I. “Rege al poeziei”, cum l-a numit Eminescu, Vasile Alecsandri, cea mai de seama personalitate a generatiei de scriitori romani de la 1848, a ramas in literatura noastra nu numai ca un mare poet, si si ca un deschizator de drumuri in domeniul poeziei si ca intemeietor al teatrului romanesc. t3p23pe
Un loc aparte in creatia lui Alecsandri il ofera volumul Pasteluri, publicat in 1875. Alecsandri este creatorul acestei specii literare pe care a si impus-o in literatura romana, pastelurile sale bucurandu-se de aprecieri favorabile inca de la aparitie.
II. a) Pastelul “Sfarsit de toamna” surprinde fenomenele specifice sfarsitului acestui anotimp ce au loc in natura o data cu apropierea iernii. Este o descriere lirica in versuri. Prin contemplarea tabloului de natura, poetul isi exprima propiile sentimente fata de peisajul descris. b) Opera lirica in care autorul descrie un tablou de natura prin intermediul caruia isi exprima sentimentele se numeste pastel. c) Termenul de pastel, preluat din artele plastice, denumeste un tablou realizat cu nuante delicate, abia creionate. Accentul cade pe imaginile vizuale, statice. d) Ca mod de expunere, poezia este o descriere literara de tip tablou, surprinzand doar spatiul cuprins de privire. Tabloul se constituie pe doua dimensiuni: una terestra (strofele I, II, IV) si una cosmica (strofa a III-a).
La nivel terestru, sosirea iernii este vestita de plecarea pasarilor calatoare. Imaginea sirurilor de cocori care pleaca in pribegie umple sufletul poetului de neliniste si nostalgie:
In srofa a dua este infatisata moartea vegetalului: campia (personificata) capata o imagine trista, ierburile s-au vestejit, iar bruma a asternut culori de rugina ca si cum o boala cosmica ar fi atins pamantul.
In ultima strofa sentimentul de spaima ii confera (atribuie) iernii dimensiuni halucinante: “iarna vine, vine pe crivat calare”.

Teroarea sa raspadeste, provocand neliniste si jale peste tot, creandu-se o senzatie de sfarsit de lume.
Omul insusi, atins si el de boala cosmica, “cade pe ganduri si s-apropie de foc”.
Planul cosmic surprinde norii purtatori de zapada care, ridicati din cele patru puncte cardinale, devin inspaimantatori (“Ca balauri din poveste”). Lipsa soarelui si prezenta corbilor (pasari funerare) dau sentimentul mortii totale. e) In tabloul de natura descris domina imagini vizuale, realizate cu ajutorul substantivelor si adjectivelor cu valoare de epitete (“zile rele”, “jalnic dor”, “i-trista”), comparatii (“vesela campie acum pare ruginita”, frunzele… ca frumoasele iluzii”), personificari (soarele se ascunde, iarna vine calare).
Si se adauga si imagini auditive (“boii rag, caii rancheaza, cainii latra”) si de miscare (“vantul suiera”, “trece-un card de corbi”, “soarele iubit s-ascunde”). f) In privinta lexicului se remarca iutilizarea unor forme invechite sau regionale, caracteristice limbii vorbite in acea epoca (“acu”, “vestejita”, “nouri”, “cocoare”, etc.). Dar, de cele mai multe ori, limbajul este cel firesc, in armonie cu elementele de versificatie care dau muzicalitate versului.
III. Ilustrand caracteristicile pastelului, poezia “Sfarsit de toamna” corespunde structurii sufletesti a poetului pentru care natura este un izvor permanent de incantare si de uimire.