Mihai Eminescu este cel mai mare cantaret al iubirii din literatura noastra. s1k16kx
El a realizat o poezie de o mare sensibilitate in care motivul naturii si iubirii
se inbina armonios.
Eroi sai lirici sunt vazuti in mijlocul naturii frumoase nepangarite de mana
de om, natura este in plina inflorire, lumina lunara este inmultita de oglinzile
nenumarate ale apelor, izvoarelor, raurile, lacurile.
Poezia "Lacul" a aparut la 1 Septembrie 1876 si se inscrie in aceasta
tematica a iubirii si naturii. Ia apartine Genului Liric autorul exprimandusi
sentimentele puternice de dragoste pentru femeia iubita pe care o asteapta in
mijlocul naturii.
Titlul poeziei "Lacul" este un simbol si semnifica sufletul uman incarcat
de dor. Apa exprima fie nelinistea iubirii fie trecerea timpului. Intalnim in
aceasta poezie si alte simboluri specifice creztiei eminesciene: codrul= ocrotitor
al iubirii, luna= atribut al chipului sfant al iubitei. Eminescu este un poet
selinar, atmosfera de dragoste si mister este sugerat de prezenta luni.
Poezia poate fii inpartita in 3 parti. In primele 6 versuri, care constitue
partea intai si pe care am putea sa o numim asteptarea, poetul isi asteapta
iubita intr-un decor de basm, intr-o barca pe lac, inconjurat de codrul protector.
Pe lacul albastru plutesc nuferi galbeni iar apa tresare in cercuri albe la
trecerea barcii in care poetul asculta si asteapta cu emotie sosirea iubitei.
Aceasta parte este realizata cu ajutorul epitetelor cromatice: "nuferi
galbeni", "lac albastru", "cercuri albe", inversiunea:
"lacul codrilor albastru precum si a verbelor la indicativ prezent.
In partea a doua a poeziei care cuprinde, ultimele doua versuri din strofa a
doua si stofele trei si patru, avem de-a face cu visul de iubire al poetului.
El isi imagineaza sosirea iubitei care va aparea dintre trestri si ii va cadea
la piept. Inpreuna se vor plimba cu "luntre mica" pe apele lacurilor
lasanduse in voia naturii. Vor admira luna, semn ca momentul ales pentru intalnire
este seara, trestiile vor fosni iar apa cu undele ei va suna.
Pronumele personal Ea scris cu caracter diferit de result poeziei reprezinta
o lume a dorintei pentru poet. Asociat cu mediul vegetal "trestii"
si un meteorit "sa-mi cada", pentru poet iubita primeste statul de
astru sau floare.
Observam in aceasta parte ca misloace de realizare artistica: epitete si caracter
generalizator: "luntrea mica", "lin fosneasca", "sa
cada lin", epitetul antepus "blandei lune", personificari: "glas
de ape", "nuferi galbeni il incarca", "vantun trestii lin
fosneasca precum si metafora: "tresarind in cercuri albe". Verbele
sunt folosite la modul conjunctiv prezent care ne sugereaza o actiune viitoare,
posibila. Cateva conjunctive sunt folosite fara conjunctia "sa fosneasca".
In partea a treia a poeziei care cuprinde ultima strofa, a cincea, si care putem
sa o numim durerea singuratatii este prezent sentimentul de singuratate, de
durere dar nu de disperare. Indragostitul este apasat de singuratate, suspina
si sufera in mijlocul acestui cadru mirific al naturi.
Pentru a vedea aceste sentimente se revine la folosirea verbelor la indicativ
prezent. Strofa incepe cu conjunctia adversativa, pusa in locul subiectului
marcand astfel iesirea din lumea viselor si intoarcerea la realotate. Intalnim
si in acesta strofa o inversiune "... Singuratic in zadar suspin si sufar".
Cele trei puncte de suspensie marcheaza separarea din ce in ce mai mare dintre
cele doua luni, a visului si a realitatii, sugerandune trecerea la o stare de
calm.
Visul de dragoste este infatisat cu intensitate. Desi intalnirea indragostitilor
nu are loc, sentimentul puternic al dragostei nu dispare, inplinirea iubirii
fiind resimtita ca iminenta.
Poezia are o forma specifica populara, semn ca poetul sa inspirat din folclorul
romanesc. Masura versurilor este de 7-8 silabe, ritmul trohaic iar rima este
incrutisata sau variata (imperfecta).
In ciuda simplitatii aparente a poeziei, din text se degaja o vraja aparte datorita
muzicalitatii versurilor, plasticitatii, imaginilor, a inbinari imaginile vizuale:
"nuferi galbeni il incarca" cu imaginea auditiva: "Vantun trestii
lin fosneasca" precum si a atmosferei generate de cadrul natural. Desi
iubirea ramane neinplinita, atmosfera este senina si de calma resemnare.
Eminescu este indiscutabil cel mai mare poet roman, punctul cel mai inalt la
care sa ridicat geniul artistic al poporului roman.
