dat sa o prinda, dar
o scapa, ramanand “buimac, cu gura cascata si de atunci nu I-a mai iesit
din carnea bratelor o dezmierdare(…) ii simtea mereu povara si forma in
mainile nedibace si in sufletul tulburat”. El jura sa prinda lostrita
vie si nu-si mai gaseste odihna “zi si noapte cerceta scorburile ca un
nebun, alerga, manca, traia numai pe prunduri si in apa”.Pentru a o prinde
Aliman recurge la diverse stratageme, dar totul e in zadar.Pleaca apoi intr-un
sat “salbatecde pe Neagra”, unde auzise el ca traia un vraci batran
“mare descantator de pesti, un fel de stapan al apelor”, care ii
confectioneaza o lostrita din lemn “aidoma de suie si de frumoasa ca cea
din Bistrita”. La miezul noptii, “cu luna in patrar”, Aliman
intra in rau cu lostrita vrajita, spune descantecul invatat, prin care se leapada
de lumea lui Dumnezeu si da drumul “papusii cu chip de lostrita”
in Bistrita. Apoi adoarme, dar este trezit pentru ca bistrita si-a revarsat
apele, si salveaza din apa o fata lesinata, dar care isi veni in fire imediat
si nu inghitise deloc apa. Ochii fetei “erau mari , rotunzi, darreci ca
de sticla”, parul ca niste “suvoaie plavite rasfirate”, iar
dintii “ascutiti ca la fiare”.Aliman o ia la el acasa si se indragosteste
de aceasta fata, lostrita iesindu-I din minte.
El vrea sa se insoare cu fata, cu Ileana, caci asa ii pusese numele,dar cand
ii spuse acesteia de nunta “hohoti nebuneste” pentru ca “
nu-I ardea nici de popa, nici de biserica. Nu pentru asta venise pe lume,”se
comporta salbatic si avea “multe ascunzisuri si taine”.
Apare, intr-o zi si mama fetei pentru a o lua acasa, fata se impotriveste, dar
bistriceanca ii sopteste “niste vorbe care parca o adormira”, si
pana ce Aliman sa se dezmeticeasca, femeia “cu prada era departe “.
Aliman o cauta multa vreme, dar fara sa o gaseasca. O fata din sat “l-a
imbrobodit usor”si se logodeste cu el, fixandu-se si nunta. In noaptea
dinaintea nuntii, Aliman viseaza ca se va insura cu lostrita si ca il va cununa
batranul vrajitor, iar a doua zi, in timpul ospatului el e anuntat de un copil
ca lostrita a reaparut. El fuge spre Bistrita, intra in apele acesteia, o prinde
in brate si se cufunda cu ea in valuri.
Intamplarea este o poveste populara, o l;egenda ce a ramas “vie si mereu
mladioasa”, imbogatita an de an cu noi “adausuri si scornituri”,
dupa inchipuirile oamenilor.
“Lostrita” este o povestire fantastica, pe care Voiculescu o construieste
din elemente reale si fabuloase populare. In plan real se situeaza satul de
pescari, aflat pe malul Bistritei, tragediile de inec ale satenilor se inscriuin
realitate, faptul ca locuitorii satului se pricep la pescuit, apoi nunta si
intreg ritualul ospatului,nasii, mireasa si nuntasii fac parte tot di realul
vietii. In plan fabulos apare lostrita, iar unele intamplari stau tot sub semnul
fabulosului,cum ar fi descantecul pe care il rosteste Aliman,cand duce in Bistrita
lostrita facuta din lemn si se leapada in felul acesta de Dumnezeu; fata pe
care el o gaseste lesinata si care isi revine imediat,care are o infatisare
de asemenea ciudata.
Textul reia la un alt nivelpovestea de dragoste intre doi reprezentanti apartinand
unor lumi diferite, a caror unire nu este posibila in lumea reala, amintind
de “Luceafarul”eminescian sau de “Riga Cripto si Lapona Enigel”
a lui Barbu.
“Lostrita” nu e numai o poveste de dragoste, ci si una de vanatoare
si pescuit, incarcata de semnificatiii profunde privind aventura omului in cautarea
absolutului, care sfarseste rapus de propriul ideal, amintind de capitaqnul
Ahab, vanatorul balenei Moby Dick.Pentru atingerea absolutului, aliman este
capabil de sacrificial supreme, astfel el se leapada de Dumnezeu.
Finalu povestirii, departe de a clarifica, consacra legenda lostritei fabuloase,
care “colinda in sus si-n jos malurile Bistritei”, o data cu povestirea
lui Aliman, care in maniera basmului popular “creste si se impodobeste
an de an cu noi adaose si alte scornituri dupa inchipuirile oamenilor jinduiti
de intamplari dincolo de fire”.
Ca in majoritatea povestirilor, pe langa senzationalul faptelor prezentate impresioneaza
si felul in care se povesteste, din acest punct de vedere povestirile lui Voiculescu,
fiind puse adesea in legatura cu cele ale lui Sadoveanu, inspirate din lumea
vanatorii si a pescuitului. ,Impresioneaza modul in care autorul recreeaza atmosfera
tipica basmelor, cu formule narrative, cu imbinarea celor doua planuri si u
erou ce trece prin mai multe incercari, apeland chiar la forme de magie pentru
a se putea insoti cu aleasa inimii sale.