scris īntre anii 37-30 ī.Hr.; operă didactică īn patru cărţi: Aratul; Pomii şi viţa de vie; Vitele; Albinele.

Acest poem a fost scris de Vergiliu pentru Octavian şi Mecena, cānd poetul s-a decis să susţină politica de atragere a cetăţenilor spre muncile cāmpului. Motivarea alegerii acestui subiect trebuie pusă şi īn legătură cu propriile sale sentimente de dragoste faţă de pămāntul patriei şi faţă de cei ce trudesc pentru a obţine roade cāt mai bogate.
Vergiliu prezintă, pe scurt, īncă de la īnceputul poemului, conţinutul Georgicelor: "Cum la un bun seceriş s-qjimgi, sub ce zodii e bine /Brazda să-ntorci şi să legi, o, Me cena, de ulmii tovarăşi/ Viţa, ce grijă cuvine-se boilor, turmei, cānd găn-du-ţi/Esle s-o ai, iscusinţa ce-ţi cer străngătoa-rele-albine./lată de-acum ce-oi cănla".

Poetul, ca şi Hesiod, īnchină acest poem vieţii ţăranului, muncii agricole de orice fel, bucuriei pe care ne-o transmite viaţa campestră, dreaptă şi curată, īn rosturile ei străvechi şi nobile.
Regăsim īn Georgicele precepte rustice despre cultivarea pāmāntului, plantarea pomilor şi a viţei de vie, precum şi despre creşterea animalelor şi a albinelor.