Referat, comentariu, eseu, proiect, lucrare bacalaureat, liceu si facultate
Top referateAdmitereTesteUtileContact
      
    
 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?

Politica de confidentialitate




Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 

Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
despre:
 
Zaharia STANCU 1902—1974 - proiect intreaga opera literara
Vizite: ? Nota: ? Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri
 

k1e19ex
Daca dam deoparte versurile ocazionale, avem surpriza de a descoperi in volumul C`ntec =optit (1971) un imagist profund =i un elegiac cu sim\ muzical. Versurile mai vechi ale lui Zaharia
Stancu cultivau o bucolica aspra =i o erotica patima=a. Natura ram`ne =i in poemele de acum cadrul esen\ial, numai ca poetul o prive=te cu un ochi melancolizant, infiorat de ideea mor\ii. Cele mai frumoase versuri sunt (le spune chiar autorul!) ni=te roman\e naive, unde este vorba de imbatr`nire =i singuratate, de ierburi, paduri =i de moarte, teme eterne, tratate de Zaharia Stancu in stilul unui animism nostalgic:
„Nu-mi mai numara anii =i zilele,
Tot n-o sa afli c`t mai am de trait.
Sn dumbrava din marginea satului
C`nt`nd, cucul a ragu=it.
Dragoste, nu mai sarut pe nimeni,
Nu mai fumez nici macar o \igare.
Altadata zburam ca un zmeu,
Acum ca un lastun de mare.
Port pe t`mple fulgi de argint,
Nimeni nu se-nghesuie sa mi-i fure.
Ca sa tai stejarii rota\i,
S\i trebuie nu cu\it, ci secure.
Seara vine cu pa=i alba=tri,
Noaptea cu iepuri de catifea.
Unii oameni se plimba pe luna,
Eu numai pe-aceasta =ubreda stea.
Iarba e iarba =i pe-ntuneric,
+i-n miezul nop\ii ram`n vii florile.
Roua se destrama atunci
C`nd o calca in talpi zorile.
Nu-mi mai socoti anii =i zilele,
Tot n-o sa afli c`t mai am de trait.
Sn dumbrava din marginea satului
C`nt`nd, cucul a ragu=it.“
Farmecul acestor versuri vine din simplitatea =i sinceritatea lor.
Ele au o simbolistica elementara, insa plina de gravitate =i cu rezonan\e ad`nci. Sabia eseniniana alearga peste zapezile tim pului (Gr`u =i palamida), un lup misterios =i crud inghite zilele
=i nop\ile, vremea gone=te cu cercei ro=ii la urechi.
Lirismul este aproape procesual =i urmeaza indeaproape rit murile naturii. Materia plesne=te de vitalitate sau se pregate=te sa intre intr-o agonie bl`nda, luminoasa. Anotimpurile se succed implacabil, =i in succesiunea lor poetul cite=te ireversibilitatea destinului. G`ndul trecerii inevitabile stap`ne=te aceste poeme cu ape limpezi =i paduri in care traiesc, intr-o curioasa infra\ire, iepuri galbeni =i vulpi sure, cerbi cu coarne ramuroase, ursoaice lene=e, grase, arici cu ochi ro=ii, iscoditori, =i coco=i infumura\i =i pre zum\io=i (La mine-n padure).


