datānd din anul 408 ī.Hr.

Grecii aflaţi īn Aulida nu pot ridica ancora ca să plece spre Troia, fie din cauza vānturilor potrivnice, fie a mării prea liniştite. Oracolul a prezis īnsă că situaţia se va schimba numai dacă pe altarul zeiţei Artemis va fi sacrificată Ifigenia, fiica lui Agamemnon. Acesta din urmă se zbate īntre suferinţa de părinte şi datoria sa de a īmplini voinţa zeilor. īn cele din urmă Agamemnon trimite să fie adusă Ifigenia, sub pretextul că acolo, īn tabără, va fi măritată cu Ahile. Sunt prezentate īn continuare, īntr-o īnlănţuire remarcabilă, mai multe episoade: īntrevederea dintre fiica şi (ala, destăinuirea secretului, implorările Ifigeniei de a II cruţată, durerea Clitem-nestrei, mama Ifigeniei, şi stăruinţa ei de a īmpiedica .sacrificiul şi, iu final, hotărārea fecioarei de a accepta sacrificiul, īn momentul īn care marele preot eslc gata să laie gātul fecioarei se petrece o minune: ea dispare de pe altar, iar in locul ei zace, cu gātul tăiat, o căprioară de toată frumuseţea. Jertfa fusese primită, căci un vānt favorabil, pornit din senin, permite oastei elene să pornească pe mare.