k5u12ur

Scenariul epic este relativ restrans. Reintors in tara cu ajutor turcesc Alexandtru Lapusneanu guverneaza despotic pentru a-si intari autoritatea si pentru a se razbuna pe boierii tradatori care reusisera sa-i surpe autoritatea in prima domnie. Acum se contureaza si conflictul nuvelei, unic de altfel (lupta dintre domnitorii si boieri). Instalat la tron Lapusneanu devine crud si necrutator cu boierii pe care ii pedepseste pentru cele mai neinsemnate greseli. Simuland o impacare, voievodul ii atrage intr-o cursa in care vor cadea 47 de capete boieresti. Surd la rugamintile sotiei sale, doamna Ruxanda, de a se dovedi mai bland, razbunat pe deplin, dar plin de griji pentru domnia viitoare Lapusneanul se retrage la cetate Hotinului dupa ce il arunca pe Motoc in bratele mutimii care il linseaza. La adapostul cetatii sale conducatorul urzeste planuri de razbunare impotriva boierilor fugari Stroici si Spancioc. Imbolnavirea neasteptata nu ii reduce din cruzime, desi le cere preotilor sa-l calugareasca daca il vor vedea muribund. Isi ameninta cu moartea sotia si copilul. Inspaimantata de cruzimea voievodului si instigata de Spancioc si Stroici, avand binecuvantarea mitropolitului Teofan, doamna Ruxanda isi otraveste sotul care moare in chinuri cumplite.
Echilibrul compozitional este realizat prin argumentarea textului narativ in cele patru capitole care poarta cate un motto semnificativ. Aceste motto-uri rezuma de fapt capitolele respective si constituie replici rostite de anumite persoane: capitolul intai poarta ca motto cuvintele lui Lapusneanu: „Daca voi nu ma vreti, eu va vreu...”, al doilea este advertismentul pe care vaduva unui boeier decapitat il adreseaza doamnei. „Ai sa dai sama, doamna...”; capitolul al treilea este cererea vindicativa a norodului care gaseste in Motoc un vinovat pentru saracia din tara: „Capul lui Motoc, vrem”; capitolul al patrulea este amenintarea rostita de Lapusneanu care fusese calugarit si pierduse astfel puterea domneasca: „De ma voi scula pre multi am sa popesc si eu”.

In desfasurarea narativa Alexandru Lapusneanu este principalul element constitutiv, celelalte personaje gravitand in jurul personalitatii sale. El este personajul principal al nuvelei, personaj romantic, exceptional, care actioneza in situatii exceptionale (o Moldova framantata de schimbarile domnitorilor si de rapacitatea boierilor). Lapusneanu intruchipeaza tipul domnitorului tiran si crud construit din contraste dar cu o psihologie complexa, avand calitati si defecte puternice, un „damnat romantic” cum il numeste George Calinescu.
Echilibrul dintre conventia romantica si realitatea individului se realizeaza prin modul de construire a personajului: subordonarea trasaturilor uneia principale: vointa de putere, care il calauzeste actiunile. Crud, hotarat, viclean, disimulat, inteligent, bun cunoscator al psihologiei umane, abil politician, personajul este puternic individualizat si memorabil. Este caracterizat direct de catre narator si de alte personaje si se autocaracterizeaza ... (citat). Indirect se caracterizeaza prin fapte, comportament, relatii cu alte personaje, vestimentatie, atitudine, gesturi ... (citat). Forta exceptionala a personajului domina relatiile cu celelalte personaje care in general sunt manipulate de domnitor.