t7u21ur

Vasile Voiculescu face parte din categoria acelor scriitori care nu au fost apreciati la justa valoare, decat dupa moarte. Opera sa contine poezii, nuvele, piese de teatru si un roman “ Zahei Orbul”, el intrand in atentia publicului la aparitia acestui roman, a volumului de sonete si a volumului de povestiri(1966).
Poezia “In gradina Ghetsemani” face parte din volumul “ Parga “(1921), primul volum demn de luat in seama din lirica lui Voiculescu, si care prin cateva poezii anunta tematica fundamentala a volumului urmator: “ Poeme cu ingeri”, care justifica incadrarea lui in gruparea poetilor traditionalisti din perioada interbelica.
Fiind o poezie de inspiratie religioasa, poezia apartine lirismului obiectiv, prin absenta marcilor eului liric, caracterul narativ fiind pus in evidenta de frecventa verbelor(24 la nr.), care surprind gesturi si atitudini ale lui Iisus in confruntarea cu destinul. Lirismul textului este pus in evidenta de gradarea intensitatii suferintei fiului omului si de functia sugestiva a semnelor de punctuatie (“…” , “! “)
Poem iconografic, “In Gradina Ghetsemani” se inspira din motivul biblic al rugaciunii lui Iisus pe muntele Maslinilor, dupa Cina cea de taina. Scena este relatata in Evangheliile dupa Matei, Marcu, Luca si infatisata in icoanele bisericii crestine, fiecare vers avand o incarcaturadeosebita.
Titlul poeziei condenseaza suferinte si patimi, lacrimi si dureri, amintandu-ne ca in gradina Ghetsemani s-a consumat drama lui Iisus, ca atunci Fiul Omului a pornit spre moarte, denumind locul purificarii lui Iisus de patimi, prin virtuti.
Iisus, desi stie ca prin sacrificial supreme “na sedea de-a dreapta puterii lui Dumnezeu”, ramane Om pana in ultima clipa, sporind tensiunea dramei existentiale.nelinistea, chiar spaima canu va putea evita paharul cel din urma are o intensitate cutremuratoare.

Poezia este alcatuita din patru strofe cu caracter descriptive. Primele trei strofe surprind planul subiectiv, starea sufleteasca a lui Iisus, iar ultima amplifica suferinta, care se rasfrange asupra planului exterior , al naturii.
Prima strofa reda impotrivirea Omului in fata destinului prin formularea: “ Iisus lupta cu soarta si nu primea paharul…”. Postura in care se gaseste Iisus este tragica prin omenescul ei: “ Cazut pe branci in iarba se-mpotrivea intruna”. Verbele: lupta, nu primea, se-mpotrivea exprima refuzul asumarii unui destin implacabil, in clipa de ezitare a fiului lui Dumnezeu. Gestul ingenuncherii nu este al unui invins, ci al rugaciunii( invocarea divinitatii). Contrastul cromatic rosu- alb realizat prin metafore, pune in evidenta zbuciumul sufletesc si conditia duala: “sudori de sange “(suferinta fizica), “chipu-i alb ca varul “(componenta spirituala).Legatura terestru-ceresc este sugerata prin versul: “ Si-amarnica-i strigare starnea in slavi furtuna”
Concentrarea maxima la care ajunge Voiculescu obliga la o rememorare a textului Biblic. Astfel, strofa a II-a face trimiteri la episodul in care venind la locul numit Golgota i s-a dat sa bea vin amestecat cu fiere, dar Iisus a refuzat sa bea. Si totusi, El trebuia sa implineasca soarta: “ O sete uriasa sta sufletul sa-I rupa”. In Evanghelie se precizeaza ca dupa ce a baut otetul si-a dat duhul spunand :” Sanarsitu-s-a”, in acel moment catapeteasma templului s-a rupt in doua, pamantul s-a cutremurat, mormintele s-au deschis.
