Referat, comentariu, eseu, proiect, lucrare bacalaureat, liceu si facultate
Top referateAdmitereTesteUtileContact
      
    
 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?

Politica de confidentialitate




Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 

Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
despre:
 
PRANZUL DE DUMINICA - Eugen Barbu - comentariu literar
Vizite: ? Nota: ? Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri
 

Eugen Barbu m3k15kq

In Pr?zul de duminica, cu care se deschide volumul de povestiri cu acela=i titlu, Eugen Barbu ne apare ca unul dintre cei mai fini observatori ai vie\ii de toate zilele, ai faptului divers, banal ? aparen\a. La d?sul, ca la mul\i dintre prozatorii moderni din vremea noastra — nu la to\i ?sa! — realitatea este recep\ionata direct prin sim\uri, fara complexe intelectualiste anume, adesea cu o memorie reportericeasca uimitoare. +i, de=i la o privire superficiala povestitorul pare a se supune total obiectului sau, ? cele din urma bagam de seama ca pe dedesubtul relatarii plute=te o atitudine personala ferma, odata cu o mare for\a de transfigurare a realita\ii prin care evenimentele capata semnifica\ii profunde.
Simplu de tot spus, tema acestei schi\e-reportaj este ceea ce am putea numi — cu un termen care ar parea nepotrivit aici, dar nu este — poezia foamei. Fenomenul fiziologic, diurn, cu totul omenesc, al ingurgitarii alimentelor =i bauturii, cu toate implica\iile lui de ordin psihologic =i caracterologic ? genere, estetic ? instan\a ultima, a format obiectul preocuparilor artei scrisului dintotdeauna de la Homer la Rabelais, la Creanga al nostru, la Hoga= ori Sadoveanu. Eugen Barbu =i propune ?sa,
? func\ie de comportamentul uman ?tr-o asemenea ?prejurare, realizarea unui contrast frapant ?tre doua categorii sociale fun damental deosebite ca mod de via\a =i mentalitate. ?mul este stilul , glasuie=te un celebru adagiu provenit de la naturalistul
Buffon. Dar tot at? de bine s-ar putea spune: ?mul este ceea ce man?ca , daca ne situam ? unghiul de privire potrivit.
Intr-un vagon de clasa a treia a unui tren arhaic ce mergea spre C?pulung, la munte, =i iau ?r?zul de dumineca un grup de cinci tineri, baie\i =i fete — feciori de bani gata, s-ar spune, dintr-o genera\ie mai noua — =i un grup de trei cosa=i
·egri de soare, slabi, oso=i . Ceea ce s-ar putea numi componen\a meni-urilor celor doua festinuri creeaza contrastul de fond al povestirii: In timp ce tinerii — foarte zgomoto=i, vorbind tare =i apostrof?du-se ·u amici\ie exagerata , rup?d din c?d ? c?d pe fran\uze=te, ·a sa sperie mitocanii din vagon — destupa sticle de coniac, desfac cutii de conserve scumpe =i, pe felii de p?ne alba, a=aza tacticos buca\i de =unca de Praga, \aranii scot c?e un darab de mamaliga rece, sfarma ceapa ro=ie ? pumni =i ?tind cu mare grija ? sarea grunjoasa, cenu=ie, dintr-o c?pa desfacuta ?tre ei, pe banca tare, de lemn.