Adolescent fiind, poetul a calarit ca sf`ntul Gheorghe pe un armasar alb, focos, apoi, t`nar — ars de vapaile iubirii —, a umblat pe un cal porumbac, schimbat =i acesta, mai t`rziu, cu un cal murg.
Acum a=teapta al patrulea cal, desigur negru (Al patrulea cal).
Al\i =apte cai alearga inspuma\i pe un c`mp alb =i se pierd dincolo de zare (Caii). Sntr-alt loc, patru cai negri trag o caru\a pe un c`mp nesf`r=it, sub un soare nemi=cat, simbol al naturii perene,
in opunere cu destinul vremelnic al omului:
„Ma plimb pe c`mp cu caru\a.
La ea sunt inhama\i patru cai negri.
Uneori caii se vad, alteori nu se vad.
Copitele lor sunt potcovite cu aur,
Scapara intruna, scapara-ntruna,
C`mpul n-are inceput, n-are sf`r=it.
Deasupra, cerul albastru, boltit,
+i soarele, nemi=cat in amiaza,
Nici nu rasare soarele, nici n-apune,
Sta mereu nemi=cat, in amiaza.
Dau cu biciul in cai, caii alearga,
Dau cu biciul in soare, soarele tace,
Tace =i ram`ne tot nemi=cat.
Mi-e dor de-un amurg, ori mi-e dor
De-un proaspat rasarit,
Dar soarele sta pe loc, nu se mi=ca,
Dau cu biciul in cai, caii alearga.
Caru\a alearga, alearga...“
Simbolurile sunt vizibile =i chiar previzibile, insa tocmai fuga de complica\ie, de ambiguitate =i abstrac\iune — intr-o literatura prea complicata =i abstracta, cum este cea de azi, — constituie originalitatea =i profunzimea acestor poezii intoarse in chip programatic la temele fundamentale. Snaintea tuturor este pre sim\irea sf`r=itului, figurata in mai multe feluri. O roman\a pune, eminescian, acest sentiment sub semnul timpului ce cre=te ame nin\ator in urma, inghi\ind totul:
„Via\a mea a fost miere =i fum,
Acum e drojdie, acum.
Ce alba, ce trasa mi-e figura!...
M`ine nimeni n-o sa-mi sarute gura,
Nimeni n-o sa mai imi sarute gura...“
Alta (Roman\a naiva) trage acela=i motiv in simbolul saniei de argint ce alearga nebune=te pe un lac inghe\at. +i mai direct,
Zaharia Stancu vorbe=te de amurg, de iubiri pierdute, de cea\a ce se lasa peste lucruri, de o natura — in fine — atinsa de o boala misterioasa (Acum te-am vazut ca prin cea\a, Dragoste, Sn padurea veche, batr`na, Peisaj). Ritmica materiei este incetinita =i, adap t`ndu-se ei, versurile devin leganatoare, muzicale, =optite, cum zice poetul. Citindu-le, ne dau senza\ia unei unduiri de salcii pl`ngatoare deasupra unui r`u negru, de tremurare de plopi inal\i
=i sub\iri in amurg, de bataie lina de valuri. Iata transpusa aceasta viziune naturistica intr-un poem admirabil:
„Seara vine cu cerbi, cu bouri,
V`natorii m`njesc zarea de s`nge.
Se bucura in iaz broa=tele ochioase,
Luna ciuntita c`nd r`de, c`nd pl`nge.
+ireata vulpe albastra a nop\ii
Se furi=eaza printre zapezi.
Trebuie sa ai un ochi in frunte
Daca \ii negre=it s-o vezi.“
Sunt in volum =i versuri cu un ritm mai precipitat =i o viziune mai polemica. Acestea i=i trag amaraciunea din cucuta vechilor poeme sau transpun in catrene ceea ce autorul a dezvoltat pe larg
in prozele lui. Multe versuri din aceasta categorie sunt demne de a fi semnalate. Preferin\ele noastre merg insa spre elegiile pline de demnitate =i suferin\a senina din roman\ele naive =i jeluitoare.
* * *
Poetul i=i reia temele in Sabia timpului (1972), volum in titulat, intr-un proiect anterior, C`ntecul lebedei. +i aici e vorba de iezi =i de cai, de tinere\e =i moarte, de singuratate =i im batr`nire, in acela=i stil poetic elementar =i melodic. Versul renun\a la orice ornamenta\ie =i se rote=te in jurul ideii de dispari\ie, cu o senza\ie totu=i de clocot al lumii vegetale.
Sentimentul pieirii se asociaza, ca la Arghezi, cu fascina\ia lumii materiale. Stingerea provoaca, printr-o conjura\ie de for\e mis terioase, o intensificare a vie\ii in sfera naturii. Padurea freamata de ur=i =i de cerbi, c`mpurile de =oricarime =i pasari, iarba i=i croie=te prin intunericul pam`ntului un drum spre lumina, peste tot e o senza\ie de prefaceri obscure, de coacere =i implinire, un ritm implacabil al vie\ii. Moartea e o plecare, o rupere din in timitatea lucrurilor, urmata de o intoarcere (in chipul poeziei populare) la ritmurile v`rstei minerale:
„Sn cur`nd am sa plec dintre voi,
Nu =tiu incotro o sa plec, dar o sa plec.
Smi voi deschide larg aripile
+i voi zbura prin vazduhul uscat =i sec.
Sn cur`nd am sa plec dintre voi —
A=a e legea =i nu pot s-o schimb,
Dar imi voi lua cu mine sufletul,
Sufletul, al trupului nimb.
Sl voi \ine str`ns tare de m`na,
Nu =tiu incotro il voi duce, dar am sa-l duc.
Pe drum voi sufla asupra lui,
Lacrimile din ochi sa i le usuc.
Hai, inima, nu-\i fie teama,
Ce tare te-am pus sa ba\i, =i-ai batut,
Acum a sosit ora tacerii,
Dar inainte de a tacea, te sarut.
Tu, r`ule, sa curgi mai departe,
Tu, padure, sa freama\i mereu.
Cu globul care alearga prin spa\iu
Va alerga =i trupul meu.“
Lirismul, naiv =i rafinat, este aproape inanalizabil. Elementele cele mai simple, tocite de vreme, i=i recapata puritatea =i tragismul originar. Ce e via\a? Ce e tinere\ea? Unde ne ducem? sunt intrebari care, introduse in confesiunea poetului =i umplute de via\a, trezesc
in noi ideea destinului =i, fatal, pe aceea a trecerii inevitabile.
Originalitatea lui Zaharia Stancu este, vorbind de aceste lucruri grave, sa fuga de literatura, sa evite medita\ia complicata, no t`ndu-=i direct melancoliile:
„Sunt obosit. Mi-e capul ca un butoi plesnit
+i trupul tot acuma ma ustura ca rana
Pe care flacari ro=ii =i-au desfacut naframa
+i marea in furtuna nisipul =i-a zv`rlit.
Smi da ocol intruna un inger spr`ncenat.
Vad: palo=ul ii arde =i totu=i nu cuteaza.
— Love=te, de-ai curajul, in inima-mi viteaza,
— Love=te-n acest trup slabit =i-ncr`ncenat.
Tacutul, cruntul sol m-asculta, ma prive=te,
Apoi se-ndeparteaza cu aripile-i blegi.
El, ce-a taiat =i trupuri =i suflete de regi,
El, care de milenii tot mor\ii ii sluje=te.
Sunt obosit. Se pare, sunt condamnat os`nda
Vie\ii s-o indur — cum o-ndurai intruna.
Prin larga mea fereastra-n odaie-mi intra luna
+i-mi cere sa-i z`mbesc: aceasta e dob`nda.“
Un poem filozofic, infa\i=`nd na=terea =i agonia universului, n-ar trezi in noi un sentiment mai pur de suferin\a stap`nita ca elegiile din Sabia timpului, unde nu se petrece, in fond, nimic extraordinar: copacii infrunzesc primavara =i-=i pierd frunzele toamna, iezii =i mieii zburda in poieni fara sa presimta cu\itul, coco=ii sparg lini=tea nop\ii, =i inima poetului e neagra, neagra, mierla a incetat sa c`nte, dar paunul se umfla in pene ca =i inainte, iarba i=i ciule=te urechile, porumbul i=i revarsa in lanuri musta\ile de matase, luna umbla pe cer ca o dropie dolofana, un cerb doarme
invins cu fa\a la apus =i poetul se adreseaza pomilor cu intrebari la care nu exista raspunsuri: „Ce sa fac, dudule? Sncotro s-o apuc?“ etc.
Poezia acumuleaza, apoi, un numar mare de fraze-oracol (in
Ce mult te-am iubit Zaharia Stancu procedeaza la fel), impersonale
=i solemne ca un text vechi de lege, de o in\elepciune simpla =i cruda:
„Nimeni nu stap`ne=te pe vecie pam`ntul.“
*
„Poate via\a nu e dec`t un =ir de naluci.“
*
„Via\a mea s-a dus pe ape, cu apa
Zilele mele s-au dus pe v`nt, cu v`ntul.“
*
„C`ndva gura ta era ca o rodie
+i parul lan de gr`u aramiu.“
*
„Dulci erau buzele tale, ca strugurii.“
*
„Via\a a trecut ca o furtuna
Venita din senin, pierita din senin“ etc.
* * *
Acestea dau versurilor un aer de suferin\a senina =i impiedica sentimentul dispari\iei sa ia formele tiraniei mistice. Spaima urca
in trestia spiritului, =i spiritul in\elege ca destinul individual nu-i dec`t o mica piesa intr-un mecanism teribil. |arane=te, Zaharia
