Tema dramei o constituie onoarea sau, mai bine spus, solidaritatea ţăranilor revoltaţi împotriva abuzurilor nobililor feudali pe care îi înfruntă cu mândrie.
Pentru prima dată în istoria teatrului apare figura ţăranului revoltat, mândru, gata să-şi înfrunte stăpânul când acesta îl nedreptăţeşte şi îl necinsteşte.
Acţiunea dramei se petrece în secolul al XV-lea, curând după unirea Castiliei cu Ara-gonul, prin căsătoria lui Ferdinand Catolicul cu Isabela.
Nobilimea feudală, nemulţumită, se dedă la manifestări anarhice. Fernân Gomez de Guz-man, comandorul ordinului de Calatrava, se afirmă ca un rebel notoriu, în satul Fuenteove-juna (Fântâna turmelor), unde se găseşte cu trupa sa, se poartă cu multă cruzime: le impune ţăranilor sarcini abuzive, nu ţine cont de legi şi drepturi, îi insultă pe bărbaţii vrednici şi necinsteşte fiicele localnicilor. Laurencia, fiica alcadelui Esteban, este răpită şi necinstită. Se pune la cale şi uciderea logodnicului acesteia, Frondoso. Revenind în sat, Laurencia îndeamnă populaţia la revoltă. Ţăranii, nemaisuportând umilinţele, pătrund în casa tiranului şi îl ucid. Ancheta care urmează este cruntă: bătrâni, tineri şi copii sunt supuşi unor torturi înspăimântătoare pentru a fi descoperit ucigaşul şi pedepsit. Cu toate acestea, la întrebările anchetatorilor, fiecare răspunde că vinovat este tot satul, vinovat este Fuen-teovejuna!
Curajul ţăranilor şi spiritul lor de solidaritate îl impresionează pe rege, care, în cele din urmă, îi declară pe aceştia nevinovaţi.
Adevăratul erou al dramei este aici un erou colectiv, satul întreg. Drama ilustrează, prin lupta şi răzbunarea colectivă împotriva unui tiran, o aspiraţie generală spre libertate şi dreptate.
