Va trebui sa mai treaca vreme pana ce personalitatea ciudata si tulburator de complexa a lui Nae Ionescu se va dezvalui in toata amploarea ei. Abia dupa trecerea anilor se vor putea percepe dimensiu¬nile acestei existente, tragica prin zbuciumul, framantarile si nelinistile ei. s2p19pb
Intr-o viata relativ scurta si prea mult brazdata de lupte, Nae Ionescu a lasat totusi urme cari nu se vor sterge. Nu e vorba, fireste, numai de lucrarile scrise, in filosofie mai ales, a scris prea putin. Nu pentru ca n-ar fi avut ce scrie sau n-ar fi putut-o face, ci fiindca avea credinta ca inainte de a fi trait, controlat si copt, un gand nu trebuie asternut pe hartie. Asa se explica si faptul ca in cursurile sale din aceeasi materie, dintre cari fiecare ar fi putut constitui o carte plina de miez, profesorul Nae Ionescu, dusman al obisnuintei, in care vedea o „lene de gandire", nu s-a repetat niciodata. De cate ori relua pro¬blemele, la intervale de 3-4 ani, infatisarea cursului era alta. in cele din urma, aceasta gandire vie si-ar fi gasit desigur albia proprie, forma care sa-i fi ingaduit a fi comunicata sub chipul cartii tiparite. A comunica, in forma oarecum definitiva a scrisului, ceea ce gandesti, insemneaza a fi intors si framantat pe toate fetele anumite probleme, a fi ajuns la anu¬mite incheieri, satisfacatoare in primul rand pentru tine insuti. Fiindca, in probleme capitale ale vietii spiritului, n-a avut timpul necesar, sau n-a crezut ca a ajuns in situatia de a formula fructul meditatiilor sale, Nae Ionescu n-a scris carti. Cei cari l-au cunoscut si au stiut ce-ar fi putut da nu vor putea regreta indeajuns ca moartea prematura a distrus definitiv posibilitatea cristalizarii si a realizarii depline a unei gandiri atat de inzestrate.
Daca n-a avut linistea si ragazul de a scrie carti de filosofie, aceasta nu insemneaza ca Nae Ionescu n-a fost o prezenta reala si efec¬tiva in viata spirituala a ultimelor generatii. Forma ei a fost insa alta decat cele obisnuite, in timpul indeletnicirilor sale de profesor, Nae Ionescu a preferat inraurirea directa si vie, contactul nemijlocit cu spiritele.
Pentru generatiile de studenti cari l-au avut profesor, cursurile de logica, metafizica, teoria cunostintei si filosofia religiei tinute de Nae Ionescu si-au avut semnificatia lor si vor ramane de neuitat. Ele ofereau rara ocazie de a urmari un om care traieste problemele, le despica cu o putere de analiza si o luciditate fara egal. Era un moment de neintrecuta, unica satisfactie spirituala sa fi urmarit pe omul acesta gandind, luptandu-se cu dificultatile problemelor, cucerind spiritele prin verva si dialectica-i demoniaca. Daca studentii nu paraseau sala de curs cu bagajul de cunostinte sporit — cunostintele se pot aduna si din carti —, plecau, in schimb, cu altceva, mult mai pretios, mai rar si mai greu de gasit: cu indemnul de a nu se rezuma sa invete numai, sa primeasca ideile de-a gata, sa acumuleze pur si simplu cunostinte, ci sa mediteze, sa traiasca si sa verifice personal problemele. Problemele lor, in primul rand. Farmecul acestor cursuri vii, pentru care profesorul Nae Ionescu si-a marturisit totdeauna preferinta, nu poate fi redat prin cuvinte. Cei cari le-au ascultat isi pot da seama ca au avut exceptionala ocazie de a vedea o inteligenta scaparatoare, curioasa, in plina desfasurare.
Spiritul filosofic al lui Nae Ionescu traieste si va trai in cei cari l-au ascultat, l-au iubit si l-au inteles. Nu este aceasta o inraurire mai rodnica decat toate cele de natura livresca?
Actiunea acestui spirit s-a exercitat insa pe o raza care trece mult dincolo de indatoririle catedrei. Ziaristica romaneasca a cunoscut in Nae Ionescu pe unul dintre cele mai stralucite si prestigioase condeie. Prin felul cum a inteles-o si a practicat-o, el a aratat ca gazetaria nu este o profesiune ci o chemare, o lupta de fiecare zi pen¬tru biruinta unei credinte, a intereselor vitale ale comunitatii de viata si iubire a neamului. Cum insusi a aratat-o, activitatea sa de gazetar „reprezinta un efort disciplinat, metodic, cinstit si dezinteresat de a privi cotidianul pentru permanentele lui si de a desprinde din intam¬plari - sensuri si probleme". Pentru noi, cei cari ii asteptam articolul zilnic cu emotie si-l sorbeam cu nesatiu, gazetaria lui Nae Ionescu a fost o scoala in care am invatat sa gandim. Sa gandim politic, pe linia destinelor mari ale neamului.
Pretutindeni, in toate domeniile in care s-a manifestat, egal de scanteietor, s-a dovedit acelasi spirit vioi si patrunzator, imprastiind unda unor nelinisti fecunde. Dispretuia situatiile comode si iubea lupta. Prin tot ce-a facut, si mai ales prin modul cum le-a facut, omul acesta se singularizeaza intr-un fel dintre cele mai expresive in cultura noastra. Personalitate colturoasa, complicata, sinuoasa si totusi dreapta prin constantele ei, plina de curiozitati si surprize, trecerea lui printre noi va lasa amintirea adanca a unuia dintre oamenii cei mai vii pe cari ne-a fost dat sa-i cunoastem. Pentru dragostea pe care ne-a purtat-o Nae Ionescu si pentru toate adevarurile mari, esentiale cate le-am invatat de la el, nu-l vom uita; il vom simti mereu printre noi si-l vom iubi in eternitate.