Structura duala prezenta la inceputul poeziei se mentine in continuare. Paharul contine “infama bautura”, care-I produce o reactie de respingere, dar sub ea se afla dulceata, mierea cu care cineva il imbie;atractia fiind la fel de puternica, ca si respingerea cupei. Aceasta dualitate: tentativa acceptarii si refuzul paharului sortii este echivalenta cu natura duala a personajului, prin natura sa divin umana, Iisus fiind deopotriva fiu al omului si fiu al lui Dumnezeu.Poezia evidentisaza tocmai aceasta dubla identitate a lui Iisus in momentul in care trebuie sa accepte experienta mortii umane pentru a-si pastra esenta divina. Lupta cu propriul destin e teribila, desi isi cunoaste propriul destin, fiul Omului are momente de slabiciune, de ezitare.
Strofele a doua si atreia constituie o secventa poetica, realizata in jurul metaforei symbol “grozava cupa”. Dramatismul este sugerat de valoarea de superlativ a epitetelor: “mana nendurata”, “grozava cupa”, iar rezistenta la ispitire (cale a purificarii spirituale), prin epitetele “sete uriasa”,”infama bautura”. Rezistenta la ispitire implica suferinta in plan fiziologic si sufletesc: “Si-o sete uriasa sta sufletul sa-I rupa…”
Oximoronul releva interiorizarea, trecerea la o alta etapa a purificarii de patimi, de la lupta cu lumea, la lupta cu sinele: “In apa ei verzuie jucau sterlici de miere/ Si sub veninul groaznic simtea ca e dulceata…”. Versurile reiau imaginea infamei bauturi a ispitirii, sub forma jocului aparenta- esenta, benefic- malefic. Imaginea artistica “falcile-nclestandu-si” exprima gestul de refuz al jocului duplicitar, halucinant. Versul “Batandu-se cu moartea, uitase de viata” concentreaza sensul luptei christice: moartea trupului -; viata de apoi.
Strofa a patra constituie ultima secventa poetica, proiectia suferintei interioare asupra cadrului natural.Decorul este semnificativ, seara, care reprezinta sfarsitul zilei, fiind sugestia sfarsitului pamantesc al lui Iisus.Poetul ridica aceasta revolta a pamantului spre ceruri, utilizand personificarea si hiperbola: “Deasupra, fara tihna, se fframantau maslinii,/ Pareau ca vor sa fuga din loc, sa nu-l mai vada…”. Furtuna din ceruri se amesteca cu furtuna terestra, drama lui Iisus devenind drama universului.imaginea apocaliptica este sugerata prin sintagma “vraistea gradinii”. Mesagerii divini, ingerii, nu insotesc in mod explicit zbaterea omului, dar se remarca metafora “batai de aripi” care sustine ambiguitatea limbajului poetic: ingerii mantuirii sau ingerul mortii. Ultimul vers, “Si uliii de seara dau roate dupa prada”, intareste sugestia mortii/ imaginea thanatosului prin: simbolul “uliii”, simbolistica temporala: “de seara” si aceea a gestului: “dau roate dupa prada”.
Alegerea locului nu este intamplatoare, muntele Maslinilor fiind un symbol al aspiratiei, un loc mai aproape de cer, iar gradina devastata devine un loc pustiu, dominat de pasarile de prada ale noptii. De sus maslinii, simbol al pacii se infratesc cu lupta si soarta lui Iisus: “maslinii/ Pareau ca vor sa fuga din loc”.
Interesant este ca versurile 1,6,7,10,14 sunt marcate prin puncte de suspensie, ceea ce marcheaza intreruperea discursului liric, lasand loc meditatiei.
Iisus devine astfel expresia ideii de sacrificiu, moartea in chinuri fiind pretul pentru viata vesnica. Lupta cu soarta, pe care chiar si lui Iisus ii vine greu sa o accepte reliefeaza una din insusirile fundamentale ale conditiei umane.
Masura versurilor este de 14 silabe, ritmul iambic, rima incrucisata, se conserva o prozodie clasica, sunt prezente si cateva regionalisme”sterlici”, expresii populare “pe branci”, care intensifica dramatismul si impreuna cu alte elemente creeaza atmosfera propice in poezie.
“ In Gradina Ghetsemani” de Vasile Voiculescu este o po0ezie de tip traditionalist prin inspiratia religioasa( poezie iconografica), coordonata a spiritualitatii romanesti.