Referat, comentariu, eseu, proiect, lucrare bacalaureat, liceu si facultate
Top referateAdmitereTesteUtileContact
      
    
 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?

Politica de confidentialitate




Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 

Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
despre:
 
Domnisoara Christina de Mircea Eliade
Vizite: ? Nota: ? Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri
 


Domnisoara Christina, roman fantastic si erotic, a aparut in anul 1936.
Eugen Simion motiveaza in Postfata volumului La umbra unui crin Proza fantastica V (Editura Fundatiei Culturale Romne, Bucuresti, 1992) reluarea unui plan din 1980, a lui Mircea Eliade de a publica cele 24 naratiuni fantastice, incepnd cu Domnisoara Christina si sfrsind cu La umbra unui crin, scrise intre 19361982.
Tot in postfata mentionata, Eugen Simion face unele precizari interesante in legatura cu multiplele axe si nivele stilistice ale receptarii prozei lui Mircea Eliade de catre critica din deceniul patru. Sunt mentionate astfel doua asemenea dimensiuni: una rea-lista (Isabel si apele iavolului, Maitreyi, Intoarcerea din rai, Huliganii etc.), alta initiatica, fantastica, mitica (Domnisoara Christina, Secretul doctorului Honigberger).
Fanasticul la Mircea Eliade oscileaza intre doua tipuri de simboluri: unul folcloric (Domnisoara Christina, Sarpele), altul indic (Secretul doctorului Honigberger, Nopti la Serampore), desi uneori, dupa pecizarea criticului, numai cadrul ramne exotic.
Precizam ca fantasticul categorie a esteticii, se defineste ca produs al imaginatiei sau fanteziei si reprezinta trasatura caracte-ristica a literaturii antice (poemele homerice, legendele mitolo-gice), a unor creatii populare, cum este cazul basmului, a literaturii stiintifico-fantastice. Cultivata mai mult de romantici, literatura fantastica isi leaga numele de Ernst Theodor Hoffman (17761822) scriitor si compozitor romantic german, care in scrierile sale cultiva fantasticul (basme: Urciorul de aur, Spargatorul de nuci si regele soarecilor; nuvele: Maestrul Martin dogarul si calfele sale; romane: Elixirele diavolului, Parerile despre viata ale motanului Murr etc.).
Ca particularitati ale fantasticului in literatura mentionam: noi dimen