Stancu nume=te acest complicat fenomen soarta, dar cum soarta e o abstrac\iune, el o cite=te in fenomenele naturale. Poemele lui vor fi, in consecin\a, dominate de toamne bogate, de v`nturi prevestitoare, de zapezi care se topesc =i, inca o data, de cai =i de lupi, de care poetul leaga in chip mai direct anumite simboluri.
Lupul ar fi (ca =i in C`ntec =optit) timpul care inghite totul, un element, in orice caz, malefic, temut prin voracitatea lui. Url`nd de foame, un lup iese seara in calea poetului, =i acesta ii ofera un picior, dar lupul i=i arata col\ii, fapt ce infrico=eaza pe poet, care-=i arata la r`ndul lui col\ii. Lupul, intimidat, se intoarce in cr`ng (Sn seara albastra). Alta data, o haita de lupi alearga prin cr`ngul de stele al Caii lactee (Prin cr`ngul de stele). Parabola, fire=te, cu in\elesuri u=or de aflat, animism poetic gra\ios pe care
il int`lnim in toate versurile lui Zaharia Stancu, cel mai eseninian dintre poe\ii no=tri.
Calul e din categoria animalelor bune =i joaca un rol esen\ial
in simbolistica poetului. Sn momentele importante ale vie\ii este totdeauna de fa\a =i un cal. La ora=, t`narul se duce pe un cal alb, potcovit cu potcoave de aur: e calul vie\ii, calul visului. Printre stele, visatorul alearga cu un cal inaripat. Dar ultima calatorie, pe ce cal o va face? (Caut`nd dragostea =i via\a.) Sn pusta ma ghiara, intr-un timp, fire=te, fabulos, poetul int`lne=te pe Attila,
=i intrebarea ce i-o pune este: unde-i este calul?! Attila raspunde:
„Nu mai am cal, nu mai am nici un cal,
Nu mai am cai, nu-mi mai trebuie cai.“
Absen\a calului inseamna, deci, moartea. C`nd, intr-o clipa slaba, poetul simte ca timpul ii da t`rcoale, cheama de indata, poruncitor, calul asaui negru, ca sa galopeze pe crestele intu nericului:
„Sa vina alerg`nd calul meu negru,
Nu-i voi pune zabala in gura,
De oriunde s-ar afla, sa vina acum,
C`t nu m-am schimbat inca in fum.“
(Sub scoar\a alba a pam`ntului)
Tinere\ea nu poate fi, in aceasta figura\ie, dec`t un cal sprin ten, cu aripi (Tinere\e, cal sprinten), calul fiind =i un vehicul cosmic.
Pe paji=tea fumurie a cerului pa=te un cal singuratic =i, la cel dint`i semn, vine pe pam`nt, las`nd proiectata pe cer doar umbra lui neagra (Pe paji=tea fumurie). Sn fine, la prietenii disparu\i inainte de vreme, poetul va ajunge intr-o zi pe un cal inaripat (Elegie).
Calul e, pe scurt, un principiu pozitiv, vital, un factor de coeziune intre regnuri =i un agent cosmic, pentru el neexist`nd no\iunea de frontiera spa\iala. Toata literatura populara e plina de astfel de cai in\elep\i =i nazdravani, prieteni fideli ai omului.
Sn poezia lui Zaharia Stancu, ei sunt =i martorii v`rstelor in terioare, umbre ale destinului individual, cum sugereaza =i aceasta elegie eseniniana:
„...O! Voi, cailor! Voi, cailor!
Smi pare rau ca nu mai ave\i aripi.
Smi pare rau ca nu mai m`nca\i jar.
Smi pare rau ca nu va mai ast`mpara\i setea
Cu flacarile ro=ii ale focului. O! Cailor! Cailor!
Spune\i-mi pe limba voastra, spune\i-mi,
Spune\i-mi ce-o sa ma fac fara voi.
Trage\i trasuri, trage\i cotiuge,
Nimeni nu va mai a=eaza pe cap un fr`u de aur,
Nimeni nu va mai inhama la o =areta de vis...“
* * *
Descul\ (1948), Jocul cu moartea, Padurea nebuna, +atra l-au consacrat pe Zaharia Stancu intr-un gen pentru care nu dovedise
in tinere\e aptitudini speciale. Taifun (1937), int`ia incercare de roman, este confesiunea nervoasa a unui pictor epileptic, cu dese crize de violen\a =i erotomanie. Sn spiritul dostoievskianismului din epoca, autorul inregistreaza obsesiile unui caz, in fond, patologic, pun`nd insa accentul nu pe analiza morbidita\ii, ci pe cruzimea faptelor. Sn Oameni cu joben (1944) stilul =i viziunea epica se schimba. Autorul face un efort de obiectivare. Romanul studiaza via\a intima scandaloasa a unei familii de industria=i
(Manolescu). O femeie, Fani, traie=te cu profesorul fiicei sale =i, insa\iabila, practica =i sodomia. Una dintre fiice revendica pe acela=i profesor, Tercinoiu, apoi trece printr-un lung =ir de aventuri sexuale, ca dealtfel toate femeile din familie. Viziunea este =i aici cruda =i superficiala. Zile de lagar (1945), cartea urmatoare, reprezinta un jurnal de deten\ie (la T`rgu-Jiu) complicat cu scene de fic\iune pura. Combina\ia nu este, estetic vorbind, reu=ita.
Memorialistica jeneaza fic\iunea, fic\iunea da o nota de neau tenticitate jurnalului. Autorul evoca polemica lui cu Universul =i alte peripe\ii din via\a de gazetar politic. Fragmentar pot fi re\inute c`teva scene de inchisoare, intr-o viziune grotesc-pamfletara.
Lipse=te fiorul tragismului social =i acea implicare mai ad`nca in existen\a individuala fara de care o confesiune nu poate interesa literatura. Zile de lagar reprezinta un document de epoca numai
in parte satisfacator, iar stilistic face trecerea spre nara\iunea biografica din Descul\ =i celelalte car\i.
Sn ele (=i prin ele) autorul =i-a construit o biografie fabuloasa, nu =tim c`t de exacta, dar pasionanta =i neobi=nuita pentru scriitorul rom`n care, de regula, nu sare departe de cercul profesiunii sale. Se na=te la \ara =i vine la ora= ajung`nd profesor, avocat sau preot. Sau copilare=te intr-un ora=el de provincie =i ia, in pragul tinere\ii, drumul Capitalei, unde il a=teapta o via\a literara zgomotoasa =i o cariera sociala marunta.
Zaharia Stancu aduce in aceasta monotonie biografica spiritul de aventura =i culoarea unei vie\i aspre. Daca dam crezare car\ilor
=i biografilor sai, fiul lui Tudor Stancu Mitroi din Salcia =i al Mariei
Delcea Bratu a fost, pe r`nd, ucenic la o tabacarie din Ro=iorii de-Vede, argat (in 1917) pe mo=ia Lisa, proprietatea lui Nicu
Ioanid (cunoscut in literatura sub numele de Dinu Nicodin), v`nzator de ziare in Capitala =i ajutor de arhivar la judecatoria de ocol din Turnu-Magurele etc. La 15 ani calatore=te in sudul
Dunarii =i, iara=i, daca cele scrise in Jocul cu moartea sunt adevarate, fiul \aranului din Salcia a fost de zece ori la un pas de moarte =i a trecut prin int`mplari extraordinare.
Cei care l-au cunoscut in amurgul vie\ii lui erau ului\i de frumuse\ea aristocratica a omului, pastor destoinic =i demn, timp de mai bine de un deceniu, peste Uniunea Scriitorilor. |aranul brun, care in tinere\e avea (ne incredin\eaza G. Calinescu) „ochii profunzi =i foarte difiden\i“ =i un temperament focos, devenise
in\elept =i generos, iubea enorm via\a literara =i traia, aproape in exclusivitate, in mijlocul ei. A fost legat, prin via\a lui de gazetar
=i de editor de reviste, de toate categoriile de scriitori, de la Stan
Palanca, regele boemilor, la Mihail Sadoveanu. Cuno=tea pe to\i cei care \ineau un condei in m`na =i manifesta o mare deschidere spre tineri. Avea peste tot prieteni, avea =i du=mani neimpaca\i.
Pe ace=tia din urma ii fulgera, din c`nd in c`nd, cu lungi pamflete orale, de o absurditate calculata, superioare, in orice caz, pam fletelor scrise. Cineva jigne=te intr-o imprejurare oarecare pe prozator. Prozatorul se ridica, atunci, drept, cu fa\a cretoasa, trad`nd o mare incordare interioara, =i cu vocea lui sub\iata =i sacadata incepe un viforos discurs. El accepta, tactic, invinuirea, dar o deplaseaza pe un teren absurd: cum ca el, scriitorul, este acuzat ca =i-a omor`t bunica de pe ingusta =i lunga vale a Cal ma\uiului. Nimeni nu spusese vreodata aceasta enormitate, insa, pentru a culpabiliza pe adversar, pamfletarul introduce o premisa imposibila. De aici inainte, demonstra\ia construie=te coerent in irealitate. Vine mereu vorba de bunica teribila =i de moartea ei de care, p`na la urma, ne sim\im to\i cei de fa\a vinova\i. Con fratele care jignise pe prozator este ru=inat, incearca sa se scuze,


