titlul ciclului de douăzeci de romane, scris de prozatorul naturalist Emile Zola. Ciclul a fost realizat între anii 1871-1893.
în Familia Rougon-Macquart (Pântecele Parisului, Germinai, Banii, Bestia umană, Pământul, Greşeala abatelui Mouret sunt câteva din titlurile celor 20 de romane) autorul urmăreşte „ istoria naturală şi socială a unei familii in timpul celui de-al doilea imperiu".
Istoria familiei este examinată pe două planuri: biologic şi istoric. Familia Rougon-Mac-quart se întinde de-a lungul a cinci generaţii, rezultate din căsătoria Adelaidei Fouque, o nevropată, cu industriaşul Rougon, ca şi din legăturile ei cu Macquart, un alcoolic şi un dezechilibrat psihic.
Legile eredităţii îşi spun pe deplin cuvântul în destinul acestei familii: urmaşii poartă amprenta teribilei lor ascendenţe şi sfârşesc, în cele mai dese cazuri, la marginea societăţii, într-o lume a viciului, a maladiei şi a decrepitudinii fizice. Descendenţii vor deveni, ca o consecinţă a acestei eredităţi: alcoolici, degeneraţi, isterici, prostituate sau criminali, în acelaşi timp, ei vor suferi permanent şi inevitabil influenţa mediului.
De-a lungul celor douăzeci de romane ne întâlnim cu 1200 de personaje.
Ciclul Familia Rou-gon-Macquarl (1871-1893) este ilustrarea doctrinei estetice la care a aderat Emile Zola, teoreticianul şi reprezentantul principal al curentului naturalist.
