Referat, comentariu, eseu, proiect, lucrare bacalaureat, liceu si facultate
Top referateAdmitereTesteUtileContact
      
    


 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?

Politica de confidentialitate





Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 




Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
despre:
 
Elegii de Nichita Stănescu. Referinţe critice
Colt dreapta
Vizite: ? Nota: ? Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri
 




La apariţia, într-o primă formă, în 1966, a volumului 11 Elegii, cartea a derutat o parte a criticii de specialitate, care "a luat drept fortuite aserţiunile poetice stănesciene, atri¬bu¬indu-le unei viziuni ab¬surde şi gratuite" (Ştefania Mincu, vol. Nichita Stănescu: Poezii, Editura Albatros, Bu¬cureşti, 1987, p. 54).
Bunăoară, Gheor¬ghe Grigurcu considera că au¬to¬rul vo¬lumu¬lui 11 Elegii "e din ce în ce mai puţin in¬te¬riorizat şi mai mult un ins ce se vrea (şi este) un produs al pu¬blicităţii". Dincolo de această frontieră mediatică "pasul alunecă mereu în neant". Criticul e de părere că ele¬giile nu fac decât să ne împresoare cu "nişte preţiozităţi de ab¬stracţiuni, de o faună de hibrizi metaforici". Nichita "se neagă pe sine" şi, cu toate acestea, generează "inflaţii epi¬gonice", iar tinerii, datorită lui, îşi con¬struiesc din cerneală "idoli bizari". Finalul exegezei e aproape indecent: "Autorul celor 11 Elegii, întocmai ca îm¬păratul din basmul lui An¬der¬sen, um¬blă adesea gol printre noi şi ne decidem cu greu să rostim ade¬vărul" (Gheorghe Grigurcu, vol. Teritoriu liric, Editura Eminescu, Bu¬cu¬reşti, 1972, p. 170-178, cf. Nichita Stănescu interpretat de., 1983, p. 78-83).
Nici Alex. Ştefănescu nu a fost un fan al elegiilor, în ciuda fap¬tului că interpretările sale asupra liricii stă¬nes¬ciene în general sunt de un rafinament şi un bun simţ exemplar: "Cele 11 Elegii, departe de a forma un tot unitar, cum s-a spus, sunt poeme adunate la un loc într-un mod ar¬bitrar şi nu intră în categoria celor mai valoroase scrieri ale poetului" (Alex. Ştefănescu, I



ntroducere., 1986, p. 109).
Alexandru Condeescu a încercat, la un moment dat, să caute explicaţia acestor mici "acci¬dente" exegetice: "In¬terpretarea Elegiilor este piatra de încer¬care a oricărei «ars hermeneutica» aplicată poeziei lui Nichita Stănescu. Con¬tactul direct cu acest «hiperpoem» al vocilor lirice stă¬nes¬ciene poate produce celui neavizat cele mai diverse reacţii, de la stupoare la respingere totală sau acceptare necon¬diţionată, ase¬meni unui tablou de Picasso, cu a cărui atotpu¬ter¬nicie aparent capri¬ci¬oa¬să cutezanţa po¬e¬tului român are multe puncte comune" (Alexandru Condeescu, prefaţă la vol. Nichita Stănescu: Ordinea cu¬vintelor, 1985, p. 23).
Departe de această agitaţie, Eugen Simion face risipă de super¬lative: "11 Elegii a fost socotită cartea cea mai bună a lui Ni¬chita Stănes¬cu. Autorul însuşi a sugerat, în câteva confesiuni pu¬blice, această ierar¬hie. (.) Putem spu¬ne că 11 Elegii constituie vo¬lumul cel mai unitar şi, în sens filosofic, mai dogmatic a lui Ni¬chita Stănescu, hotărât să dea, a¬cum, o viziune coerentă de¬mon¬strativă des¬pre filosofia sa lirică" (Eugen Simion, Scriitori români de azi, I, Editura Cartea Ro¬mâ¬nească, Bucureşti, 1978, p. 177-178).
Acelaşi critic sugerează natura iniţiatică a volu¬mu¬lui, în timp ce Cristian Moraru este de părere că poezia lui Ni¬chita reface "evoluţia celei eminesciene", context în care Elegiile corespund cu Scrisorile, într-un orizont al emi¬nes¬cia¬nis¬mului filosofic (Cristian Moraru, postfaţă la vol. Nichita Stănescu: Poezii, Editura Mi¬nerva, Bu¬cureşti, 1988, p. 375, la note).
Pe aceeaşi linie se înscrie şi Alexandru Con¬de¬escu atunci când afirmă că volumul Elegii "este com¬parabil cu locul Lu¬cea¬fărului în creaţia emines¬ciană, tablou uriaş al ero¬ului unei mitologii personale «descriind» eul mitic în plină acţiune on¬tologică a nu¬mirii de sine" (Alexandru Condeescu, prefaţă la vol. Nichita Stănescu: Ordinea cu¬vintelor, 1985, p. 34).