Cum spuneam, la Eugen Barbu mediul ?conjurator se lasa perceput direct prin sim\uri. Chiar aici sta arta prozatorului, care noteaza, cu savanta grada\ie, repercutarea ? auz, vaz, miros, a ceea ce se petrece ? imediata sa apropiere. Ceea ce s-ar putea atinge de sim\ul pipaitului =i al gustului ram?e, ? ?prejurarea de fa\a, ipotetic, deductibil, nara\iunea fiind facuta la persoana
?t? =i povestitorul lu?d atitudinea pasiva a observatorului neutru. La aceasta, tot el asociaza reac\iile posibile ale altor doi pasageri din vagon, · femeie sanatoasa, cu pieptul mare,
?bracata ?tr-o cama=a \araneasca =i un preot t?ar, ·am ne?grijit, cu barba dezordonata , nu tot at? de neutri =i de pasivi
?sa, pentru ca pe fe\ele lor se vede a\a\area foamei.
Dinspre col\ul tinerilor, ?trigatele devenira mai ascu\ite, aproape neru=inate , c?d se auzi zgomotul specific al destuparii unei sticle cu g? lung =i ·?g?tul vesel al coniacului fran\uzesc. Mirosul se rasp?di numaidec? ? atmosfera =i deveni at? de tiranic ?c? naratorul declara ca simte cum preotului celui t?ar, cu ?fa\i=are de bautor, ? ·acrama gura .
Unul din tineri, care la ?ceput parea o fire visatoare, din modul cum privea peisajul prin fereastra vagonului, dezmin\i aceasta supozi\ie de moment, ?data ce e vazut ?fulec?d cu mare apetit ?n pe=te frumos, albastru ca plumbul . Fetele ·u breton“ ron\aiau feliile de franzela cu =unca a=a de pofticios ?c?, ne asigura din nou povestitorul, ·hipul femeii de l?ga preotul cel t?ar era at? de lacom ca m-am cutremurat .
C?d am apus ca atitudinea scriitorului este neutra, am facut o afirma\ie adevarata numai dintr-un anumit punct de vedere, acela al impresiei de perfecta obiectivitate cu care ne sunt relatate faptele. Eugen Barbu practica ceea ce se nume=te nota\ia dura, nemiloasa, insistenta pe amanuntul frapant, exagerata
?sa chiar tocmai de aceea, nu rece, seaca. Pe nea=teptate — pentru cine nu este ?ca obi=nuit cu stilul scriitorului —, dar perfect ?cadrat ? context, apare c?e o nota\ie participativa, ca aceea din care aflam ca lacomia observata pe chipul femeii cutremura. Consemnarile de asemenea natura sunt mai numeroase, mai ales ?tru c? prive=te grupul celor trei \arani.
Intr?d ? vagon, spre deosebire de grupul tinerilor, ei fac totul
? tacere, cu gesturi lini=tite, sfioase s-ar zice. Din ?fa\i=area lor reiese ·cea istovire a privirii pe care o recuno=ti la cei ce muncesc greu sub pam?t, sau pe pam?t, neiubindu-=i munca .
Oamenii par a purta cu ei · ura fara m?ie (a se vedea nuan\a deosebitoare ?tre cuvintele ura =i m?ie), · ura fara glas .
Sunt observate gesturile ·umin\i cu care \aranii =i a=aza coasele, pe l?ga ei, ·um ai a=eza o fiin\a vie , ca =i cum tot sensul existen\ei lor ar rezida ? aceste unelte pe care nu se =tie de le iubesc sau nu, dar pentru care manifesta o mare grija.
Sunt observa\i, ca sub obiectivul cinematografic, to\i trei, r?d pe r?d: cel mai t?ar, cam de de ani, provoca mirare c?d spunea ceva, ?cet, cu o voce sparta, fiindca ·n jurul gurii adunase at?a mu\enie ? obi=nuin\a de a =i-o str?ge . Al doilea, batr?, avea ochii ?icleni, dar tot at? de tri=ti, obosi\i, ca =i c?d n-ar mai fi vazut nimic . Cauta ? ta=ca, dupa tutun =i o buca\ica de jurnal. Al treilea ·vea un g? lung =i sub\ire, neverosimil, =i o gura mica, ciudata la un om in v?sta . Se uita pe fereastra dar ?oata podoaba locurilor pe l?ga care trecea trenul se scurgea prin privirile lui indiferente, spal?du se, cum face apa de munte cu pietrele r?rilor .
Devine acum clara de tot partinirea. Ea ar putea sfar?a compunerea, prin schematism =i tezism, daca scriitorul n-ar fi pe deplin con=tient de pericol =i daca, cu un instinct sigur, nu s-ar opri cu aceste considera\ii exact la punctul limita, c?nind apoi totul spre descriptivismul revelator, =ocant, ? care ram?e un maestru greu de ?trecut. De aici ?colo participarile afective, directe, sunt acoperite cu grija. Dupa un aparent involuntar
„\aranii mei — unde atributul posesival vine ca un fel de clipire complice spre cititor, ca spre a-l aviza asupra unei slabiciuni mai mult sau mai pu\in grave — prozatorul se obiectiveaza complet =i descrie cu o minu\ie uimitoare pr?zul \aranesc, ca
?tr-un tablou de gen. Imaginile ram?, cu precumpanire vizuale (? timp ce ? relatarea consumarii alimentelor =i bauturii, la grupul tinerilor, accentul se pune pe sim\urile mirosului =i gustului, sensibil inferioare ? compara\ie cu cel al vazului , de unde senza\ia de vulgaritate obraznica), ? culori mohor?e, dar cu at? mai expresive, aspre.
Simbolic parca — de=i nu este deloc sigur daca autorul s-a g?dit la aceasta — sarea, sarea grunjoasa, cenu=ie, pe care unul dintre cosa=i o scoate la iveala dintr-o legatura, ·a pe un pachet de perle, atent sa nu se piarda ceva , formeaza pivotul acestui tablou al pr?zului omului sarac la ultima extremitate.