siuni ale timpului si spatiului, ritm special in succesiunea momentelor, plasmuirea personajelor.
In literatura romna, elemente fantastice pot fi identificate la: B. St. Delavrancea, G. Cosbuc, Al. Odobescu, V. Alecsandri, M. Eminescu, V. Voiculescu, I. Vinea. Carateristic fiind fantasticul lui Cezar Petrescu, Gala Galaction, Panait Istrate, Mircea Eliade. Eugen Simion precizeaza: Stiinta lui Mircea Eliade este de a strecura intr-un text totdeauna limpede astfel de simboluri care pun spiritul nostru sa vada prin lucruri si sa-si cntareasca filosofic gesturile. Filiatia ce se poate stabili in cadrul literaturii romne duce, in cazul lui, la Eminescu si la formula fantasticului metafizic. Deosebirea este ca Mircea Eliade evita sa faca din personajele sale niste filosofi sau visatori metafizici, prefernd oamenii cei mai banali cu putinta si, in alta ordine, ca prozatorul modern e interesat mai mult de manifestarea miturilor dect de putinta omului de a egala, prin creatie, divinitatea. Eliade desparte, apoi, definitiv, fantasticul de poezie in intelesul literar imedit, textul sau se supune cu severitate demonstratiei epice. In felul acesta proza fantastica a lui
Mircea Eliade ne apare scaldata de lumina unei spiritualitati refle-xive, fara a fi totusi coplesita de eruditie mitologica si uscata de speculatie. Ea a dat fantasticului romnesc nota mai sistematic inte-lectuala ce-i lipsea (Scriitori romni de azi, II, Editura Cartea Romneasca, Bucuresti, 1976).
In nuvela lui Mircea Eliade, cea care incearca atingerea absolutului este femeia Domnisoara Christina, care, de pe celalalt tarm, incearca aventura destinului cu Egor reprezentnd tarmul vietii, al muritorilor. Pe punctul de a-si exercita influenta malefica, nefasta asupra lui Egor, aventura esueaza.
La conacul familiei Moscu, din Cmpia Dunarii, se intmpla lucruri extraordinare, cum ar fi: pieirea peste noapte a vitelor slabite, a servitorilor; Simina, fetita cea mica, se comporta ca o vrajitoare; Sanda, fata cea mare si doamna Moscu au stari ciudate; oaspetii care sosesc la conac: pictorul Egor Paschievici si arheologul Nazarie (simboluri ale imaginarului si ratiunii) simt o atmosfera apasatoare. Sanda, fiica mare a doamnei Moscu, studenta la Bucuresti, este indragostita de Egor, drept pentru care il si invitase la conacul mamei ei vaduva. Conacul era insa bntuit de o strigoaica, domnisoara Christina, sora doamnei Moscu, omorta in timpul Rascoalei din 1907.
Dupa cina, Egor si Nazarie, in timp ce stau de vorba in ca-mera lui Egor simt prezenta unui strigoi ce umbla fara a fi vazut. Intr-un moment de mare groaza care-i incearca pe cei doi, sorbira din paharele de coniac, pentru ca nu era usor: Sa simti cum cineva se apropie de tine si se pregateste sa te asculte, cineva pe care nu-l vezi, dar a carui prezenta o simti in bataia sngelui si o recunosti in sclipirea ochilor vecinului tau
Simina, care detinea o forta speciala, insista ca Egor sa fie lasat singur. Asa a avut loc a doua intlnire a celor doi, de data aceasta in camera Christinei, camera in care exista un splendid tablou al acesteia pictat de celebrul Mirea, Simina accentund parca atmosfera apasatoare, prin ceea ce spune: Dar lui tanti Christina i-ar place sa mai fie o data pictata Pictorul Egor cade prada pasiunii erotice a domnisoarei. Christina aparndu-i din nou in vis, somnul devine un cosmar si din toti ce-i care-i apar in vis Christina domina.
Insetata de iubire, capata infatisarea unui zburator, dar feminin, care, ca si strigoiul, apare noaptea.
Asadar, aparnd in odaia lui Egor, recunoscnd fiecare obiect, intr-o lumina ciudata care nu era nici de zi, nici lumina de lampa, Christina se manifesta nu ca nemuritoare si rece, ci insetata de aventura, de dragoste: De cnd te astept, sopti din nou domnisoara Christina, de cnd astept un barbat ca tine, un barbat frumos si tnar
Apropiindu-se de Egor, acesta simte un insuportabil parfum de violete si, incearca sa se dea un pas inapoi, dar Christina il apuca de brat retinndu-l; ii spune: Nu fugi de mine, Egor si noteaza scriitorul: nu-i era teama ca sta de vorba cu o moarta, ci il stnjenea apropiera ei prea calda, parfumul prea puternic de violete, rasuflarea att de feminina.
Prin dialogul celor doi se realizeaza o splendida caracterizare a celor doua pesonaje: prin vorbire, gestica, imagini olfactive, scriitorul dovedindu-se a fi un mare creator de atmosfera si un subtil psiholog. Iata portretul lui Egor surprins de Christina: Ce frumos esti, ce palid () Ce frumos esti cnd zmbesti Christina se apropie de pat, il priveste lung pe Egor, parnd ca se lupta cu sine, ca incearca sa-si stapneasca o pornire oarba puternica. Isi musca buzele. Iata si reactia muritorului: Egor incepea sa se mire ca sta att de linistit alaturi de o moarta. Dar continua: ce bine ca toate lucrurile acestea se intmpla in vis
Prin detaliile din urmatorul fragment completam portretul Christinei, dar si pe cel al lui Egor: Isi scoase alene o manusa si o azvrli peste capul lui Egor, pe masuta de alaturi. Mirosea acum mai puternic a violete. Ce gust prost, sa te parfumezi intr-un asemena hal Simti deodata o mna calda mngindu-l pe oraz. Tot sngele i se scurse in vene; caci senzatia acelei mini calde si totusi de o caldura nefireasca, inumana era ingrozitoare. Egor voi sa strige de teroare, dar nu mai gasi nici o fo
rta, glasul i se stinse in gtlej.
