Referat, comentariu, eseu, proiect, lucrare bacalaureat, liceu si facultate
Top referateAdmitereTesteUtileContact
      
    
 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?

Politica de confidentialitate




Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 

Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
despre:
 
ELEGIA A DOUA. GETICA / N. Stănescu (lui Vasile Pârvan)
Vizite: ? Nota: ? Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri
 



În fiecare scorbură era aşezat un zeu./ Dacă se crapă o piatră, repede era adus / şi pus acolo un zeu.// Era de ajuns să se rupă un pod,/ ca să se aşeze în locul gol un zeu,// ori, pe şosele, s-apară în asfalt o groapă,/ ca să se aşeze în ea un zeu.// O, nu te tăia la mână sau la picior,/ din greşeală sau dinadins.// De îndată vor pune în rană un zeu,/ ca peste tot, ca pretutindeni,/ vor aşeza acolo un zeu / ca să ne-nchinăm lui, pen¬tru că el / apără tot ceea ce se desparte de sine.// Ai grijă, luptătorule, nu-ţi pierde / ochiul,/ pentru că vor aduce şi-ţi vor aşeza / în orbită un zeu / şi el va sta acolo, împietrit, iar noi / ne vom mişca sufletele slă¬vindu-l.../ Şi chiar şi tu îţi vei urni sufletul / slăvindu-l ca pe străini.//
***
"Dintre modelele mele existenţiale nicio¬dată nu a făcut parte şi Eminescu (.), după cum nu m-a atras ni¬cio¬dată tipul existenţial al lui Blaga, Arghezi sau Barbu. Modelul meu intim şi fer¬me¬cător l-a constituit întotdeauna destinul lui Vasile Pârvan, în care strălucirea, integritatea şi pate¬tis¬mul omului, indiferent de cât de bântuite ar fi de tragediile lui per¬sonale, mi-au apărut a fi de natură sublimă. (.) Nu putea să lipsească din 11 Elegii în nici un caz" (Nichita / Antimetafizica, 1985, p. 106).
Pe lângă precizarea lui Nichita, să mai notăm că poemul nu a fost scris în decembrie 1965, fiind adăugit an¬samblului nu doar din pricini sentimentale, ci şi din ra¬ţiuni de construcţie a vo¬lu¬mului.
Elegia a doua, a treia şi a patra alcătuiesc o mini-trilogie a


is¬toriei ideilor reli¬gioase a umanităţii, în cele trei momente decisive: Pre¬istoria, Antichitatea şi Evul Mediu. Mai mult, ele împreună răs¬pund la prima întrebare a triadei ce al¬că¬tuiesc Marea Taină: de unde venim?, spulberând negura istoriei pentru a lăsa în lumină adevăruri doar intuite.
La un moment dat, Nichita a zis: "Călătoria şi Răz¬boiul, (sunt) cele două tră¬sături ale paleo-istoriei umane." (Respirări, 1982, p.112). Dacă la această com¬binaţie ală¬tu¬răm şi Politeismul (lu¬cru perfect jus¬tificat) obţinem esen¬ţializarea primului ciclu elegiac: Politeismul = Elegia a doua, Preistoria; Călătoria = Elegia a treia, Antichitatea; Războiul = Elegia a patra, Evul Mediu.
Pe de altă parte, avem convingerea că Nichita nu a po¬zi¬ţionat întâmplător această poezie în structura vo¬lumului. Ştiinţa nu¬merelor sacre nu i-a fost străină po¬etului. Doi în¬seamnă deopotrivă pozitiv şi ne¬gativ, alb şi negru, masculin şi fe¬minin, deci cuplul, pe¬rechea şi cores¬punde legii polarităţii (a dualităţii), care spune că identicul, con¬trastul şi com¬ple¬mentarul se atrag reciproc. Semnul gra¬fic este cercul (nu oul - naşterea, ci perfecţiunea).
"O dată cu existenţa se naşte şi inerţia per¬petuării ei. O dată cu 1 se naşte 2. Doi e asi¬gu¬rarea lui unu, însă fără de mi¬ra¬colul lui unu. Uni¬ci¬tatea eter¬nă nu e cu putinţă. Doi este po¬se¬si¬u¬nea lui unu" (Respirări, p. 103).
La începuturile sale, omenirea, se ştie, era profund mistică, super¬stiţi¬oa¬să şi re¬ligioasă. Fiecare frunză sau pia¬¬tră năştea o di¬vinitate că¬reia oamenii se grăbeau să i se închine. Politeismul se purta ca o broşă pe reverul fie¬cărei comunităţi sau civilizaţii. Şi di¬vi¬nităţile erau a¬bun¬dente încât "în fiecare scorbură era aşezat un zeu". Ba mai mult, "dacă se crăpa o piatră repede era adus şi pus acolo un zeu. Era de ajuns să se rupă un pod, ca să se aşe¬ze în locul gol un zeu".
Asistăm la un spectacol cu o inflaţie de divinităţi. O operaţie con¬ştientă (şi ne¬ce¬sară) pentru a sublinia opoziţia cu monoteismul dus până la extrem în Ele¬gia a patra. În cazul de faţă, avem de-a face cu un po¬li¬teism dus până la extrem.
"Zeii greci şi cei latini, imaginaţi cu trupuri umane şi în¬vestiţi cu o biologie şi o psihologie semi-umană - nu sunt altceva decât nişte simple pietre de hotar care despart men¬talitatea greco-latină de cea a întregului rest al lumii con¬tem¬po¬rane ei, lume de o natură cosmică, mistică." (Ni¬chi¬ta Stănescu, Res¬pi¬rări, 1982, p. 137).
Spaţiul geto-da



