m6v3vx
Purtand cofi\a cu apa rece
Pe ai sai umeri, albi, rotunjori,
Juna Rodica voioasa trece
Pe langa junii samanatori.
Ei cu grabire ii sar in cale,
Zicand: „Rodica, floare de crin,
In plin sa-\i mearga vrerile tale,
Precum tu, draga, ne ie=i cu plin.
S-ajungi mireasa, s-ajungi craiasa,
Calea sa-\i fie numai cu flori,
Si casa, casa, =i masa, masa,
Si sanul leagan de pruncu=ori!”
Cu grau de aur ei o presara,
Apoi cofi\a intreag-o beu ,
Copila rade =i-n cale-i zboara
Scuturand graul din parul sau.
Acest pastel — mai curand s-ar potrivi sa-l numim „pastel idila” — surprinde un tablou, o... pictura in cuvinte, in care este infa\i=at un moment din via\a de la \ara, foarte asemanator cu pictura lui Nicolae Grigorescu din perioada lui numita „alba”, de un mare rafinament, abia in zilele noastre in\eleasa =i gustata la adevarata ei valoare. Caci, dupa apari\ia celorlal\i mari mae=tri ai penelului, un Stefan Luchian, un Ion Andreescu =i mul\i al\ii (pictura romaneasca din epoca interbelica a atins una din culmile ei, rivalizand cu marea arta europeana),
Grigorescu a cunoscut o u=oara eclipsa, comentatorii aviza\i vazand prea mult... idilism in tablourile lui cu \arancu\e frumoase, cu ciobana=i =i care cu boi, neglijandu-se oarecum noble\ea tu=ei impresioniste, care duce la frumuse\ea pura =i simpla, fara numaidecat preten\ia „profunzimii”. Ceea ce s-a
intamplat de fapt =i cu pastelurile lui Alecsandri, una din piesele care nu mai atrageau aten\ia (suntem in plin simbolism =i modernism avangardist) decat in sensul unei „edulcorari” superficiale fiind chiar poezia citata mat sus.
Acum ea ne apare sub o alta lumina =i ne gandim ca am putea-o „reabilita”. „Tabloul” este frumos intai =i intai prin statuaria fireasca a personajului central: „juna” (neologismul nu este catu=i de pu\in nepotrivit sub pana „bonjuristului”
Alecsandri) „voioasa” poarta pe ai sai „umeri albi, rotunjori” cofi\a cu apa rece. Impresia este de antichitate clasica adusa in spa\iul romanesc, lucru cu totul firesc in mai toata opera bardului de la Mirce=ti, autorul cvasiautobiograficei =i hora\ienei
Fantana Blanduziei.
Deosebit de semnificativ, in sensul specificului local, este
„momentul” surprins pe... panza cuvintelor. La noi, ie=irea in cale cu plin este semnul norocului in ceea ce avem de facut. Si ce poate fi mai de dorit pentru ni=te tineri care se duc sa semene ogorul decat sa fie intampna\i de o fata frumoasa cu cofi\a plina pe umeri? Urarea ritualica este de rigoare: „S-ajungi mireasa, s-ajungi craiasa,/ Calea sa-\i fie numai cu flori,/ Si casa, casa, =i masa, masa/Si sanul leagan de pruncu=ori”.
Astfel incat, la modul gra\ios-simbolic — abia intrezarit, discret, simplu de tot — se lasa a se in\elege ca momentul este cat se poate de solemn: nu numai ogorul va fi insaman\at, dar este „semanata” =i fata: «Cu grau de aur ei o presara», sugerandu se eugenia frumoasa, plodirea altfel spus. Ritualic, apa din cofi\a e bauta de tinerii semanatori, dupa ce fetei i se presara „grau de aur” in par. Nici numele personajului nu este deloc
intamplator: Rodica, „floare de crin”. De=i crinul este floarea pura de la care nu se a=teapta rod. Dar este floarea prin excelen\a picturala.
Nicaieri nu se poate vedea mai bine, la Alecsandri, ca in
Pasteluri, clasica cerin\a hora\iana: „UT PICTURA POESIS”.