(Pentru cunoscator, =i printr-un formidabil contrast, g?dul poate duce la toate marile festinuri descrise ? literatura, de la cina lui Trimalchio din Satyriconul lui Petronius, p?a la somptuosul
Ospa\ al lui Pentaur, din compunerea ? stil parnasian a lui
Alexandru Macedonski.)
Desaga din care sunt scoase sumarele =i primitivele merinde este ·enu=ie ca sarea grunjoasa . De aceea=i culoare este =i c?pa mototolita, a=ternuta pe banca tare de lemn, ·etezita cu bl?de\e , =tearsa ·u muchia palmei . Alaturi stau daraburile de mamaliga rece, galbena, ·u coaja zgrum\uroasa . In acest timp \aranul ·el slab scoate din traista · ceapa mare, ro tunda — apreciaza ochiul de pictor al prozatorului — ?n fruct frumos... ca o lampa de noapte . Sfar?ata ·u o simpla apasare a palmei , ni se mai spune, ?ot mirosul de =unca pieri .

In chip cu totul ?vederat deci, scriitorul =i propune =i realizeaza un tur de for\a: descriind frumuse\ea pr?zului \aranesc ne face sa sim\im ur`\enia ?fulecarii scumpelor alimente etalate fara pudoare de tinerii =i zgomoto=ii excursioni=ti.
Aceasta atitudine, estetica neaparat, se bucura de ?treaga adeziune a cititorului pentru ca ea vine ? acord cu o atitudine etica fundamentala, ad?c omeneasca. Este vorba de valoarea
=i, totodata, de frumuse\ea muncii producatoare de bunuri materiale =i, ? ultima instan\a, de bunuri spirituale. Cine nu munce=te nu are dreptul la subzisten\a! Ideea nu este, se ?\elege, nicaieri exprimata ca atare, deschis, pe parcursul relatarii. Insa g?dul ca to\i oamenii ar trebui sa se bucure de rodul muncii lor cinstite, nobile =i frumoase, ?bra\i=eaza, nevazut dar sim\it,
?treg ansamblul povestirii. Prozatorul nu argumenteaza ? cuvinte abstracte acest sf?t adevar de justi\ie sociala, ci numai arata e=antioane de via\a, ? imagini vii, contraste =i inechita\i grave, convingatoare prin puterea de transfigurare pe care o are frumosul artistic.
Dar, ?ca o data, originalitatea lui Eugen Barbu sta ? nota\ia incisiva, exacta, minu\ioasa =i impresionanta prin plasticitatea ei, cu senza\ia neta de lucru vazut =i sim\it, trait la fa\a locului.
Intervine apoi un stil personal, o selectare a elementelor realita\ii trecute ? fic\iune, ? a=a fel ?c? imaginea devine mai generala, larg cuprinzatoare =i na=te contempla\ia. Gesturile oamenilor m?c?d au, din pricina repetarilor de mii de ori, o solemnitate de ritual, sunt simple de tot, ,,geometrice am spune. Observ?du le, scriitorul le consemneaza cu aceea=i solemnitate simpla. De ar voi sa le transpuna pe pelicula, sa le ?cadreze, unui regizor de film i-ar trebui o mare experien\a, spre a recrea — prin succesiunea