Marian Papahagi identifică sursele acestor poeme în filo¬sofia lui Hegel (vol. Exerciţii de lectură, Editura Dacia, Cluj-Na¬po¬ca, 1977, p. 178-185), idee reluată şi de alţi exegeţi.
Pentru Ştefania Mincu, elegiile stănesciene sunt "un son¬daj nou şi original în profunzimile legăturii din¬tre om şi cu¬vânt, un fel d


e «fenomenologie a spiritului» în¬tre¬prinsă în do¬meniul poe¬ti¬cu¬lui" (Ştefania Mincu, vol. Nichita Stănescu: Poezii, Editura Albatros, 1987, p. 49-50).
În schimb, Lucian Raicu apreciază că "nucleul ele¬giilor îl con¬stituie con¬tem¬plarea din afară a omului, o du¬re¬roa¬să con¬tem¬plare de sine" (Lucian Raicu, vol. Structuri literare, Editura Eminescu, Bucureşti, 1973, p. 260-270).
Mult mai categoric în aprecieri s-a dovedit a fi Roy Mac Gregor-Hastia, cel care a tradus şi a prefaţat o ediţie bilingvă (română-engleză) a Elegiilor: "Im¬portanţa con¬cep¬ţiei lui Stănescu constă în universalitatea ei. O ase¬menea poezie e poate singura speranţă de unitate a lu¬mii" (Roy Mac Gregor-Hastia, cuvânt înainte la vol. 11 Elegii / 11 Elegies, ediţie bilingvă, Editura Emi¬nescu, Bucureşti, 1970).
În ultimii ani din viaţă, Nichita a cedat insistenţelor lui Aurelian Titu Du¬mitrescu de a dezvălui mecanismele intime care au stat la baza zămislirii acestor poeme. Con¬fesiunea sa are o nuanţă de ermetism, mo¬tiv pentru care necesită utili¬zarea unor "chei", la fel ca poemele sale:
"Pricinile îndepărtate şi de fond ale cărţii nu¬mite 11 Elegii (.) au o natură simplă şi com¬ple¬xă tot¬o¬dată. Simplă că este o carte a rupturii exis¬ten¬ţiale, chiar a epo¬sului existenţial, dacă vrei să-l nu¬mim aşa, sta¬rea găl¬be¬nuşului şi a albuşului în situaţia de a alege alt ou de var. Un fel de Întorsătură a Bu¬zăului, montană, intrarea în no¬ţiuni prin lovirea de o altă platformă a existenţei. Dar pri¬¬cinile sale cele mai valide sunt cele mai com¬plexe, pen¬tru că ele provin dintr-o redimen¬sionare a materialului u¬man, nu a tru¬pului peri¬sabil, ci a cuvântului imperisabil.
Contemplarea umanităţii prin cuvânt mini¬ma¬li¬zează fiziologia umană în favoarea gramaticii uma¬ne. Spus astfel, e foarte simplu, dar trăit e cu mult mai com¬pli¬cat" (Antimetafizica, 1985, p. 102).

În raport cu trupul, imperisabil e doar spiritul, nu cuvintele, care sunt un produs al spiritului. Reluăm: Con¬tem¬plarea umanităţii prin pris¬ma spiritului mini¬ma¬lizează trupul perisabil, în favoarea spiritului uman. Altfel spus: Elegiile sunt o contem¬plare, un par¬curs al umanităţii din per¬spectiva spi¬ritului uman aflat în stare pură.





Colt dreapta
Noteaza referatul:
In prezent referatul este notat cu: ? (media unui numar de ? de note primite).

2345678910



 
Copyright© 2005 - 2024 | Trimite referat | Harta site | Adauga in favorite
Colt dreapta