Prin interventia obsedanta, Christina incearca sa-l linisteasca: Nu te speria, dragostea mea, sopti atunci Christina. Nu-ti voi face nimic. Tie nu-ti voi face nimic. Pe tine te voi iubi numai Parfumul de violete, manusa aruncata, rostirea versurilor din Luceafarul eminescian poetul favorit al Christinei sunt dovezi ale planului concret, plan care, de fapt, genereaza fantasticul, dnd senzatia existentei personajului din vis. Versurile sunt rostite melodios, mai ritmat, intarind ideea iubirii unui muritor: Ma dor de crudul tau amor / A pieptului meu coarde / Si ochi mari si grei ma dor, / Privirea ta ma arde
Christina Vorbea incet, rar, uneori cu multa melancolie in glas. Il privea nesatioasa, infometata. Si totusi in ochi ei sticlosi se aduna cteodata o umbra de infinita tristete. Avertizndu-l; sa nu-i fie teama de ea, Christina rosteste si mai obsesiv: Cu tine ma voi purta altfel Sngele tau mi-e prea scump, dragul meu De aici, din lumea mea, eu voi veni in fiecare noapte la tine Sa nu-ti fie teama, Egor, sa crezi in mine
Refuznd iubirea, Egor iese din transa. Dupa ce descopera sngele care clocoteste in rana Christinei, Egor isi confirma ideea ca partenera sa este moarta si ruptura definitiva se produce, nu inainte, insa, ca domnisoarea Christina sa rosteasca un soi de blestem: Ma vei cauta o viata intreaga, Egor, fara sa ma gasesti! Vei pieri de dorul meu si vei muri tnar, ducnd in mormnt suvita asta de par
Trezindu-se din halucinatie, Egor rastoarna lampa, producnd un mare incendiu la conac. El rupe portretul Christinei pictat de Mirea. In pivnita o gaseste pe Simina lipsita de vlaga, culcata pe pamntul pe care l-a rascolit cu unghiile si, potrivit traditiei, populare, infige un fier de plug in trupul Christinei, sub obsesia unui glas care-l striga: Egor! Egor! Intoarse ochii. Nu era nimeni. Ramase singur, pentru totdeauna singur. Niciodata nu o va mai intlni, niciodata nu-l va mai tulbura parfumul ei de violete, si gura insngerata nu-i va mai sorbi rasuflarea
Christina se defineste din perspectiva unei distinctii, rafinament, melancolie, privire sticloasa, mna calda, tristete in ochi, admiratie, iubire, tandrete, dar si o oarecare ambiguitate intre vampiric si erotic. Celalalt erou, Egor, traieste o experienta tragica, dramatica, pentru ca tragismul are doua surse: depasirea limitelor spre absolut si pedepsirea eroului ca in cazul lui Dionis, si nedepasirea acestor limite, care te fac sa nu mai fii om.
Daca Pompiliu Cosntantinescu vede in Sarmanul Dionis o intuitie metafizica a lumii concretizata intr-o poveste cu multe ascunzisuri spirituale, pentru el Domnisoarea Christina este un fel de criptografie spirituala, mereu ascunsa si mereu luminoasa, dezvoltata in jurul unei intuitii, as zice mai degraba in jurul unei febre. D. Eliade a pornit de la o tema folclorica: existenta strigoilor, care terorizeaza pe cei vii cu prezenta lor, le stoarce vlaga, modificndu-le planul realitatii, inlocuit cu al unei fictiuni de o forta halucinanta. Blestemul se poate inlatura, printr-o practica de magie, bunaoara infignd un cutit in inima mortului, spre a ucide fantoma. In schema data a unui simbol, romanul Domnisoara Christina se organizeaza lucid, se configureaza tehnic, misterul e dozat cu abi-litate, iar la sfrsit, ceea ce era de demonstrat se demonstreaza cu exces. Pictorul Egor, arheologul Nazarie, doctorul Panaitescu, oameni normali pna la refuz, se vad invadati de spectre, se lasa convinsi de lumea de dincolo de simturi, sunt terorizati cteva zile la un conac boiersc de umbra domnisorei Christina, ucisa in timpul revoltei din 1907, dar necontenit prezenta in viata familiei, a d-nei Moscu, sora ei, a Sandei si a Siminei, matusa lor, al caror destin il conduce cu o vointa demonica. Numai cnd Egor se scutura de vraja care incepuse sa-l rapuie si pe el, infignd un fier in inima strigoiului si incendiind conacul, inceteaza totul si magia isi implineste cercul.
D. Eliade a izbutit sa realizeze exact ceea ce si-a propus, iar daca si-a propus mai mult (ceea ce s-ar parea uneori), atunci dincolo de filmul putin american al povestirii de groaza din Domnisoara Christina trebuie sa intelegem o razbunare a instinctelor obscure, ancestrale ale unor intelectuali asupra ratiunii. Si in acest caz ne aflam tot in fata unei teme literare.
Sorin Alexandrescu fixeaza dimensiunile fantasticului lui Mircea Eliade: Fara a incerca o situare a lui Mircea Eliade in lite-ratura fantastica europeana contemporana, operatie prea dificil de intreprins in cteva rnduri, cred ca nu gresesc totusi afirmnd ca el poate fi considerat unul dintre putinii scriitori interesati de un fantastic folcloric sau de obedienta sacra.
Originalitatea lumii lui fantastice imi pare a consta in seninatatea ei, in absenta tragicului, a damnarii, a catastrofei finale, a obsesiilor si spaimelor de orice fel.
Fantasticul lui Mircea Eliade este benign, o revansa a vietii, a frumusetii ei inepuizabile. Din acest punct de vedere, el ramne, dupa parerea mea, in mod decisiv, romnesc, pentru ca literatura romna imi pare a fi una dintre putinele literaturi ale lumii in care fantasticul n-a devenit niciodata grotesc, tragic, sumbru, pastrn-du-si puritatea lirica, de alternativa mai buna si mai frumoasa a Realului. (C.B.)











Noteaza referatul:
In prezent referatul este notat cu: ? (media unui numar de ? de note primite).

2345678910

 
Copyright 2005 - 2019 | Trimite referat | Harta site | Adauga in favorite