=i alternarea planurilor — ceea ce prozatorul a facut sa se vada prin cuvinte. Textul pare inextricabil =i travaliul stilistic, banuit, e greu de reconstituit ? amanunte, ?tr-at? de naturala este fluen\a limbii. Succesiunea, alternarea =i suprapunerea planurilor se realizeaza prin valorile stilistice ale timpurilor verbale.
Intr-o prima secven\a, pe care am putea-o numi a pregatirii pr?zului, domina perfectele compuse, toate ? propozi\ii principale, ca spre a sublinia mi=carile precise, clare, defini tive, aduse ? primul plan. Cel de al doilea, continuul tabloului, este realizat printr-un imperfect =i doua gerunzii:
?aranii mei s-au adunat mai aproape, au mi=cat coasele cu aceea=i bl?de\e, cum ai muta o fiin\a vie, nu ni=te lemne ne?sufle\ite, =i cel mai batr? aP cautat ?tr-o desaga de in, cenu=ie ca sarea grunjoasa,
=i a scos o bucata de mamaliga rece. Era o bucata tare, galbena, cu gauri, ca un fagure, cu coaja zgrum\uroasa, o bucata mai mica dintr o mare mamaliga din care se m?case de mai multe ori, =i ?ainte de a o a=eza pe banca tare de lemn, sub ea =i-a a=ternut batista, o c?pa mototolita, tot de culoarea sarii grunjoase, netezind-o cu bl?de\e =i
=terg`nd-o cu muchia palmei. Ceilal\i s-au aplecat ?tre picioarele descul\e, =i ? tacere au scos din desagi alte doua buca\i de mamaliga, la fel de vechi, de zgrum\uroase =i de galbene...“
Cea de a doua secven\a e mai dinamica =i e pusa sub regimul perfectului simplu, ? toate propozi\iile principale, alternat cu un imperfect =i un gerunziu:
?aranul cel slab scoase ? cele din urma o ceapa mare, rotunda, un fruct frumos, poate tot at? de frumos ca o lampa de noapte, pe care-l sfar?a cu o simpla apasare a palmei, =i tot mirosul de =unca pieri. Cosa=ul cu chimir negru de piele cauta ? br?l sau cu \inte vechi
=i roase =i scoase o legatura, tot v?ata, tot umeda, de culoarea sarii grunjoase, =i o desnoda, ca pe un pachet de perle, atent sa nu se piarda ceva, o legatura ? care se afla pu\ina sare. Dupa aceea, cei trei
\arani =i luara pr?zul de duminica, ? tacere, fara sa priveasca mun\ii umezi\i stralucind ? soarele de iulie, at? de vesel =i de darnic,
?frumuse\?d totul ? jur.“





Comentarii:

Nu ai gasit ce cautai? Crezi ca ceva ne lipseste? Lasa-ti comentariul si incercam sa te ajutam.
Esti satisfacut de calitarea acestui referat, eseu, cometariu? Apreciem aprecierile voastre.

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)


Noteaza referatul:
In prezent referatul este notat cu: ? (media unui numar de ? de note primite).

2345678910

 
Copyright 2005 - 2019 | Trimite referat | Harta site | Adauga in favorite