insa scuza nu poate fi formulata, pentru ca, odata pornit, oratorul nu mai poate fi oprit. El continua sa se apere de suspiciunea cum ca =i-ar fi omor`t bunica, de=i bunica murise inainte de na=terea nepotului Zaharia. Faptul n-are importan\a, oratorul imbra\i=eaza ideea abominabilei crime =i merge cu ea p`na la capat. La sf`r=it publicul este inspaim`ntat, culpabilizat total, inocen\a nu se mai deosebe=te de crima.
Sunt zeci, sute de asemenea istorii care circula =i azi, spre hazul tuturor, in via\a literara. Zaharia Stancu este pomenit cu simpatie, figura lui tinde sa capete lumini de legenda.
De la un scriitor care a cunoscut at`t de multa lume ne a=teptam la o bogata memorialistica. Zaharia Stancu n-a avut timp s-o scrie. Cele aproape doua sute de pagini de confesiuni str`nse dupa moartea lui intr-o carte (Via\a, poezie, proza, 1975) nu sunt revelatorii. Scriitorul spusese mai mult =i mai profund
in car\ile sale, cre`nd o biografie fabuloasa (biografia lui Darie) care intuneca biografia reala. Dealtfel, Zaharia Stancu a incredin\at
in dese r`nduri pe cititorii sai ca Darie este el. „Toate car\ile mele sunt rupte din realitate, scrie el undeva. a...i Nu sunt lipsit de imagina\ie, numai ca n-am nevoie de ea.“
Curios, proza lui arata o imagina\ie in fierbere. Pu\ini scriitori rom`ni au, ca Zaharia Stancu, un mai mare gust al exoticului =i al pitorescului social. Un t`rg de provincie devine la el un spa\iu uman agitat ca o colonie americana. Satul din c`mpia Dunarii este, prin noutatea tipologiei =i cruzimea rela\iilor de via\a, de un pitoresc nebun. G. Calinescu vorbe=te de un „realism de pictor spaniol“ (Contemporanul, 13. IV. 1956). Apropierea de spa\iul cultural iberic este posibila =i altfel: Darie este un picaro in zona balcanica, iar nara\iunea lui Zaharia Stancu este o succesiune de
int`mplari memorabile. Aceasta este =i cauza pentru care proza a placut in strainatate. Zaharia Stancu este un bun narator in genul Jack London, Knut Hamsun =i Panait Istrati, =i car\ile sale dau cititorului modern, blazat de prea multa analiza, un numar impresionant de fapte epice.
Ca romancier, Zaharia Stancu nu respecta nici o regula. Scri itorul insu=i marturise=te ca nu =tie in ce chip i=i scrie car\ile, ce destin secret conduce nara\iunea. E suficient ca o int`mplare sa-i vina in minte pentru ca, sub obsesia faptului, spiritul sa intre in alerta. Cartea se ordoneaza, astfel, de la sine, in mers, in cursul unei redactari febrile de c`teva saptam`ni. Reluarile succesive adauga, elimina, nuan\eaza, dar nu modifica, in esen\a, fluxul =i tonul primei relatari. Proza este, mai int`i, traita in acest chip emo\ional, =i retraita, a doua oara, in momentul elaborarii ei.
Alte explica\ii teoretice prozatorul nu cunoa=te.
At`ta lipsa de interes pentru formula epica, intr-o epoca in care exista o adevarata fascina\ie pentru formule, da de banuit: lipsa sistematica a metodei devine, in proza mai noua, o metoda,
=i inca una foarte riguroasa. Se =tie, doar, ca mul\i dintre cei care au cerut mai energic abolirea metodelor tradi\ionale in roman au sf`r=it prin a se supune unei metode cu mult mai complicate.
Un exemplu e, la noi, Camil Petrescu, arhitect pedant sub apa ren\a unui spirit turbulent.
Altul e, totu=i, cazul lui Zaharia Stancu, realist dur =i liric elegiac, in ni=te confesiuni fara un program vizibil =i aproape nici o preocupare de compozi\ie. Ceea ce nu inseamna ca scriitorul n-are stil, un mod propriu de a-=i ordona impresiile. Vrem numai sa spunem ca, neav`nd obsesia metodei, autorul lui Descul\ a creat, totu=i, una, u=or de recunoscut =i aproape imposibil de imitat, in timp ce al\ii, mai documenta\i in probleme de me todologie a romanului, studiindu-=i indelung =i cu multa =tiin\a metoda epica, nu reu=esc in nici un chip s-o impuna. Un joc inexplicabil de for\e face ca stilul, in fine, metoda sa apara acolo unde exista mai pu\in preocuparea expresa de a o dob`ndi.
Descul\ a pornit de la o simpla evocare a rascoalelor din 1907, evocarea a devenit, apoi, o nara\iune intinsa, iar, prin reluari succesive, nara\iunea s-a transformat intr-un roman-fluviu. Trebuie o oarecare perseveren\a =i indem`nare pentru a te descurca in istoria acestor reluari, completari, topiri de pagini vechi in pagini noi sub titluri inedite. Autorul adauga, de exemplu, la nara\iunea din 1948 noi episoade =i le str`nge intr-o carte de sine statatoare
(Dulaii, 1952), aparuta, apoi, in cinci edi\ii (ultima din 1960).
Sn 1954 istoria epica a lui Darie este continuata in nuvela Florile pam`ntului. Sn 1960, car\ile sunt topite, impreuna cu alte epi soade, intr-o varianta-gigant a romanului Descul\, ajuns acum la trei volume, fiecare purt`nd un titlu separat: Clopote =i struguri,
Printre stele =i Carul cu foc.
Care este Descul\ cel adevarat? Cel dint`i care, p`na in 1971, ajunsese la a XII-a edi\ie, sau romanul amplificat, cu unele episoade excep\ionale (Costandina), publicate dealtfel =i acestea separat?! Zaharia Stancu n-a scris, in fond, dec`t o singura carte, cu mai multe capitole. Sn centrul lor sta biografia unui singur personaj (Darie-naratorul) =i faptele se in=iruie ca scoicile pe un fir de a\a, put`nd fi urmarite dupa succesiunea v`rstelor eroului:
Darie-copil, Darie-adolescent, Darie la ora=, Darie in razboi, Darie
in amurg. Asta daca facem oarecare ordine intr-o padure epica unde ramurile copacilor se amesteca. V`rstnicul Darie i=i aminte=te de copilul Darie, adolescentul sare peste etape =i evoca int`mplari din alt timp =i din alt spa\iu. Este un continuu du-te-vino in literatura lui Zaharia Stancu, o imprevizibila evaziune din timpul
=i spa\iul nara\iunii centrale.
Secven\ele au o anumita autonomie =i ceea ce se fixeaza, in fond, in minte sunt asemenea scene izolate dintr-o p`nza epica enorma: sosirea matu=ii U\upar la Omida, lamenta\ia surorii vitrege Costandina, transportarea pe grapa a unei mirese ce daruise inocen\a ei altuia, scena atroce =i neverosimila a culesului de struguri cu botni\e la gura, ademenirea a doi copilandri de catre o femeie coapta cu sim\urile in fierbere etc. Asemenea stop cadre, de o for\a de sugestie, uneori, remarcabila, alterneaza — spre a ram`ne in sfera cinematografului — cu flash-back-uri care largesc considerabil cadrele nara\iunii. Prozatorul rupe des firul cronologiei reale, dar — cum spune el — „firul rupt o clipa se
innoada“ tot at`t de des, fara ordine =i fara explica\ie. Compozi\ia car\ilor se bizuie pe asemenea capricii ale memoriei. A fost citat, din aceasta cauza, Proust, insa apropierea nu este in nici un fel posibila in plan estetic. Acolo este medita\ia, este analiza, reveria intelectuala, maxima luciditate in retrairea timpului, aici o oralitate dezordonata, absen\a totala a analizei =i topirea des tinelor individuale in evocarea unui destin colectiv: satul din c`mpia Dunarii.
Evocarea are, in primul r`nd, o nota puternic sociologica =i etnografica. O umanitate elementara intr-o lupta eroica cu mizeria materiala iese la iveala din paginile dure, intretaiate, din loc in loc, de confesiuni libere despre timp =i moarte. Cartea se deschide cu o propozi\ie devenita celebra: „Tudoreee... Deschide poarta...“
=i se incheie cu alta chemare, la por\ile ora=ului: „Vino, Darie...
Vino =i vezi minunata cetate...“ Simbolurile au, int`i, o valoare sociala. Poarta pe care intra energica matu=a U\upar da spre lumea satului dunarean care reprezinta totodata =i lumea copilariei lui
