datānd din anul 405 ī.Hr.
īn această operă autorul continuă subiectul tragediei Ifīgenia in Au-lida.

Iligenia este salvată de zeiţa Artemis, care, cuprinsă de milă, o duce īn templul său din Tau-ris, unde tānăra va deveni preoteasă. Alei Ifīgenia īl va reīntālni pe fratele ei Oreste, pe care īl crezuse pānă atunci mort şi care, īnsoţii de prietenul său Pilade, vine la templu cu scopul de a fura statuia zeiţei Artemis pentru a o duce īn Atica, după cum īi poruncise Apolon.

De acest fapt depindeau liniştea şi salvarea lui Oreste. Ajutaţi de Ifige-nia. aceştia vor reuşi să fure statuia. Ifīgenia va fugi īmpreună cu cei doi pe mare. Deşi fugarii vor fi prinşi de oamenii regelui Thoas, acesta. aflānd de faptul că porunca de a duce statuia īn Atica venea din partea lui Apolon, este de acord cu satisfacerea dorinţei zeului şi astfel fugarii sunt lăsaţi să plece.