c era şi el populat cu zei, între care do¬minau Gebeleizis - "vechiul zeu celest, patronul clasei a¬ris¬tocrate şi mili¬tare, tarabostes" - şi Zal¬moxis, zeul mis¬te¬relor, "maestrul iniţierii, cel care conferă imortalitate". Mir¬cea Eliade e de părere că, la un mo¬ment dat, clasa sacerdotală e posibil să fi operat un anumit sin¬cre¬tism între cei doi, însă fără a inaugura monoteismul religiei geto-dace, aşa cum opi¬nează Vasile Pârvan în Getica.
Nichita nu şi-a propus să-l amendeze pe Vasile Pârvan de¬di¬cându-i elegia a doua, ci, fidel artei sale poe¬tice, să-i elogieze ideea privind-o în opoziţie, în oglin¬dă, ex¬pan¬dându-i extrema opusă.
Argumentul decisiv (şi subtil) utilizat de Nichita pentru a-i "con¬verti" pe toţi cei care încă nu credeau în po¬liteismul geto-dac va veni o dată cu Elegia a opta, unde e descrisă Hi¬per¬boreea, ţara unde s-au năs¬cut zeii, situată undeva în nordul Traciei.
Elegia a doua defineşte legea dualităţii - nu prin plu¬ritatea zeilor - ci prin pro¬cesul de despicare a lumii, prin multiplicarea ei, prin de¬li¬mitarea apelor de uscat, prin apariţia scorburilor în copaci, a fisurilor în pietre, a rănilor în carnea trupului. Astfel, era statică (din elegia întâi) ia sfârşit şi se inaugurează o eră dinamică, iar noi "ne vom mişca sufletele slăvindu-l" pe zeul împietrit în orbita ochiului.
***
Analizele ce au vizat Elegia a doua au fost destul de lapidare şi oarecum uni¬forme, rezumându-se să re¬marce stilul eseistic utilizat şi in¬tenţia poetului de a con¬fi¬gura o idee despre "popularea uni¬versului cu zei" (Eu¬gen Simion, Scriitori români de azi, I, 1978, p. 179). Mult mai sever în aprecieri a fost Alex. Şte¬fă¬nescu (Introducere., 1986, p. 104.): "Elegia a doua, getica, n-are nici o legătură cu prima elegie şi re¬prezintă o palidă reeditare a at¬mos¬ferei pan¬teiste, pre¬romanice evo¬cate în unele din poemele lui Lucian Blaga (.). Poe¬mul nu are putere de convingere şi din cauză că, prin stilul său anecdotic, aminteşte de versurile lui Marin Sorescu din prima lui pe¬rioadă de creaţie, pe cât de simpatică, pe atât de frivolă". În opinia Ştefaniei Mincu (1987), "zeul" este o simplă denumire dată cuvântului şi "constituie un avertisment dat sinelui de a se despărţi de sine" (p. 63). Cristian Moraru (1988) vorbeşte în schimb despre "o evidentă sa¬cralizare a operaţiunii poetice de «umplere» a «fi¬surilor ontice»" (Nichita Stănescu - sis¬temul poetic, postfaţă la vol. Ni¬chita Stă¬nes¬cu: Poezii, Ed. Minerva, Bucureşti, 1988, p. 357). Iar Ion Pop afirmă că această elegie "con¬¬stru¬ieşte ima¬ginea unei despicări a unităţii originare a existenţei", fiind "o primă elegie a înstrăinării eului" (47, 49).






Noteaza referatul:
In prezent referatul este notat cu: ? (media unui numar de ? de note primite).

2345678910

 
Copyright© 2005 - 2019 | Trimite referat | Harta site | Adauga in favorite