Darie. Cea de a doua marcheaza intrarea in ora= =i, in acela=i timp, trecerea in alta v`rsta: adolescen\a lui Darie.
Sntre aceste doua por\i sta Darie, eroul narator, =i in spatele lui un potop de fra\i, matu=i, veri, unchi, cumetri, care se insoara, fac copii, se cearta, petrec la nun\i =i mor in cele din urma de pelagra sau de batr`ne\e. Lua\i individual, ei nu se \in minte,
impreuna formeaza insa o tipologie de o remarcabila originali tate. Ea se individualizeaza pe masura ce in carte se acumuleaza istoriile din via\a satului, datinile, arhetipurile existen\ei \arane=ti, relatate, toate, in acel stil sacadat, taios, redundant pe alocuri, u=or de recunoscut. Sn centrul nara\iunii sta, ca in toate operele cu o tendin\a monografica, via\a unei familii. Snsa reac\iile indivizilor sunt tipice =i, except`nd accidentele, o familie concentreaza existen\a
intregii lumi \arane=ti dintr-o zona geografica.
Familia lui Darie este formata din trei r`nduri de copii, copiii ajung mari =i nasc, la r`ndul lor, al\i copii, in timp ce mama continua sa dea rod, fara ca acest fapt sa mire pe cineva. Se
int`mpla des pe valea Calma\uiului ca unchii sa fie mai mici ca v`rsta dec`t nepo\ii.
Tatal, Tudor, este tacut =i iute la suparare. Mama este, pe r`nd, miloasa =i neinduplecata, ca orice femeie, dealtfel, din Omida.
Ea i=i apara copiii =i, c`nd unul dintre ei, Ion, devine adventist, mama se infrico=eaza pentru ca abaterea de la credin\a legiuita este un pacat de neiertat. |aranii nu sunt, cu toate acestea, biserico=i =i nu traiesc intotdeauna in limitele virtu\ii. Femeile calca deseori alaturea =i fetele sunt, de tinere, „mototolite“ de baie\andrii de v`rsta lor. Matu=a U\upar de la Secara are o fata,
Di\a, facuta cu vecinul Lauren\ Piele, =i matu=a nu ascunde faptul.
Criza erotica nu se incheie, la \aranii lui Zaharia Stancu, odata cu casatoria. Morala este mai libera in c`mpia Dunarii dec`t in
Ardealul lui Slavici sau in Moldova lui Sadoveanu. Papelca lui
Pascu\u „prinde“ copii cu cine poate =i barbatul nu zice nimic.
Exista o euforie a pacatului =i o cruzime a sincerita\ii in Descul\:
„— Cu cine prinzi tu copiii, Papelca? o intreaba c`te o muiere care-i cauta rica.
— Cu cine pot, fa, cu cine pot...“
Dada Mitra ini\iaza noaptea, l`nga capi\a cu fin, pe tinerii din sat, =i zelul ei pedagogic este neostenit:
„— Sa veni\i =i m`ine seara.
— Venim =i m`ine seara.
— Sa mai aduce\i =i pe al\ii.“
Pedepsirea adulterului este cumplita pe valea Calma\uiului,
insa efectul pedagogic este nul. Cantonierul Marin Foamete prinde pe nevasta-sa, Tudori\a, cu altul pe o gramada de f`n, in timp ce,
in casa, se sarbatore=te taierea mo\ului la copil. Petrecerea este atunci intrerupta, barbatul aplica in=elatoarei neveste o sanc\iune publica:
„Ca pe Dumnezeu am rugat-o sa fie cuminte macar asta-seara.
Mi-a fagaduit, ursoaica. O prinsei cu unul in f`n. Trebuie s-o tavalesc ni\elu= a...i
— Sa te tavalesc, Tudori\o?
— Tavale=te-ma, Marine. Tavale=te-ma bine. Tavale=te-ma c`t te \in curelele...“
Grijuliu, barbatul nu vrea sa-i strice, totu=i, straiele =i, inainte sa „tupungeasca“ femeia, ii scoate cimberul de pe cap, pantofii din picioare, ciorapii, rochia. Femeia este batuta barbar, le=ina, apoi se scoala =i se prinde din nou in joc. Nimic nu se schimba, via\a continua, pacatul =i pedepsirea vor urma...
De mare efect epic este obiceiul tragerii pe grapa. Zaharia
Stancu scrie o povestire autonoma pe aceasta tema. Maricica nu este, in noaptea nun\ii, cum ar trebui sa fie, =i Stanica, ginerele, o suie pe grapa =i o duce pe o iarna cumplita inapoi socrului Vatui.
La inceput indignarea lui morala este mare =i nu admite nici o tranzac\ie: „Eu? Sa cad la invoiala cu tatal p`r\otinei? Nici pomeneala, nene. Nici pomeneala.“ Snsa sim\ul moral al lui Stanica este coruptibil =i, dupa o tocmeala s`ngeroasa, ginerele ultragiat cade la invoiala cu socrul. Femeile, raspunzatoare de abaterile de la morala aceasta cam tribala (“de la muieri ni se trag toate belelile“), nu sunt admise in casa. Maricica, mireasa, zace uitata pe grapa p`na ce barba\ii se in\eleg asupra zestrei. Intrata, astfel, ru=inata in gospodarie, femeia nu pastreaza mult timp sentimentul culpei, na=te copii =i devine, la r`ndul ei, neinduratoare.
Exista, totu=i, in proza lui Stancu =i imagini mai luminoase ale erosului \aranesc. Ulica a iubit un barbat =i acela a parasit-o, iar de atunci fata a ramas „te=menita“, adica nebuna. Negustorul
Agana da roata femeii lui Beca, dar, onesta, nevasta i=i avertizeaza barbatul. Smpreuna intind o cursa hulpavului negustor, =i acesta, ca sa scape, trebuie sa dea so\ului o suma de bani echivalenta cu pre\ul unei seceratori „Albion“.
Sntr-o comunitate at`t de toleranta exista un cod moral sub forma unor datini ce se pastreaza, cel pu\in formal, cu sfin\enie.
Pe unele dintre ele le aflam =i la al\i prozatori ai c`mpiei. Fetele neie=ite la hora se duc „la dam“, unde inva\a sa joace. Sn seara de lasata secului, flacaii se urca pe deal =i rostesc o cronica satirica a satului, cu referin\e speciale asupra fetelor nemaritate. Tot atunci sunt prin=i c`inii =i da\i in „tivic“ ca sa nu turbeze =i ca sa se urneasca piatra de moara (fata) din casa.
Nunta este un spectacol =i mai complicat. Evanghelina, sora lui Darie, este rapita de Alvi\a, flacau instarit =i frumos, dar — cum se dovede=te mai t`rziu — cazut in patima bauturii. Nunta, fixata dupa c`teva saptam`ni, aduna toate neamurile. Ginerele
i=i alege un „frate de m`na“ care umbla prin sat cu plosca =i conduce spectacolul. Spectacolul cuprinde momente ce nu pot fi sarite, cum este aducerea zestrei intr-o caru\a deschisa pentru a putea fi vazuta, luarea de apa de la f`nt`na in doua mari vedre de arama pentru a marca drumul de aici inainte al femeii maritate
=i, in fine, vestirea publica a inocen\ei miresei — printr-un ritual de o salbatica bucurie: jocul rachiului ro=u.
Faptele narate in Descul\ indica, apoi, o mizerie economica atroce =i o stare sanitara jalnica. Floarea lui Ti\a Uie na=te doua fete la c`mp =i, pentru ca noii-nascu\i sa nu moara necre=tina\i, barbatul ii boteaza cu pam`nt. Ritualul este solemn biblic:
„Te lepezi de Satana? intreaba barbatul.
— Ma lepad, raspunde femeia.
Barbatul se apleaca de mijloc, culege un pumn de \ar`na din c`mp =i-l presara pe capul copilei — un cap lung, \uguiat, chel.
— O botez cu numele Dumitra — ca pe maica-mea...“
S-a spus, =i nu fara justificare, ca adevarata tema a romanului este foametea. Zaharia Stancu este, in orice caz, sensibil la acest aspect, \aranii lui trec prin toate cercurile mizeriei. Sufera de pelagra, sunt decima\i de holera, primavara nu mai au porumb
=i se indatoreaza la boieri. Satul este amenin\at de inunda\ii, c`mpurile sunt p`rjolite de seceta, femeile cu mul\i copii solicita c`\iva pumni de faina de la rudele mai bine a=ezate etc. Copiii se
imbolnavesc de falcari\a =i de varsat. Baba Unturica ii unge cu gaz =i le baga degetele pe g`t pentru a le sparge bubele. Darie,
Veve Chiorul, Tracalie au bur\ile mari, umflate de dude =i de apa.
C`nd moare Ilie, fratele lui I\icu, G`ngu se roaga sa fie primit la pomana, promi\`nd o recompensa asemanatoare:
— „I\icule, ingaduie-ma =i pe mine la voi in casa, p`ine cu vin sa man`nc =i eu, c-o sa moara =i Tudorache al nostru =i-oi sa te
ingadui =i eu pe tine la noi sa man`nci =i tu p`ine cu vin...“
Copilaria lui Darie nu este, ca aceea a lui Nica a lui +tefan a



