Referat, comentariu, eseu, proiect, lucrare bacalaureat, liceu si facultate
Top referateAdmitereTesteUtileContact
      
    
 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?

Politica de confidentialitate




Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 

Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
despre:
 
A PATRA ELEGIE / N. Stănescu (Lupta dintre visceral şi real)
Vizite: ? Nota: ? Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri
 



I.
Învins în afară,/ Evul Mediu s-a retras în chiliile / roşii şi albe ale sân¬gelui meu./ În catedrala cu pereţi pulsând, s-a retras,/ zvârlind şi ab¬sorbind credincioşii întruna,/ într-un circuit absurd,/ printr-o zonă ab¬surdă,/ hrănindu-se cu mari bucăţi de lună,/ în dorinţa lui de-a exista / muşcându-le pe furiş, noaptea,/ când ochii lumii dorm / şi / numai dinţii celor care vorbesc prin somn / se zăresc în întuneric,/ asemenea unei ploi de meteoriţi / strălucitori,/ urcând şi coborând ritmic.// Învins în afară,/ Evul Mediu s-a retras în mine / şi / propriul meu trup nu / mă mai înţelege / şi / propriul meu trup mă urăşte,/ ca să poată exista mai de¬parte / mă urăşte./ Astfel,/ el se grăbeşte să se pră¬bu¬şească / în somn,/ seară de seară;/ şi iarna / din ce în ce mai puternic se înconjoară / cu straturi de gheaţă,/ cutremurându-se şi izbindu-mă şi / scufundându-mă adânc în el însuşi,/ voind / să mă ucidă ca să poată fi liber / şi neucigându-mă / ca să poată fi, totuşi, trăit de cineva.//
II.
Dar peste tot în mine sunt ruguri / în aşteptare / şi ample, întu¬ne¬coa¬se procesiuni / cu o aură de durere./ Durere a ru¬perii-n două a lumii / ca să-mi pătrundă prin ochii, doi./ Durere a ruperii-n două a su¬netelor / lumii,/ ca să-mi lo¬vească timpanele, două./ Durere a ruperii-n două / a mi¬ro¬su¬rilor lumii,/ ca să-mi atingă nările, două.// Şi tu, o, tu, re¬fa¬cere-n interior,/ tu, potrivire de ju¬mătăţi, aidoma / îm¬bră¬ţiş


59;rii bărbatului cu femeia sa,/ o, tu, şi tu, şi tu, şi tu,/ izbire solemnă / a jumătăţilor rupte,/ cu flacără în¬cea¬tă, atât de înceată,/ încât ţine aproape o viaţă / ridicarea ei,/ aprin¬derea rugurilor, aşteptata,/ pre¬vestita, salvatoarea,/ aprin¬dere-a ru¬gu¬rilor.//
***
A patra elegie face joncţiunea dintre două tablouri. Pe de o parte su¬ge¬rează un moment din istoria omenirii - Evul Mediu, venit la festin cu tot alaiul Inchiziţiei apusene, cu toate actele de barbarie înfăptuite în numele creştinis¬mului, cu ruguri şi catedrale în flăcări, pentru a adăuga un răspuns la întrebarea "de unde venim?"
Pe de altă parte, poemul poate fi încadrat în cel de-al doilea ta¬blou al vo¬lumului care debutează cu lupta dintre vis¬ceral şi real (adică dintre trup şi spirit), continuă cu expe¬rimentarea profanului ca mod de exis¬tenţă, apoi naşterea dilemei: sacru sau profan? şi se încheie cu aşa-zisa "opţiune la real" (elegia a şaptea), răspunzând astfel la întrebarea "cine suntem?"
În elegia a patra suntem pe vremea catedralei "cu pereţi pul¬sând", pe vremea invaziei creştine, a Inchiziţiei cu "ruguri în aş¬teptare şi ample, în¬tunecoase procesiuni cu o aură de durere". Lu¬mea se rupe în două, e vremea răz¬boa¬ielor interconfesionale. El, Evul Mediu, azvârle şi ab¬soarbe credincioşii întruna, "într-un circuit absurd, printr-o zonă absurdă".
E acel monoteism înroşit de pa¬timi bolnave. De la iubire la ură nu e decât un pas, iar prelaţii me¬dievali nu s-au sfiit să-l facă. Lumina, adică iubirea, e lăsată de izbelişte, iar răcoarea întu¬ne¬ricului şi a ier¬nii e atotstăpânitoare: "Şi iarna, din ce în ce mai puternic se în¬conjoară cu straturi de gheaţă, cu¬tre¬murându-se şi iz¬bindu-mă..."
■ A doua perspectivă are conotaţii uşor filosofice, he¬ge¬liene, ar spune unii comentatori, deoarece declină tra¬¬seul sinuos, la¬birintic al spiritului în raport cu ipostazele şi reacţiile trupului. Poemul vine să proclame existenţa celor două en¬tităţi, motiv pentru care acestea sunt puse în ipostaze an¬tagonice.
În realitate, (şi Nichita ştie prea bine după cum va dovedi ulte¬rior) tan¬de¬mul spirit / trup se supun principiului dualităţii, conform legii polarităţii: dărâ¬marea şi zidirea, plân¬sul şi râsul, bocitul şi ju¬ca¬tul, îm¬brăţişarea şi des¬păr¬ţirea, păstrarea şi le¬pădarea, iubitul şi urâ¬tul, pacea şi răz¬boiul se rotesc una faţ&#



