p7m8mj
Hora revolutionara
Horea, Closca-s la un loc
S-au aprins un mare foc
Si canta voios in joc:
„Pe cel camp pustiu si-ntins
Arde-un foc de noi aprins.
Las’ sa arda si sa creasca,
Ca-i in tara ungureasca!
Trageti hora ca sa joc
La lumina celui foc!
Ungurean, musteata lunga!
Zis-am mortii sa te-ajunga!
Zis-am parai sa te arda,
Zis-am crucii sa te piarda,
Trageti hora ca sa joc
Acest cantec, de o forma mai regulata si mai corecta, l-am pus in numarul baladelor fiindca are un caracter istoric.
La anul 1784, Horea si Closca, doi viteji romani din Transilvania, satui de jefuirile si apasarile ungurilor, rasculara tara in contra lor. Douazeci mii de romani raspunsera la chemarea lor si raspandira o groaza atat de mare in maghiarime ca aceasta fu silita a cere ajutor la Imperiul Austriac. Imparatul Iosef II trimise o armata intreaga asupra lui Horea si Closca, care, dupa o lupta crancena, fura prinsi la 28 februarie 1785 si aspru pedepsiti cu moarte. Traditia spune ca ei au fost inchisi in curse de fier si purtati prin toate satele si ca apoi au fost arsi de vii in ochii poporului.

La lumina celui foc!
Ungurean, caine turbat!
Multe-n lume ti-am rabdat,
Dar venit-a timpul meu
Ca sa ma razbun si eu!
Trageti hora ca sa joc
La lumina celui foc!
Cum racnesc jivinele!
Cum s-aprind slaninele!
Cum ard toate satele
De-si curat pacatele!
Trageti hora ca sa joc
La lumina celui foc!
M-am suit la munte-n zori

S-am prins fulgerul din nori,
Si de sus din inaltime
L-am izbit in ungurime!
Trageti hora ca sa joc

La lumina celui foc!
Horea, Closca, la un loc,
Parasiti de-al lor noroc,
Ard, cantand voios in foc!