Petrii, senina =i (prin perspectiva omului narator) nostalgica.
Copilul de \aran se na=te intr-un infern =i-=i asuma de mic o morala care-i ingaduie sa supravie\uiasca, asta vrea sa dovedeasca pro zatorul. Darie cre=te in credin\a ca in via\a are nevoie de pumni.
Mai t`rziu el i=i ajuta pumnii cu un ciomag =i un cu\it. A fi „om“
(adica milos, blajin) inseamna a pieri. Uneori mama, bl`nda =i chinuita, il indeamna sa nu uite, totu=i, ca este om. Snsa copilul care a vazut multe are deja o convingere: „Daca o sa trebuiasca, o sa uit. Ca sa traie=ti, uneori trebuie sa ui\i ca e=ti om“.
|aranii lui Zaharia Stancu sunt — s-a observat de la inceput
— de o neobi=nuita duritate in rela\iile obi=nuite de via\a. Bunica de la Cirloman vorbe=te, c`nd vorbe=te, in ucaze. C`nd fiica, vaduva la 17 ani, se intoarce acasa cu doi copii, mama nu ezita s-o alunge. Fiica a incalcat legea aspra a vie\ii: =i-a luat un barbat, a facut copii, barbatul trebuia sa traiasca. Moartea barbatului nu intra in prevederile acestei norme de existen\a. Darie incepe intr-o zi sa =chiopateze. „Asta i\i mai trebuia acum — spune tatal, comunic`nd, in fapt, opinia curenta fa\a de astfel de cazuri — sa mai fii schilod... Numai schilozi n-avem in casa. Ne pricopsiram.
Capatam =i schilozi...“
Morala saraciei, saracia moralei, iata ce aflam in Descul\. Nici un prozator rom`n n-a folosit culori mai sumbre =i n-a cobor`t mai ad`nc in infernul saraciei, ca Zaharia Stancu. „Descul\ii“ lui traiesc la limita de jos a existen\ei =i, daca acceptam datele car\ii, am putea spune ca ei nu cunosc via\a spiritului. Prozatorul insista neverosimil de mult in aceasta direc\ie, reduc`nd fiin\a \araneasca la un mecanism elementar, obsedat numai de hrana =i de repro ducere. Nici o tresarire mai ad`nca a min\ii, nici o privire aruncata dincolo de hotarele acestei cr`ncene mizerii. Zaharia Stancu dovede=te o erudi\ie inepuizabila in a aduce noi probe in volu minosul dosar al pauperita\ii \arane=ti. Uneori probele intrec necesita\ile demonstra\iei =i tradeaza la Zaharia Stancu un exa gerat gust al atrocita\ii, nesublimat estetic.
Descul\ sufera in special de excesive descrip\ii sociologice in dauna analizei vie\ii interioare. Excesele se vor amplifica in Jocul cu moartea =i Radacinile sunt amare. Prozatorul devine, in astfel de cazuri, pamfletar =i nu mai vede nuan\a. Spiritul m`nios se descarca in valuri inepuizabile de fraze. Indivizii n-au psihologie.
Ei se identifica cu clasa din care fac parte =i au morala =i psihologia ei. Boierii =i acriturile satului (notarul, popa, negustorii) sunt fapturi de intuneric. Miliarezi =i Gogu Cristofor, zis =i burticosul,
\in \aranii in viscol =i pun slugile sa traga in ei cu pu=tile. Popa
Bulbuc refuza sa dea unor copii infometa\i colacii primi\i la slujba, folosindu-i ca hrana pentru cai. Un alt preot, Cinzeaca, nu pleaca dintr-un bordei (scena se petrece la ora=) p`na ce nu i se pune in caldaru=a o anumita suma de bani. |aranii man`nca, pe timp de seceta, coaja de copac =i pam`nt ars. Unii, ca baba Dioaica, au preferin\a pentru pam`ntul ars din vatra. Nevoia se asociaza la ea cu o curioasa placere.
Ca prozator al vie\ii rurale, Zaharia Stancu nu putea evita, se
in\elege, momentul capital al rascoalei. L-a descris insa nu cu minu\ia la care ne a=teptam, dat fiind interesul prozatorului pentru latura sociala a vie\ii. O explica\ie ar fi ca evenimentul este prezentat nu direct, ci prin mijlocirea pove=tilor auzite de copilul
Darie. |aranii din Omida afla ca alte sate „fac revolu\ie“ =i se hotarasc sa se mi=te =i ei, dar cum n-au un boier prin apropiere, se duc la c`rciumarul Mare=:
„— Pofti\i!... Cu ce sa va cinstesc?
— Pai — spune Ghioaca — noi n-am venit sa ne cinste=ti.
Noi am venit sa facem revolu\ie.
— Sa facem, fra\ilor, de ce sa nu facem! +i eu sunt pentru revolu\ie. Sa se duca la dracu to\i boierii.
— Vezi ca — spune unul lal`u, pu\in la minte — noi aici am venit sa facem revolu\ie.
— Cum adica?
— Iaca, am venit sa te ciomagim oleaca =i sa-\i dam foc la acareturi.
— Ce? Nu sunte\i in toate min\ile? De ce sa ma ciomagi\i?
De ce sa-mi da\i foc la acareturi?
— Daca n-avem alt boier!...
— Mai, oameni buni, eu nu sunt boier, eu sunt om de-ai vo=tri...
Am purtat, ca =i voi, opinci...“
C`rciumarul propune \aranilor sa dea foc la =ura de paie =i, apoi, to\i sa stea in jurul ei cu c`te o galeata de apa pentru a nu se intinde p`rjolul. Mare= mai ofera =i un butoi cu vin, =i „re volu\ia“ s-ar opri aici daca n-ar interveni dada Zv`ca, femeie apriga la fire, care ru=ineaza pe barba\i cu vorbe grele =i rastoarna bau tura spurcata. Un \aran, Tunsoiu, fura trei ra\e de la conac, apoi, c`nd vine represiunea, este silit sa man`nce pasarile putrezite.
Al\ii, be\i, batjocoresc pe femeia administratorului, sub ochii unui copil. Sunt narate =i fapte mai grave. Memorabila, prin violen\a simbolului, este scena pedepsirii logofatului Filip Pisicu. Logo fatul, om din sat, umbla calare pe c`mp =i oriunde int`lne=te un rum`n, il plesne=te cu biciul. Strigatul lui este: „Brazda-ngusta
=i ad`nca“. Sn timpul revoltei, Precup U\upar ia un fier de plug
=i sf`rteca de la beregata p`na la buric p`ntecele logofatului. Apoi femeile aduc o mamaliga mare, o oala de fasole =i le rastoarna
in burta mortului. Un copil infige, la urma, o lingura de lemn,
in timp ce oamenii striga:
„Brazda-ngusta =i ad`nca, logofete“...
Represiunea este s`ngeroasa, =i matu=a U\upar, vizionara, striga boierului Pienaru: „Omoara-ne, uciga=ule!... Acum ne-am rasculat pe neg`ndite. Alta data o s-o facem cu mai multa chibzuin\a.“
Profetismul matu=ii de la Secara este cam nepotrivit cu condi\ia ei. Daca dam crezare frazelor de mai jos, ea prezice iminen\a rascoalei =i, minte dialectica, pune izbucnirea \araneasca in rela\ie cu mi=carea lui Tudor Vladimirescu. Prea mult, totu=i, pentru posibilita\ile ideologice ale matu=ii U\upar de la Secara:
„— Sa traim =i noi mai bine... Oamenii tac =i rabda asuprirea.
Dar ei g`ndesc ca odata =i odata o sa se nasca alt Tudor a...i unul sau mai mul\i, sa rascoale satele a...i. O sa vie vremea, o sa vie...“
Sn alta parte, prozatorul introduce pe scena \araneasca un socialist, fierarul Iancu Bratescu, care deschide ochii satenilor asupra evenimentelor. Prozatorul a voit, nu mai incape discu\ie, sa ilustreze o teza ideologica privitoare la dialectica for\elor sociale. Teza poate fi justa, ilustra\ia epica este insa neconvin gatoare. Sn genere, Darie (naratorul) =tie prea mult pentru v`rsta
=i puterea lui de informare. Sntr-un cimitir in care sunt ingropa\i solda\i germani, el cite=te numele de pe cruce =i are reverii istorice suspect de exacte. Cunoa=te mi=carea romantica =i evoca romanele lui Wildenbruch?!... Pentru un copil de \aran care de-abia
=tie sa scrie =i sa citeasca at`ta cultura uluie=te. S-ar putea zice ca medita\ia apar\ine prozatorului, om matur, cultivat =i ca reveriile din cimitir nu reprezinta dec`t un inocent transfer de la autor la personaj. A=a este, desigur, insa, dupa cea mai elemen tara lege estetica, identificarea nu este posibila in datele propuse de Zaharia Stancu. Oric`t de precoce ar fi un baiat de 15 ani, el nu poate formula o teorie filozofica despre na=terea Universului.
Astfel de transferuri, neverosimile in cel mai inalt grad, sunt curente in literatura din anii ’60. Descul\ nu este strain de asemenea abateri de la principiul elementar al autenticita\ii.
Multe pagini sunt neconvingatoare =i absurde. Ele coboara va loarea, pe alocuri excep\ionala, a car\ii.
Descul\ urmare=te biografia lui Darie =i in alte medii sociale.
Plecat din Omida, personajul trece printr-o sumedenie de aventuri p`na ajunge, cum s-a vazut, la por\ile Capitalei. Este, int`i, ucenic tabacar la jup`n Mo\atu, apoi trece la jup`n Gu=a, =i de aici intra
in casa lui Banica, dar pleaca =i de aici pentru ca cele trei fete ale jup`nului vin noaptea =i se u=ureaza in galeata aflata in camera in care doarme Darie. Intr`nd argat pe mo=ia ciudatului boier Arghir