259; de cealaltă şi se împlinesc pe rând la nes¬fârşit.
Altfel spus: dacă există naştere, există şi moar¬te; da¬că există zidire, există şi dă¬râ¬mare; da¬că există materie exis¬tă şi spirit. Materia şi spiritul sunt polii opuşi ai oricărei enti¬tăţi, dar au o natură identică. Nimic nu este numai materie, aşa cum nimic nu este nu¬mai spirit. Cele două elemente sunt com¬ple¬mentare, la fel ca şi principiul masculin yang cu principiul feminin yin, aflate în echilibru şi inter¬de¬pendenţă ener¬getică.
Din păcate, în cazul lui Nichita, spiritul şi trupul vor dez¬gropa securea răz¬boiului, declanşând cea mai lungă şi istovitoare cruciadă consemnată în literatura română. Ra¬portul de com¬plementaritate se rupe, trupul este declarat persona non grata şi trimis în exil, fiind tot¬odată pro¬clamată supremaţia spiritului: "Evul Mediu s-a retras în mine / şi propriul meu trup nu / mă mai înţelege / şi / pro¬priul meu trup mă urăşte,/ ca să poată exista mai departe / mă urăşte./ Astfel,/ el se gră¬beşte să se prăbuşească / în somn / seară de seară."
După cum demonstrează biografia poetului, de¬cizia s-a do¬vedit a fi ireversibilă şi totodată fatală. Nichita va deveni un izvor de poezie, dar nu va pune preţ de aici înainte pe nicio acţiune pro¬fi¬lactică în fa¬voarea trupului; dimpotrivă, îl va înfometa şi îl va îneca în alcool, îl va obosi până la epuizarea fizică interzicându-i să se pră¬buşească în somn, seară de seară. De aceea, el nu a trăit mult, încât ultimul lui chip văzut a fost un chip de bărbat tânăr, murind la vârsta de 50 de ani, tră¬dat de grave probleme de sănătate netratate la timp.
Invocaţia din finalul poemului - "Şi tu, o, tu, re¬facere-n in¬te¬rior, tu potrivire de jumătăţi, aidoma îm¬bră¬ţişării bărbatului cu femeia sa, o, tu, şi tu, şi tu, izbire solemnă a jumătăţilor rupte..." - nu e o dovadă a concilierii, ci un subtil divorţ, căci din izbirea solemnă a jumătăţilor rupte se declanşează o scânteie, o flacără pâlpâitoare, un foc viu (al in¬spi¬raţiei poetice) ce nu se va stinge toată viaţa - ba care, spre finalul vieţii, se va transforma într-un rug.
Cine suntem? O specie de pe Terra care ne zicem "oa¬meni", alcătuiţi după o linie de simetrie din materie şi din spirit deo¬potrivă.








Noteaza referatul:
In prezent referatul este notat cu: ? (media unui numar de ? de note primite).

2345678910

 
Copyright© 2005 - 2019 | Trimite referat | Harta site | Adauga in favorite