Arizan, sta aproape de o =atra de \igani =i, intr-o noapte, cunoa=te fiorii imperecherii cu t`nara Zambila. Mai inainte fusese dus de un tabacar intr-un bordel murdar, se inspaim`ntase =i fugise. Pro zatorul are un ochi atent la asemenea aspecte patibulare. Ochi de pamfletar, excitat =i sc`rbit de trivialitatea existen\ei.
Paginile despre peregrinarile lui Darie in vreme de razboi nu mai au acuitatea =i culoarea dinainte. Prozatorul cauta pitorescul
in degradarea vie\ii de provincie =i, pentru a st`rni curiozitatea cititorului, i=i impaneaza cartea cu inutile episoade. El este cu premeditare =i prea zgomotos tezist. Un plutonier neam\ impu=ca, dement, pe \aranii care-i ies in cale, popii sunt de o lacomie incredibila (un preot nu vrea sa dea, in noaptea Snvierii, anafura
\aranilor care nu platesc taxa de un leu; fire demen\iala, el injura
=i blestema intr-un chip incredibil de nedemn pentru condi\ia lui!)
=i, in genere, pictura sociala este acum simplista, trad`nd o g`ndire primar maniheista.
Spa\iul acesta de mizerie intunecata este spart, din loc in loc, de nota\ii tulburate de freamatul materiei:
„Cine a spus ca noaptea c`mpul doarme?
Noaptea, c`mpul i=i traie=te via\a lui. +op`rle lungi, pam`ntii, luneca reci printre ierburi. Fiecare vietate p`nde=te alta vietate, o adulmeca, o prinde, o inghite... Fiecare fir de iarba, fiecare fir de gr`u, fiecare fir de floarea-soarelui ori de porumb noaptea deschide ochii, prive=te slava... Deschide larg buzele, respira vazduh... Deschide larg bra\ele, imbra\i=eaza racoarea uda.
Racoarea e lacrima stelelor.
Noaptea v`ntul e viu, ca un om, viu ca un =arpe, viu ca un
=oim. Noaptea cerul e viu, il vezi cum se rote=te. Uite!... Aseara
Carul Mare era acolo, spre miazanoapte... Acum, c`nd se apropie zorile, Carul Mare =i-a str`mbat oi=tea. Iata-l spre miazazi, deasupra pietroaselor nesf`r=iri bulgare.
Noaptea pam`ntul e viu.“
Este limpede ca, data fiind formula car\ii, nu trebuie cautate personaje memorabile in Descul\. Exista unul singur: masa \ara neasca, luminata =i aceasta dintr-o unica direc\ie. Zaharia Stancu este, sub acest aspect, un prozator al gloatei, ca Rebreanu in
Rascoala, fara sa fie, cu toate acestea, un pictor obiectiv, impersonal al ei. Lipse=te acea nota de gravitate simfonica in mi=carea mul\imii. Zaharia Stancu nu-i un realist in sensul vechi al ter menului, e patima= subiectiv, n-are rabdare sa convinga prin intermediul faptelor, se amesteca in nara\iune =i judeca totul din unghiul unei intolerante morale de clasa.
Psihologia colectiva se traduce in reac\iuni tipice, iar reac\iunile s-au sacralizat in datini. Individul exprima o minima nuan\a fa\a de tiparul urmat de to\i. El face gesturi previzibile in cutare sau cutare etapa a vie\ii. Abaterile sunt rau privite. Femeia care nu face copii, nu iese la c`mp =i nu se lasa strivita de pumnii barbatului este o oaie neagra in turma alba a tradi\iei. Iata de ce nu exista in Descul\ dec`t destine reprezentative. Fara analiza, portretul se limiteaza la consemnarea datelor fizice exterioare.
Omul este inalt sau scund, slab sau gras, se uita drept sau cruci=.
Sn sfera acestei psihologii colective, c`teva figuri ram`n, totu=i,
in minte. Snt`i Darie, copilul „razg`mb =i zanatic“, apoi voluntara matu=a U\upar de la Secara, varianta dunareana a tipologiei feminine tradi\ionale.
Mai complexa psihologic este Costandina, eroina unui episod introdus in edi\ia mare (1960) a car\ii =i publicat, apoi, separat, ca o nuvela de sine statatoare. Drama ei este drama eterna a
\aranului: pam`ntul. Noua este strategia pe care o folose=te pentru a-l capata. Sora vitrega de la Saiele apare in familia lui Darie cu trupul mutilat de Diga, barbatu-sau, m`nios ca rudele de la Omida nu-i dau partea lui de pam`nt. Ea solicita cu umilin\a o ipotetica zestre de pam`nt, spre disperarea numero=ilor fra\i =i surori:
„— Pam`nt? De unde sa-\i dam pam`nt? N-avem. N-avem nici noi pentru noi...
— De unde ave\i, de unde n-ave\i, sa-mi da\i partea mea. Nu plec de aici p`na nu-mi da\i partea mea de pam`nt. Nu plec nici moarta...“
Alungata, batuta, umilita, Costandina cere, cu glas pl`ngacios, partea ei de pam`nt. Ion, fratele vitreg, face o gluma sinistra. El manifesta in\elegere pentru soarta Costandinei =i opineaza ca da, trebuie sa i se dea o bucata de pam`nt. Ideea scoate din sarite pe
Evanghelina:
„— Nemernicule! striga ea. E=ti un nemernic =i un neispravit.
Totdeauna e=ti gata sa dai ceva. Daca nu \i-ar fi teama ca ram`i cu dosul gol =i r`de lumea, \i-ai da =i izmenele de pe tine.“
Bunatatea lui Ion este insa in=elatoare. El pregate=te victimei o razbunare grea. Se duce in arie, ia bulgari de pam`nt =i-i indeasa
in gura Costandinei. Si da, adica, pam`ntul pe care l-a promis in bataie de joc... Toata scena ar fi sinistra daca t`nara \aranca n-ar ascunde, sub o umilin\a extrema, scandaloasa, semnele demnita\ii
\arane=ti. Dusa cu for\a la Saiele, ea se intoarce repede arat`ndu-=i gura =tirbita de Diga =i cere in continuare, jalalnic, pam`ntul la care, dupa legile nescrise ale vie\ii \arane=ti, ar avea dreptul.
Avem toate elementele pentru a spune ca Costandina este, ca
Ana din Ion, tradi\ionala victima intre ambi\ia brutala a so\ului =i
indaratnicia familiei. Snsa Costandina este un suflet mai complicat
=i umilin\a ei are o nota smerdiakovista. Ea urmare=te un scop foarte precis =i, pentru a-l atinge, i=i dezarmeaza adversarul nu prin for\a, ci prin exacerbarea slabiciunii ei. Pentru \aranii din
Descul\, aceasta cadere morala este nefireasca. Ca sa scape de glasul bocitor al Costandinei, familia lui Darie cedeaza in cele din urma: ii da o bucata infima, neproductiva de pam`nt, totu=i, ii da. Victima c`=tiga =i, intrata in posesiunea pam`ntului, revine la demnitatea obi=nuita. Glasul este, acum, aspru, ind`rjit, trad`nd o mare for\a interioara:
„ M`nca-v-ar inima c`inii! striga ea. Pentru ca m-a\i chinuit p`na sa-mi da\i... partea mea de pam`nt, m`nca-v-ar inima c`inii!... M`nca-v-ar inima c`inii la to\i! Mi-a\i dat particica mea de pam`nt, cu act mi-a\i dat-o, dar m-a\i pus sa-mi cheltui bani=orii pe act. M`nca-v-ar inima c`inii! Erau bani=orii aduna\i cu spinarea de barbatu-meu, de Diga. M`nca-v-ar inima c`inii...“
De aici se vede ca umilin\a nu este dec`t o arma in m`na orgoliului \aranesc. Zaharia Stancu, studiind cu mai mare aten\ie un caz moral, scrie c`teva zeci de pagini excep\ionale.
Citit dupa trei decenii de la apari\ie, timp in care proza rom`neasca s-a indepartat de formula prozei lirice, Descul\ rezista judeca\ii critice. Multe pagini sunt, e drept, prafuite, optica maniheista a car\ii jeneaza, considera\iile sociologice sunt ele mentare =i dezechilibreaza prin abunden\a lor nara\iunea, lipsa de complexitate interioara a \aranului =i, mai ales, absen\a oricarei note de spiritualitate pot trezi banuieli asupra viitorului acestei literaturi; insa, in limitele ei, cartea este substan\iala, vie. For\a de a impune o tipologie vazuta in determinarile ei sociale =i arhetipale nu a diminuat.
Inten\ia de a face cronica unui veac, fac`nd cronica unei vie\i, este limpede la Zaharia Stancu. Jocul cu moartea (1962) reia firul din Descul\ =i-l duce, in stil Panait Istrati, in sudul Dunarii. Formula picaresca a prozei se lamure=te aici mai bine, de=i, estetice=te, romanul este mai slab dec`t altele. Stilul de a nara ram`ne acela=i, inclusiv stilul flash-back-ului care, in Radacinile sunt amare (1958 1959), va transforma memorialistica intr-o suita exasperanta de paranteze. Jocul cu moartea este o carte despre razboi, descris nu direct, ci prin ecourile lui. Tema car\ii ar fi descoperirea lumii de catre un adolescent curios in ni=te vremuri s`ngeroase. Darie a fost ursit de la na=tere, aflam acum, sa \ipe in interiorul lui =i sa nu fie auzit in afara, sa nu cunoasca fericirea, sa fie in=elat, dar sa \ina mereu ochii deschi=i =i sa vada enorm. Toate aceste sugestii apar in literatura lui Stancu sub forma unor comentarii a caror sursa cititorul nu o cunoa=te. O voce dinafara se insinueaza in nara\iune =i gloseaza, ca in teatrul antic, ac\iunea de pe scena.


Nu sunt foarte profunde aceste comentarii, dar ele au meritul de a introduce intr-o literatura congestionata de evenimente mici dimensiunea mare, relativista a eternita\ii. Aceste suspine lirice, ce trimit la versetele Ecleziastului, in ciuda caracterului violent profan al prozei lui Stancu, sunt repede parasite. Prozatorul se
intoarce la fapte =i faptele vin, unele dupa altele, intr-o ine puizabila inlan\uire.
Darie, v`nzator de ziare in Bucure=ti, este arestat de autorita\ile militare germane =i bagat intr-un vagon cu destina\ia Bitolia. Sn tren este str`nsa pleava ora=ului (mediul normal al romanului picaresc): borfa=i, oameni fara capat`i, trimi=i, acum, sa sape tran=eele in spatele frontului. Potrivit metodei sale, prozatorul ii pune pe to\i sa vorbeasca, iar c`nd ace=tia tac, vorbe=te Darie.
Darie se intoarce des cu g`ndul la Omida, =i unele int`mplari din
Descul\ (povestea fetei Zarinca =i a turcului Daud, faptele Dioaicai, vrajitoarea care a scos ochii sfin\ilor din biserica) mai sunt o data narate, pe scurt.
Sunt multe platitudini =i absurdita\i in Jocul cu moartea, insa,
in genere, cartea intereseaza, ca toata literatura lui Zaharia
Stancu, prin mi=carea, senza\ionalul =i culoarea ei. Darie este atacat, in vagon, de Diplomatul, zis Temistocle Filodor, zis =i Zeno
Zenon, Serafim, pe adevaratul sau nume, pare-se, Cos`mbescu, falsificator de bani =i nene intr-o casa de toleran\a de pe Grivi\a.
Fost consul, Diplomatul are moravuri suspecte (este, probabil, pederast) =i ura lui fa\a de Darie, numit =i Scaurus, are =i ra\iuni mai obscure. Darie se apara cu cu\itul =i reu=e=te sa scape ne vatamat, corporal =i moral, dintr-o lunga serie de primejdii: vagonul in care sunt inchi=i prizonierii ia foc, in Serbia trenul este bombardat, apoi, evad`nd, Darie =i Diplomatul sunt prin=i de greci, de cu\ovlahi etc. Snfometa\i, ei mesteca iarba =i prind un arici
=i-l frig. Scald`ndu-se in r`u, sunt surprin=i de doi clef\i =i ram`n fara haine. Doua grecoaice miloase ii salveaza, ii primesc in casa,
ii ospateaza =i-i lasa sa se bucure noaptea de bunurile lor. Ca rasplata, Diplomatul le fura, la plecare, o mahmudea. Prin=i de cu\ovlahi, evada\ii cunosc obiceiurile unui neam razboinic, asista la o execu\ie, o inmorm`ntare =i la o na=tere simbolica. +i cum zanaticul Darie are cuno=tin\e peste tot, int`lne=te aici pe baiatul lui bei Gheorghe, fost p`ndar la boier Arizan, =i deapana impreuna amintiri despre via\a de la conac.
Cartea se incheie cu intoarcerea cuplului la Bucure=ti =i ares tarea Diplomatului, a carui biografie ram`ne, astfel, nelamurita p`na la capat. Prozatorul, care nu cultiva niciodata misterul, nu dezvaluie in acest caz adevarata identitate a personajului. Ceva ram`ne ascuns in biografia lui, ca =i viciul aberant pe care autorul
(sincer, de obicei, p`na la brutalitate cu personajele sale) se fere=te sa-l numeasca pe fa\a.
Razboiul real din Jocul cu moartea este, in planul simbolic al car\ii, =i razboiul unui t`nar cu imprejurarile vie\ii. Exista mai multe intrupari epice ale acestui simbol. Darie se lupta cu un =arpe
=i scapa de el numai datorita agilita\ii. Acela=i Darie observa apoi batalia dintre doua armate de furnici =i nu-=i ascunde g`ndul ca aceea=i lege ac\ioneaza =i in via\a indivizilor. Snsa g`ndul nu este dus mai departe, filozofia car\ii iese din fapte, iar faptele arata ceea ce s-a vazut mai sus. Personajele n-au o autenticitate struc turala =i, din aceasta pricina, actele =i vorbele lor par uneori neverosimile. Diplomatul este un escroc de clasa mare (consul, falsificator de bani etc.), o varianta a lui Gore Pirgu, =i dispre\ul lui cinic fa\a de oameni (poate real, in orice caz posibil sub latura morala) ar avea nevoie de o complexitate morala mai mare din care nu pot lipsi ipocrizia =i inteligen\a. Diplomatul spune insa de la obraz ca el „dispre\uie=te oamenii pentru ca muncesc, pentru ca se supun legilor“. Sn lipsa ironiei, aceste vorbe suna fals, neindem`natic =i, prea obstinate in rau, sunt lipsite de gravitate. Ironia lumineaza =i face suportabila, de regula, lite ratura picaresca. Zaharia Stancu n-o are sau n-o folose=te tot deauna =i, din aceasta cauza, in intunericul multor int`mplari nu se zare=te nici o ad`ncime.
Explica\ia ce s-a adus ca razboiul face posibil orice nu se poate accepta, pentru ca in Jocul cu moartea nu dezordinea fragmentelor epice este in discu\ie, ci autenticitatea lor estetica. Meritul ro manului nu consta nici in aspectul documentar (cum s-a zis). Alte scrieri sunt mai bine informate =i aduc dovezi mai pregnante despre razboi. Meritul car\ii lui Stancu sta in sugestia unei legaturi misterioase dintre inocen\a =i viciu. Darie =i Diplomatul formeaza un cuplu moralmente imposibil. Ceea ce ii une=te ca un lan\ este ura. Pentru a supravie\ui, ei trebuie, totu=i, sa mearga impreuna.
Istoria acestei legaturi este bine facuta in roman: incercari de suprimare, momente de tandre\e, solidaritate in suferin\a =i confuzie morala — iata ce sugereaza epica precipitata, descusuta, a lui Zaharia Stancu.
* * *
Padurea nebuna (1963) a fost socotita de to\i cartea cea mai buna, dupa Descul\, a lui Zaharia Stancu. P`na la un punct a=a =i este. Compozi\ia mai str`nsa, stilul mai supravegheat, observa\ia mai buna a vie\ii morale dau paginilor coeren\a =i substan\a. Exista
=i o restr`ngere a spa\iului epic (t`rgul Ru=ii-de-Vede indata dupa primul razboi mondial) =i, fatal, o concentrare a evocarii. Vaz`nd mai pu\ine lucruri in desfa=urarea lor orizontala, ochiul vede mai mult in ad`ncime. Doua sute de pagini din roman aparusera, mai
int`i, in Radacinile sunt amare (vol. II, 1958, p. l -174) =i in ele sunt concentrate toate elementele principale ale viitoarei nara \iuni. Prozatorul a mai adaugat pe at`ta =i a facut o carte noua, unitara, mai densa in toate privin\ele. Insisten\a in caricatura a dus g`ndul criticii la I. L. Caragiale =i la Capriciile lui Goya
(N. Manolescu), alternan\a de stiluri a facut sa se vorbeasca de o structura clasica „imbibata de romantism“ (Paul Georgescu),
in fine, varietatea experien\elor prin care trece eroul indrepta\e=te pe S. Damian sa descopere in Padurea nebuna proiectul unei ini\ieri. Ini\iere in ce? Sn via\a, desigur. Un roman ini\iatic Padurea nebuna totu=i nu este, lipsind simbolurile mari, ascunse, inscrise
intr-un scenariu. Cartea are ambi\ii mai modeste =i tradeaza, prin stil, o inseninare a spiritului creator. Materia epica este, in continuare, dura =i asupra ei se fixeaza aceea=i privire „ponci=a“, rea, insa privirea nu ram`ne imobila.
Cartea incepe cu un refuz („Unchiul Tone se uita ponci= la mine“), d`ndu-ne de la inceput sugestia ca Darie, eroul, nu va ram`ne nici in acest loc. Destinul lui este sa peregrineze, cum =i spune undeva: „Nu pot sta mult intr-un loc. Se pare ca sunt ursit sa nu-mi gasesc niciodata rostul, nici ast`mparul. Sa umblu mereu prin lume... Sa umblu... Sa umblu...“
Refuzul unchiului Tone de a-l primi pe Darie anun\a, a=adar, imposibilitatea eroului de a intra =i de a se fixa in noua a=ezare.
„C`ino=enia“ unchiului este un semn =i, in cur`nd, semnele se vor
inmul\i. Darie int`lne=te o lume mucegaita =i mediocra, un univers ostil, „cu l`ncezeala lui de sm`rc“, din care se va grabi sa fuga.
Ca toate celelalte, cartea se incheie cu o plecare (spre Bucu re=ti), dupa ce se deschisese, ca in romanul realist din secolul al XIX-lea, cu momentul patrunderii eroului pe poarta unui t`rg de provincie.
Padurea nebuna este, int`i, un roman de moravuri provinciale.
Elementele prozei lui Sadoveanu, Cezar Petrescu =i a tuturor nuveli=tilor de la inceputul secolului reapar aici, intr-o transcriere mai cruda, fara poezie. Unchiul Tone este zg`rcit =i alunga neamurile. Avocatul Olimpiu Chelu s-a casatorit cu fiica unui negustor bogat =i nu-=i prime=te in casa tatal, om simplu =i bun.
Zoie Popazu a fost casatorita fara voia ei cu Pandele, amantul mamei sale. Domni=oarele Vurtujeanu au ramas nemaritate, stau toata ziua pe banca din fa\a casei =i privesc uli\a prafoasa, a=tept`nd nu se =tie ce. Dobrica Tunsu, fost ucenic tabacar, a ajuns patron =i bate, la r`ndul lui, pe noii ucenici. Institu\iile importante ale t`rgului sunt: c`rciuma, cafeneaua, bordelul =i
=coala. Darie trece prin toate. Mediul =colar este de o mediocritate aberanta. Un profesor, Timon, traie=te cu elevele =i face politica
in stilul eroilor caragiale=ti. Un altul, Turtula, este grosolan =i prost. El sfatuie=te pe Darie, care da semne de voca\ie literara,
„sa se faca mai bine cacanar dec`t scriitor“.
Un simbol al locului este „landra de c`ini“. C`inii ies mereu in calea lui Darie =i, daca am face o statistica, am vedea ca proza lui
Stancu este strabatuta de un numar mare de c`rduri de c`ini
infometa\i =i murdari. Iata o singura imagine: „Vazui c`inii. Erau o adevarata landra. Se bateau intre ei pe rama=i\ele unui hoit de vita...“
Via\a politica nu este ignorata =i, cum provincia a oferit totdeauna modele de caricatura in aceasta privin\a, Zaharia
Stancu imboga\e=te tipologia tradi\ionala cu c`teva desene tene broase: Stelian Paleacu, Lapturel etc. Cartea nu este prea originala la acest capitol. Neverosimila este in Padurea nebuna imaginea grevei generale din 1920. Este pu\in probabil sa fi existat in t`rgul uitat din c`mpie o con=tiin\a revolu\ionara at`t de vie =i posi bilitatea unei ac\iuni de gherila urbana. Prozatorul for\eaza istoria
=i construie=te cu obstina\ie intr-o schema ideologica falsa. Aceste aspecte sunt insa izolate =i nu ocupa prea mare loc in carte.
Importante =i substan\iale, ca literatura, sunt experien\ele lui
Darie, adolescent acum. Devenit =colar, el este primit in familia
Arpa=, care duce o existen\a semirurala. Filipa=, unul dintre copii, este ciung, bea zdravan =i bate bordelurile din ora=. O fata, Despa, este rea =i terorizeaza pe Darie, primit in casa s-o mediteze. Despa este sedusa de craiul profesor Timon =i, in perspectiva de a deveni mama, i=i da foc. La =coala, Darie cunoa=te pe Valentina Bulgun, slujnica in casa cu fete a Aspaziei Harnik, =i are cu ea un inceput de idila, incheiat din cauza nehotar`rii eroului. Episodul plimbarii
in padure =i duplicitatea fetei in urma incercarii de violentare a ei de catre ni=te \igani este memorabil. Sn genere, nota\iile epice, ating`nd aceasta sfera morala, au o mai mare consisten\a. Snsa momentul epic cel mai puternic este acela al mor\ii unchiului Tone.
Zaharia Stancu atinge, aici, o coarda grava =i m`na nu-i tremura.
Reintra in scena teribila bunica de la C`rlomanu, care amenin\a pe muribund cu ciomagul:
„— Tone! Ce e cu tine, ma baiatule? Te =tiam om in toata firea!
Ce-\i veni sa te iei dupa vise =i sa ne-mpuiezi capul cu ele? Nu \i-e ru=ine obrazului? Pun ciomagul pe tine daca mai spui prostii in fa\a copiilor!“
C`nd, totu=i, unchiul Tone moare =i neamurile il pl`ng, bunica,
impacata cu fatalitatea, curma cu brutalitate inutila jeluire:
„— Gata! Nu va mai pi=a\i ochii =i nu mai zbiera\i ca ni=te magari\e, ca mi s-a facut lehamite de at`tea vaiete, iar pe deasupra mi-a\i mai asurzit =i urechile!“
Sn ora=elul muced, cu moravuri proaste, bunica de la C`r lomanu reprezinta prin vitalitatea ei semnul altei lumi, mai aspre, dar mai drepte. Nu este singurul in roman. Evenimentele se desfa=oara, in fapt, in umbra unui mare simbol: deliormanul, padurea nebuna, locul unde altadata foiau in libertate vie\uitoarele salbatice =i ho\ii. La lumina acestei existen\e pierdute, t`rgul pare un mediocru furnicar. Prozatorul introduce aceasta solu\ie ima ginara, voind sa sugereze o alternan\a, un contrast. Tehnica romantica rasp`ndita.
Sn acela=i fel trebuie sa citim =i episodul Uruma: o poveste de dragoste petrecuta in alta „padure nebuna“ — stepa dobrogeana, unde int`mplarile par inca semnele destinului. Astfel judeca
Uruma, fiica tatarului Selim Re=it, venirea lui Darie la Sorg. Pe
Lenk l-ar fi adus marea, in int`mpinarea visului ei, de=i Darie este om de c`mp, =chiop =i ajunge la Sorg m`nat de foamete. Poves tirea, in sine, este bine construita =i are acel aer superb romantic pe care il =tim din literatura secolului trecut. Exotismul este in nota Chateaubriand =i a tuturor prozatorilor lirici de dupa el.
Uruma are fa\a de culoarea lunii =i conduce nebune=te herghelia de cai calarind pe armasarul Hasan. Sim\urile ei sunt salbatice, =i morala se intemeiaza pe libertatea lor. Iube=te viforos pe Lenk
(Darie), iar c`nd „c`inele necredincios“ da semne ca vrea sa plece,
Uruma infige furca in p`ntecele armasarului Hasan. „Transfer“ de obiect erotic ce cade sub inciden\a psihanalizei.
Mediile balcanice pestri\e atrag in chip special pe Zaharia
Stancu =i, dupa ce vorbe=te in mai multe r`nduri de turci, greci, bulgari, el infa\i=eaza in Padurea nebuna scene din via\a tatarilor
=i a gagau\ilor din Dobrogea. Baie\ii ajun=i la pubertate sunt supu=i unei opera\ii dificile (taierea cu „trestia“), dupa care ei se pot socoti barba\i. Sntr-un sat de gagau\i, un preot, Tripon, fost ocna=, bea de stinge =i pune la cale furtul turmelor. Femeile, bolnave de sifilis, n-au ru=ine =i trag de m`neca pe cine int`lnesc in cale. Sn
Florile pam`ntului, Stancu prezentase via\a erotica a unei =atre,
in +atra (1968) descrie mai documentat (pe 600 de pagini) exodul =i destramarea unui trib de \igani nomazi in timpul razboiului. Ochiul prozatorului nu cauta at`t detaliul etnografic, c`t violen\a pasiunilor.
Sn Padurea nebuna exista mai multa „psihologie“ (chiar daca psihologia este elementara) dec`t in alte car\i, iar tipologia ei e mai bine diferen\iata =i mai bine fixata pe p`nza epocii.
* * *
Biografia lui Darie continua in Radacinile sunt amare, un ciclu epic ambi\ios, din care prozatorul n-a publicat dec`t primele cinci tomuri (1958-1959). Ideea de a face o cronica a veacului XX se vede limpede. Cronica incepe, aici, dinspre prezent (1946) spre trecut (primul razboi mondial). Zaharia Stancu nu mai respecta nici o tehnica epica. Formula memorialistica (folosita int`i in Zile de lagar) ingaduie totul: cronica politica, pamflet, poem, inven\ie epica, jurnal in interiorul altui jurnal etc. Istoria este amestecata cu fic\iunea, nara\iunea este sistematic „sparta“ pentru a face loc unui =ir d





Comentarii:

Nu ai gasit ce cautai? Crezi ca ceva ne lipseste? Lasa-ti comentariul si incercam sa te ajutam.
Esti satisfacut de calitarea acestui referat, eseu, cometariu? Apreciem aprecierile voastre.

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)


Noteaza referatul:
In prezent referatul este notat cu: ? (media unui numar de ? de note primite).

2345678910

 
Copyright 2005 - 2019 | Trimite referat | Harta site | Adauga in favorite